2,160 matches
-
patru fraze. Încă îi era frică. Panica ce o stăpânise atât de mult, se retrăgea cu greu. Parcă nu i venea să creadă că este în siguranță, că Silvia se află lângă ea și că tatăl său a plecat, aparent vioi și vesel, să i aducă fructe proaspete și dulciurile dorite de ea. I a fost destul de greu să și amintească unele momente și mai greu să vorbească despre altele. Se rușina și plângea. Strângea cu puterile slăbite mâinile mamei sale
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
de a compara formele cu cele ce i bântuiau amintirile proaspăt trezite. Era încordat. Maxilarele se strânseseră atât de puternic încât fața lui era parcă sculptată în piatră. A tresărit puternic când telefonul a sunat strident, pe ritmul unei melodii vioaie. S a ridicat încet, în timp ce scotea telefonul din buzunar și i a mulțumit fetei cu aceeași blândețe în voce, făcându i semn că a terminat examinarea: - Mulțumesc mult, fată dragă! Este suficient ... Medicul legist ... Dar, mă scuzați, vă rog! a
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
uneori necazuri. Urcând pe culmi deasupra tuturor Relativă-ți este stăpânirea absolută, Scrutezi o clipă zarea și vezi în viitor Și cuprinsă de sfială, tu rămâi tăcută. Când ești la înălțimea care sunt și eu Pieptul îți pulsează în ritm vioi. Îmi spui, sunt fericită și mereu Fericiți aș vrea să fim amândoi. Dar taci în fața feluritelor păreri, Trecând neobservată și nepăsătoare. Ești prea puțin atentă la dureri De ce? Căci ești încântătoare. Filozofând pe teme încă ne găsite Abstracte uneori dar
RELATIVITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355584_a_356913]
-
trec pe ale râurilor maluri În mijlocul naturii, doar tu și eu. Lasă-ți principiile tale amorfe Și treci de partea mea fără frică Uită-ți spațiile tale limitrofe, Vei deveni mai mare, nu mai mică. Nu-ți place oare natura vioaie? Și viața ce pulsează vijelios? Când totul se cufundă în ploaie Câmpul devenind atâta de frumos . . . Codrii din juru-ți nu te apasă Sau zidurile crunte și reci? De ce să-ți pierzi viața frumoasă? Când poți și tu prin ea să
REALITATE, NU VIS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355585_a_356914]
-
timp, Iuliana cobora din autobuz, aproape de casă. Era una dintre fetele frumoase ale liceului. Înaltă, suplă, cu picioare zvelte scoase în evi �dență de blugii elastici, cu mijlocel subțire și mlădios, cu sâni crescuți armonios, se remarca prin mersu‑i vioi pe stradă și în orice împrejurare. Nu‑și etala ostentativ nimic din frumusețea‑i naturală și întreținută cu evidentă grijă. Se îmbrăca modest și curat. Nu purta uniformă. Când nu îmbrăca pantaloni, fustele lungi până aproape de genunchi și bluzele călcate
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
de scârbă, prin care‑și țintuia adversarul. Norocul ei a fost că, la fel ca în alte situații asemănătoare, după o înjurătură însoțită de saliva aruncată printre dinți în fața pantofilor ei, „bădăranul” s‑a retras. Acasă Iuliana era binevoitoare și vioaie în toate situațiile. Participa de bunăvoie la curățenie în ajun de sărbători în tot apartamentul și se îngrijea singură, zilnic, de camera ei, în care păstra tot ce‑i aparținea într‑un șifonier cu două compartimente și în câteva sertare
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
și colegele cele mai rezervate, adică profesoarele de matematică și de gramatică, afirmară cu gura țuguiată că arată mai tânără cu zece ani... În rest, o fustă modernă, dar decentă, și un tricou imprimat cu o floarea-soarelui contribuiră la aspectul vioi și elegant. Numai că a doua zi, femeii i seîntâmplă ceva foarte ciudat. Când coborî din autobuz, cam la o sută de metri de blocul ei, șoferul o întrebă cu un aer cam intim: - Vrei să vezi ceva frumos astă
TOŢI BĂRBAŢII SUNT LA FEL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368965_a_370294]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > BUNICA Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-aduc aminte de a mea bunică Zâmbitoare, blândă și vioaie, De statură era puțintică Și umbla ca furnicuța prin odaie. Pe creștet lin mereu mă mângâia C-o mână caldă, albă și muncită Și sufletu-mi plăpând îmi alina Când suspinam și eram necăjită. Căsuța primitoare și curată Pentru mine
BUNICA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370834_a_372163]
-
tainițele subteranului astupat cu dalele albe și negre ale padimentului sălii circulare. Mărțina Herseni trage în nări mirosul acela de zidărie vetusta că pe un parfum bun. Se simte în elementul ei și prinde a merge cu pas ceva mai vioi, tot înainte, printre colonadele falnice. Talpă pantofilor din piele galbenă că șofranul, apasă ușor, ca și iluzoriu peste gresia nouă nouța și care nu are nimic de-a face cu istoria locului. Este ca o figurina de fildeș pe o
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
clopotele anunțau de patru ori acest lucru, cu întrerupere, în cazul unei femei, de trei ori); când la școală clopoțelul anunța „cu glas stins“ (așa îl percepea el ca școlar) începerea unei ore, iar când anunța pauza clopoțelul avea glas „vioi“. Alungat de soție din locuință, la iarnă, Dorian își găsește adăpost în clopotnița bisericii. Femeie rea, lipsită de suflet, Luminița, soția lui Dorian, este o xantipă, chiar mai diabolică decât Xantipa, soția lui Socrate, cea care i-a turnat soțului
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
de el. Pe masa din bucătărie îl aștepta un platou mare cu prăjituri. Bunicul l-a luat de mână și l-a dus în grajd pentru a i-l prezenta pe noul membru al familiei - micuțul mânz. Era mic dar vioi și avea în frunte o pată albă ce semăna mult cu o stea. Bunicul i-a spus să aleagă el numele, dar cu grijă pentru că era fetiță „copilul” Bellei. Ce idee! -Bunicule, o va chema Steluța! A exclamat bucuros copilul
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
În suflet am bucuria cerească Și totu-i mister și secretul ascuns Zâmbim printre fulgii mari de zăpadă Și ne-afudăm în al dragostei vis. Dansează și clipa odată cu noi Natura întreagă parcă vibrează O muzică vie și tandră se aude vioi Sub cerul ce-n liniște sacră veghează. Parcă în iarnă m-am îmbrăcat Și privesc dintr-un fulg de zăpadă. Mă rog cu speranță vie și gândul curat Ca harul ceresc din înalt să mai cearnă. Cluj Napoca 21 02 2016
SE-MPLETESC ANOTIMPURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370088_a_371417]
-
întinsă și cei care stau mai bine ca noi. Exact pe această replică ieșeam din oraș când ne-a oprit un autostopist, tot pentru Bucuerști. Un tânăr din cale afară de timid, cu niște haine cam ponosite, tuns boxer. Avea ochi vioi, degete subțiri și lungi ca de pianist, motiv petru care l-am considerat un tip melancolic și meditativ. Pe drum discuția se leagă destul de ușor pentru că avea o fire prietenoasă și nu știu cum a venit vorba din nou despre grațieri. - După
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
E dusă dintre noi de multă vreme, dar nu destulă ca pârdalnica să-mi ia tot ce mi-a mai rămas de la ea- amintirea. Se trezea întotdeauna când încă întunericul și zorile erau departe de a-și fi încheiat socotelile, vioaie, cu zâmbetul pe buze, pregătită să îmbrățișeze o nouă zi. Mergea tiptil cu brațele încărcate cu lemne, alintându-le la piept, apoi le vâra ușor în sobă. Un pic mai târziu lemnele, cât erau ele de lemne, pârâiau, șuierau, pocneau
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu niște palme micuțe și degete lungi și fine. O priveam cum se zbuciuma în
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
și am ajuns la gară cu două minute înainte ca trenul să fie anunțat. Cu biletul în mână, încercând să citesc în fugă locul repartizat, am intrat pe peronul inundat de căldură. Simțeam asfaltul moale sub picior, dar ochii, încă vioi, cercetau atent mulțimea. Oameni de toate felurile, vreo treizeci, printre care am remarcat câteva tinere cu ochi îngerești ce mă priveau curioși, întrebători, simțindu-mi agitația. Am urcat în „Săgeata albastră” și am părăsit Slatina la 17,47... Două tinere
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
Pe sfârșite-i și zăpada, Trece repejor decada Zilelor de frig sucite Și ne lepădăm mesada. Numai mâine nu-i poimâine Și-l cinstim pe Dragobete Renunțând la cizme, ghete, După ce toți, mai întâi ne Deziernăm, ce soare dete..! Mai vioi, mai veseli, parcă, Și în haine mai ușoare, Parcă văd cum tare tare Nostalgiile ne-ncearcă Într-o zi de mărțișoare... Și nici nu băgăm de seamă Cât de repede sosește Și în duh ne-nmugurește Ziua-aceea care cheamă La
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
ci fă veri. Quel sentir vibrar le proprie membră come îl tender l'arco è ciò che mi sembra una gioia presente, rapidă ed indolore Da viver appieno, finché Dio ci dona l'ardore.... TRECI PESTE... O privire amară, zâmbește vioi ingenios și ascunde dureri neexprimate, în timp ce, nemulțumită, Eu ascund singurătățile zilelor pierdute Și bucurii ce dor. ANDARE OLTRE Uno sguardo amaro, sorride vivace celando abilmente dolori inespressi, mentre, îl mio insoddisfatto nasconde solitudini, di giorni perduti di gioie mâncate VIAȚA
LUMINI ŞI UMBRE / LUCI E OMBRE (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368088_a_369417]
-
îi fura orele, minutele, secundele, amorțindu-i mintea și ființa desfrunzită, corpul umilințelor și lașităților, carcasa aceea zaharisită cu care străbătuse mormane de timp. Închise ochii încet și i se păru c-o vede pe Emilia. Draga de ea! Tânără, vioaie, dornică de viață, zâmbind printre lacrimi. Emilia îi întinse brațele și-l strânse la pieptul ei sărutându-i fruntea în semn de respect și infinită dragoste. Un gest de adâncă recunoștință față de darul lui Dumnezeu făcut chiar în acea zi
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
-se cu fiorii mei. E toamnă, pășesc furișat prin frunzele-adormite a moarte și înălțare, să nu trezesc rugina din plictis. Mi-e a toamnă în suflet azi. cerul vieții lovește cu bulgări castanii. Căutăm în căderea lor o nouă înălțare vioaie, verde, veselă, văpaie a noastră. -------------------------------------- Ligia-Gabriela JANIK Aldingen, Germania 29 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Gabriela JANIK - TOAMNA DIN SUFLET (POEME) / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1821, Anul V, 26 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
desfășurare, la felul cum o delicatețe activă era dedicată trup si suflet ‚nevoilor’ imperioase ale pianului devenit ființă. Urmăream modul cum apariția mlădiosă se concentra asupra mâinilor articulate duios conform liniei melodice. Având acea latura a grației în sensul de vioi, ori sprinteneală ce întregește eleganța artei, exercita mișcari fine, dar apareau ca dintr-o implozie ce erau uneori puternice, alteori doar ca o ușoară atingere, menținând însă același ton sau aceiași mină gravă, asociate operațiilor imperios necesare obținerii sunetului scontat
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
să execute întocmai sfatul asistentei, Eugen merse în parcare și, de acolo, cu mașina, nu a mai oprit până acasă. A adormit mai repede decât își imaginase. De altfel era deja miezul nopții. A adormit zâmbind, cu imaginea Iulianei defilând vioaie pe sub pleoapele închise, în diferite ipostaze și mișcări pe care i le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. Deși puține ore i-au rămas pentru somn, după o zi foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]
-
Novac le ieșea-n cale. Cu munții și pădurea, cu ape curgătoare Moșnenii brezoieni se află-n sărbătoare! Au avut moșnenii o floare în grădină O societate forestieră numită Carpatină. Se-auzea mocănița, un șuier prin zăvoi Și-i răspundea vioaie sirena din Brezoi. Cu munții și pădurea, cu ape curgătoare Moșnenii brezoieni se află-n sărbătoare! Forestieri și minieri în prag de sărbători Cu cozonac și vin primesc colindători. Țurțudanul l-i martor, Oltul asemenea Plai de rai e Loviștea
DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353553_a_354882]
-
venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, Coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar Și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi, mai cântă sub fereastră Imnul verii. Se cheamă: „aleluia”, Și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc călcâiele de doruri Iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri, În doi. Frunzărind speranțele de pe alei
TABLOU DE TOAMNĂ CU FINAL ÎN DOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354343_a_355672]
-
în neștire Seva ce se numește Cuvânt. În el îmi tot pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, peste caldul pământ. Bucuria din ochi strânsă din raza vioaie Mi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând. Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuria Trăirii ce- i vie și- o simt triumfând În pescărușii planând deasupra- ne pe țărmul iubirii, Unde azi- mâine, spre marea cea mare, ajung. La Joie
LA JOIE DE VIVRE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354503_a_355832]