603 matches
-
Pe scena Teatrului Național din Capitală interpretează, de-a lungul unui deceniu, o întinsă gamă de roluri, de la farsă și vodevil până la drama zguduitoare (Shylock din "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare, Cezar din "Ruy Blas" de V. Hugo, Ștefăniță din "Viforul" de Delavrancea etc.). Începând din toamna lui 1911, crizele nefritice încep să i se repte din ce în ce mai des, uneori fiind adus la teatru mai mult pe brațe. Puțin după miezul nopții spre 1 aprilie 1912, actorul Petre Sturdza, cel cu care
Petre Liciu () [Corola-website/Science/307578_a_308907]
-
degradarea psihică progresivă a lui Stavrache. Punctul culminant este reprezentat de momentul întâlnirii reale dintre cei doi frați. Deși afară "viscolul urla", Stavrache aude glasuri de oameni și bătăi în ușa de la drum a prăvăliei. Erau doi oameni înfofoliți din cauza viforului, care solicită găzduire peste noapte, întrucât caii erau „prăpădiți“, iar ei înghețați bocnă. Argații duseră caii în grajd, traseră sania în curtea hanului, iar călătorii intrară la căldură. Când Stavrache veni cu mâncarea, unul dintre cei doi bărbați se culcase
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
bărbați se culcase în pat, cu spatele la el și hangiul se aplecă peste omul de pe pat, care-i răspunse: „Cum să nu te cunosc, neică Stavrache, dacă suntem frați buni?“ Ajuns la capătul încordării psihice, hangiul se clătină puternic, de parcă „tot viforul care urla în noaptea grozavă“ ar fi năpădit dintr-o dată peste el, „deschise gura mare să spună ceva, dar gură fără să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (rolul lui Alioșa), "Volpone" de Ben Johnson, "Poveste de iarnă" de William Shakespeare, "Învierea" de Lev Tolstoi, "Crimă și pedeapsă" după Fiodor Dostoievski, "Viforul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, "Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa. În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura, teatrul Bulandra-Maximilian-Storin
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
Micii burghezi" - Maxim Gorki, "Vrăjitoarele din Salem" - Arthur Miller, "Soțul ideal" - Oscar Wilde, "Beckett" - Jean Anouilh, "Lungul drum al zilei către noapte" - Eugene O'Neill, "Noaptea iguanei" - Tennessee Williams, "Profesiunea doamnei Warren" de G. B. Shaw, "Rața sălbatică" - H. Ibsen, "Viforul", "Luceafăru", "Hagi Tudose" - Barbu Ștefănescu Delavrancea, "Liola", "Dar nu e nimic serios" - Luigi Pirandello, "Amfitrion" - Plaut, "Cafeneaua" - Goldoni, "Ursul" - Cehov, "Steaua Sevillei" - Lope de Vega, "D’ale carnavalului" - I. L. Caragiale. A colaborat la radio-televiziune regizând serialul "Mușatinii", "O noapte furtunoasă
Sorana Coroamă-Stanca () [Corola-website/Science/305612_a_306941]
-
din plin în Săcele. Printre cei mai de frunte deținători de Herghelii din mocănime sunt Radu Moroianu, Moldovan, Popa-Sorici și Ion Vlad Șeitan. Acesta din urmă, împreună cu alți proprietari, pe la 1832 și-a pierdut întreaga herghelie în Bărăgan, în urma unui vifor năprasnic. La începutul secolului XIX, din încrucișarea vitelor din Ialomița și Bărăgan cu cele ale proprietarilor săceleni Radu Moroianu și Nicolae Pană și ale brăneanului Simedria, a rezultat rasa autohtonă [[sura de stepă]]. Comerțul cu produse animaliere a fost frecvent
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
traducere în versuri de Horia Gârbea, un spectacol care a obținut numeroase premii, printre care și premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei "Viforul", o piesă istorică (considerată de mulți depășită) scrisă de Delavrancea. Însă viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
Meserii CFR. Din 2004, Școala de Arte și Meserii CFR a primit numele de Grup Școlar Gheorghe Duca Constanța, în memoria inginerului român Gheorghe Duca, tatăl fostului prim-ministru Ion Gheorghe Duca. Grupul Școlar Gheorghe Duca este situat pe Strada Vifor Haiducul. Cartierul Palas beneficiază și de prezența a două școli, Școala 31 și Școala 20 - Marin Sorescu. Tot în cartierul Palas se găsește și Muzeul Oii, imediat după Colegiul Tehnic Pontica. Se impune, prin prezență, și clădirea principală a Jandarmeriei
Palas () [Corola-website/Science/318319_a_319648]
-
de simțul aventurii. Dar cand Bunicul Max lipsește Ben trebuie să devină liderul echipei. Acum Omnitrixul este evoluat, dându-i lui Ben șansă de a se transformă în 10 extratereștrii noi: Flacăra vie,Ecou Ecou,Umangozaur,Goop,Jet Ray,Encefal,Vifor,Chromastone,Maimuță Paianjen,Extraterestrul X,Steaua polara,Rath. 1. Swampfire este un extraterestru care arată că o plantă și care poate aruncă cu flăcări din mâini,și controla plantele din apropiere. 2. Ecou Ecou este un extraterestru mic,alb și
Ben 10: Echipa extraterestră () [Corola-website/Science/315668_a_316997]
-
Poate trege cu lasere din ochi și coadă. 6. Encefal este la fel de inteligent precum un galvan, dar are forma unui crab uriaș, puterea lui constând în creierul său enorm care folosește electricitatea pentru atac sau pentru a mișca lucrurile. 7. Viforul face parte dintr-o specie puternică de extratereștri având puterea de a deveni invizibil și intangibil. Pe lângă acestea poate provoca vânturi atât de reci încât îngheață inamicul, mai este capabil și de zbor. 8. Chromastone are forma humanoida, pielea lui
Ben 10: Echipa extraterestră () [Corola-website/Science/315668_a_316997]
-
București, unde a studiat teologia. Împreună cu unul din frații săi a debutat în sport ca juniori la echipa de fotbal de la STB (actualul RATB). Apoi au trecut la sportul lor preferat, voleiul, mai întâi la Clubul PEBE, iar ulterior la Viforul Dacia. În aprilie 1941, frații Sotir și încă 26 studenți iubitori de sport au pus bazele Clubului TAIFUN, cu Nicolae Sotir antrenor secund la volei. Mai târziu renunță la cariera teologică și este nevoit să plece pe front de unde a
Nicolae Sotir () [Corola-website/Science/315670_a_316999]
-
în ecologie Dumitru Teaci, conf. dr. ing. Mariana Beliș, acad. Nicolae Teodorescu, prof. dr. ing. Ionel Purica, muzicianul Aurel Stroe, prof. dr. docent David Davidescu, Nicolae Ionescu-Pallas, dr. Lucian Gavrilă, Constantin Carussos, Adrian Rogoz, Ioan Aron, Mihaela Sava, Ștefan Popescu Vifor, Laurențiu Dumitrescu, Sorin Ștefănescu, Alexandru Mironov și alții. Profesorul Călin N. Turcu prezintă un articol numit "Inscripții la pietrele Rotării?", iar Virgil Oghină scrie un articol denumit "Traian sau Burebista?". Alte articole grupate în capitolul "BIT": "Palenque. Propunere pentru o
Almanahul Anticipația () [Corola-website/Science/321555_a_322884]
-
Română. Navele au luptat în ambele Războaie Mondiale, dar sub drapele diferite și au o istorie complexă. În 1913 Guvernul României a comandat șantierului naval Pattison din Napoli, Italia. o clasă de patru distrugătoare mari pe care le-a denumit "Vifor", "Viscol", "Vârtej" și "Vijelia." Fiind încă în portul de la Napoli, în 1915 Guvernul italian a rechiziționat cele patru nave, pentru nevoile de război ale Italiei, redenumindu-le "Aquila", "Falco", "Nibbio" and "Sparviero". Pentru că cele patru nave erau semnificativ mai mari, mai
NMS Mărășești () [Corola-website/Science/325350_a_326679]
-
Mărăști") și "Lyogkiy" ("Лёгкий", ex-"Mărășești"), dar au fost returnate României în octombrie 1945, servind în Marina Militară a Republicii Populare Române (Republica Populară Română) cu numele "D12" și "D11" până în anul 1963 când au fost casate. Celalte două disctrugătoare "Vifor" și "Viscol" ("Aquila și" "Falco") au fost vândute în 1937 Marinei Naționaliste a Spaniei, care avea în acel moment doar un singur distrugător activ ("Velasco"). Au fost redenumite "Melilla" și "Ceuta", și au avut parte de acțiuni de luptă grele
NMS Mărășești () [Corola-website/Science/325350_a_326679]
-
care le vor citi vor fi interesați de marile figuri ale teatrului românesc, de întâmplările din această lume a scenei (...)”". Printre piesele în care a jucat se numără „O scrisoare pierdută” - în rolul prefectului Tipătescu, „Vlaicu Vodă” - în rolul principal, „Viforul”, „Gaițele”. Este recunoscut faptul că nu agrea teatrul modern, un teatrul vulgar care nu mai ține seama de opera autorului. "„Nu mai pot sta în sală să văd vulgaritatea teatrului actual. Spre exemplu „Nora” lui Ibsen este o femeie pură
Paul Mocanu (actor) () [Corola-website/Science/323159_a_324488]
-
este avariat ușor de un proiectil și se retrage. La ora 04:26, în babordul liderului "Moscova" a avut loc o puternică explozie care a rupt nava în două. În trei-patru minute, distrugătorul s-a scufundat. Vedetele torpiloare românești "Viscolul", "Viforul" și "Vijelia" au plecat spre zona care încă fumega, aducând în port numeroși naufragiați: șapte ofițeri și 62 de marinari, printre care și comandantul navei, în stare de inconștiență. Cauza scufundării navei "Moscova" nu a putut fi elucidată pe deplin
Distrugătorul Moscova () [Corola-website/Science/324134_a_325463]
-
este cunoscută apartenența confesională. Bărăganul este cea mai întinsă și cea mai tipică zonă de stepă. Originea etimologică a cuvântului Bărăgan este de câmp întins de ierburi, uscat și nelocuit, iar în limba turcă după C.C. Giurescu, înseamnă vârtej, furtuna, vifor. Din epoca pietrei ori a fierului nu s-au găsit urme în mod direct și oficial. Din amintiri bătrânii satului spun că lângă movila Bran, la 3 km Nord de sat, s-a găsit un vas de pământ cu vârfuri
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
au fost scrise de Mircea Block și traduse și adaptate în limba rusă de Robert Rojdestvenski, iar muzica a fost compusă de Temistocle Popa. Melodiile au fost interpretate de Dan Spătaru și Larisa Mondrus, acompaniați de cvartetul Mecet format din Vifor Florescu, Francisc Munteanu jr., Constantin Teoharie și Cristian Valică. Printre șlagărele cântate în film de Dan Spătaru sunt „Tu, eu și-o umbrelă” și „Să cântăm chitara mea”. Cântecul "Valsul mării" a fost compus de Mark Fradkin și interpretat de
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
angajat în 1915 ca actor stagiar de clasa a III-a la Teatrul Național din Iași, condus pe atunci de Mihail Sadoveanu. Debutul său adevărat a avut loc în anul 1918 când l-a interpretat pe Luca Arbore în piesa "Viforul" de Barbu Delavrancea. A jucat pe scena Teatrului Național din Iași alături de actori precum Constantin Ramadan, Sorana Țopa, Miluță Gheorghiu, Margareta Baciu, Anny Braesky și alții. A avut o îndelungată carieră teatrală (de peste 50 de ani), jucând peste 200 de
Aurel Ghițescu () [Corola-website/Science/328873_a_330202]
-
actori precum Constantin Ramadan, Sorana Țopa, Miluță Gheorghiu, Margareta Baciu, Anny Braesky și alții. A avut o îndelungată carieră teatrală (de peste 50 de ani), jucând peste 200 de roluri principale, dintre care amintim pe cele din piesele: Luca Arbore din "Viforul" de Barbu Delavrancea, Răzvan din "Răzvan și Vidra" de B.P. Hasdeu, Ion din "Năpasta" de I.L. Caragiale, rolul titular din "Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, Vulpașin din "Domnișoara Nastasia" de G.M. Zamfirescu, rolul titular din "Othello" de William Shakespeare, Mefisto
Aurel Ghițescu () [Corola-website/Science/328873_a_330202]
-
Vardia" în spectacolul „Notă zero la purtare” la teatrul C. Tănase - scenariul Octavian Sava, regia Ion Lucian; 1999 - "Aladin" în spectacolul „Aladin și lampă să” la teatrul EXCELSIOR - scenariul Al. Andy Kessler, regia Ion Lucian; 1998 - "Comisul Cățeleanu" în spectacolul „Viforul” după B.St. Delavrancea, la teatrul NOTTARA - regia Alexandru Darie; 1998 - dublu rol "Castor" și "Polux" în spectacolul „Ah, bacalaureatul” după „Față Morgana” de D. Solomon, la TEATRUL NAȚIONAL BUZĂU - regia Ion Lucian; 1997 - "Arlecchino" în spectacolul „All’improvisso” la
Cosmin Șofron () [Corola-website/Science/331187_a_332516]
-
este o trilogie istorică scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este formată din trei piese de teatru: "Apus de soare" (1909), "Viforul" (1910) și "Luceafărul" (1910). "" ar fi un răspuns al scriitorului Delavrancea la sângeroasele represalii ale răscoalei țărănești din 1907. Conform scriitoarei Marya Delavrancea, trilogia a fost proiectată în 1908 în cursul unei călătorii a autorului în Grecia, Italia și Egipt
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
apar cu numele lor reale). Delavrancea se inspiră din aceste surse și în privința complotului boierilor și înscăunarea lui Bogdan; numele boierilor apar în trilogie sub numele lor istorice: Șandru, Costea, Trotușanu, Tăut, Șearpe, Cărăbăț, Toader, Arbore, Sima, Grozea, Hîrea). În "Viforul", sensul și funcția istorică a personajelor sunt răsturnate; Ștefăniță, domn autoritar, a înfruntat complotul lui Luca Arbore. Spre deosebire de textul piesei, Luca Arbore a avut doi fii (și nu trei), Nichita și Toader - executați după decapitarea tatălui lor. Pârjolirea Țării Românești
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
aici nu se poate vorbi despre influența anume a unui text, ci de o tradiție în ceea ce privește construirea textului dramatic. Trilogia cuprinde mai mult de 35 de ani din istoria Moldovei: analiza faptelor istorice ale lui Ștefan cel Mare persistă în "Viforul" (prin contrast) și în "Luceafărul" (prin elogiu), Ștefăniță și Petru Rareș acționând la umbra marelui domnitor Ștefan. Din aceste motive, Constantin Cubleșan consideră că cele trei piese pot fi considerate ca „"acte ale unei singure drame, a națiunii."” De aceeași
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
considerate ca „"acte ale unei singure drame, a națiunii."” De aceeași părere este și Aurel Martin: „"cele trei piese n-au fost gândite decât ca părți ale unui singur întreg."” "Apus de soare" tratează perioada 1503 - 1504 din istoria Moldovei, "Viforul" trei ani: 1524 - 1527, iar "Luceafărul" prima domnie de unsprezece ani (1527 - 1538) a lui Petru Rareș. În primele două drame acțiunea se concentrează asupra crizei puterii politice (al "cererii socotelii"), în timp ce în ultima parte, acțiunea este epică, cronicărească, împărțită
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]