623 matches
-
și prudența; dar aceasta nu e totul, căci, dacă vor să prindă norocul, trebuie să învețe să-și adapteze temperamentul în funcție de împrejurări, ceea ce este foarte greu. Nu mă refer, în general, decît la două feluri de temperament, cel de o vioiciune plină de îndrăzneală și acela de o lentoare circumspectă; și cum aceste cauze morale au o cauză fizică, e aproape imposibil ca un principe să fie atît de stăpîn pe sine încît să capete, după voie, toate culorile, aidoma cameleonului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tăria să i-l confirme, ea Însăși cunoscîndu-și boala. M-am apropiat de pat. - Doamnă, va trebui să vă citesc testamentul, iar dumneavoastră să spuneți dacă ce e scris aici e voința dumneavoastră sau nu. Ea Îmi răspunse cu o vioiciune pe sfîrșite, o politețe ieșită cu greu din adîncuri: - Da, domnule judecător. Pe mine să mă iertați că deocamdată nu mă pot mișca din pat. Boala, domnule judecător... - Nu-i nimic, doamnă, nu-i nimic, o Întrerupsei. Era perfect lucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iar celelalte nu mai erau În puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața Își are felul ei de nemurire, gîndeau peste Înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite Încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii În urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. VÎrstele devastaseră veselia, spontaneitățile și rîsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu-mi dădusem seama, dar pentru ea timpul luminase neîncetat fiecare amănunt al acelei lumi, cu intensitatea avută, căci se mai Încălzea Încă la soarele uitat despre care Începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, Își rostogolea impresiile „Încîntătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decît reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Alexandrescu, cuprinsă de înduioșare. Tânărul se zăpăci de tot ascultând destăinuirile atât de intime, mai ales când luară o întorsătură tristă. Se sculă încet, gîndindu-se ce-ar putea să-i spuie ca să-i șteargă amărăciunea. Doamna Alexandrescu își regăsi singură vioiciunea, pornindu-se să-și laude fata, frumusețea ei, inteligența ei, drăgălășia ei și făgăduind lui Titu că-l va prezenta negreșit, ca să o cunoască și să-și dea seama ce înseamnă o ființă într-adevăr adorabilă... Neavând nici o treabă, doamna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
albă, cam înnegrită de murdărie. Se ținea verde, deși trecut de șaptezeci și văduv de douăzeci de ani. Doar că nu mai vedea bine. Astfel și acuma, nu recunoscu îndată pe Dragoș și numai când îi auzi glasul, izbucni cu vioiciune: ― Bată-te să te bată, Ionică, nici nu te mai cunoșteam!... Ochii, ochii m-au lăsat de tot. Și la biserică, nu mai văd deloc buchiile. Toată slujba o fac numai din suflet. Ei, degeaba, bătrînețile! Vorbind, se uită nedumerit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și urmând să plece pe urmă de aici fiecare la moșia lui, unul la Rociu, celălalt la Humele, unde aveau să petreacă sărbătorile. Prefectul era un bătrânel mărunțel și rotofei cam de vârsta lui Miron, plin de viață și de vioiciune. Studiase odinioară medicina și chiar avea tăblița cu titlul pe zidul casei la Pitești, dar n-a practicat niciodată, simțind o repulsie fizică față de boli și suferințe. Nevastă-sa îi semăna, parcă i-ar fi fost soră, și la înfățișare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe înserat, sosi Grigore. Se scuză că a lipsit atâta vreme și era vesel, parcă toate i-ar fi mers în plin. Înainte de cină spuse Nadinei că ar dori să-i vorbească. Simțind în glasul și în ochii lui o vioiciune melancolică, Nadina întrebă cu un zâmbet de ispitire: ― Vrei să mergem sus la mine? ― Nu, nu! protestă bărbatul, închizîndu-se brusc ca în fața unei primejdii. Se retraseră într-un salonaș unde Grigore zise liniștit și simplu: ― Iată ce-am hotărât definitiv
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încît uneori ți-e rușine să privești pe dansatori, adăugă Victor cu un ton mai serios. ― De ce nu spui mai bine, moralistule, că ție în general nu-ți place dansul și de aceea îi găsești toate defectele! replică Olga cu vioiciune, apărîndu-și pasiunea. Grigore nu se amestecă în controversă de teamă să nu ajungă la Nadina. Discuția alunecă asupra marii serbări ce o pregătea societatea filantropică "Obolul", pentru 19 februarie, la Teatrul Național. Era evenimentul monden cel mai important. Întreaga familie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de cum a auzit că vrea să se însoare cu Nadina, firește delicat, fiindcă în cazuri d-astea orice povață negativă e rău venită. De fată s-a cunoscut ce femeie are să fie. Nu zice nimeni, unei fete îi șade bine vioiciunea, cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori după ea. Măcar după ce s-a măritat să se fi potolit. Profitând de iubirea oarbă a bărbatului, nu s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se îndeamnă, bolborosi Filip. Dar până una-alta, am rămas fără învoială cu boierul ș-apoi numai cu pământurile noastre... Niculina aducea o ulcică de lapte fierbinte pentru tatăl său. Adineaori se sfătuise Filip și cu ea. Se burzului cu vioiciunea ei obișnuită: ― Oamenii au înnebunit de tot și umblă după cai verzi pe pereți de o să rămână cu toții muritori de foame! Uite așa are să fie! ― Mai rău e că nu se alege nici așa, nici altfel! făcu Filip, morfolindu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva la mașină, Nadina își redobândi încrederea și zise: ― Desigur, dar nici să nu exagerăm excesiv, domnule Stavrat! Arendașul ne-a asigurat, știi bine, că țăranii sunt pe aici liniștiți și... ― Arendașul e zevzec, coniță, iertați-mă! exclamă avocatul cu vioiciune. De altfel oamenii care trăiesc permanent în primejdie ajung să nu-și mai dea seama de ea. Numai așa se explică de ce și bătrânul Iuga, om ponderat și cu scaun la cap, nu s-a arătat ieri deloc alarmat, sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au fost încărcate armele, altfel tâlharii ne omorau! Pe când jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului, împrăștiind o bucurie, parcă tuturor li s-ar fi ridicat o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lăsându-i doar capul afară. Îi făcu semn fetei s-o ia înainte, ea privi spre gâtul lung al macaralei de care, ca un fel de coloană vertebrală, stătea lipită scara, apoi se prinse cu mâna. Urcă primele trepte cu vioiciune, dar după câteva clipe se opri și păru să ezite. — Aș vrea să zic ceva, dar nu știu ce, spuse, ținându-și privirile țintă în sus, de parcă cineva îi trăgea de păr capul spre spate. Începu să urce din nou. — Ai fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că azi a fost o zi proastă. Au trecut de dimineață haitele de câini, nu mai rămâne nimic după ei. De când s-a închis abatoru’, nu mai ai loc de cotarle... Puțică încropiseră o grămăjoară de nuiele. Flăcările săltară cu vioiciune, alungindu-le fețele. Fiecare își căută un loc în care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
1900, de un memoriu mai voluminos asupra totemismului, ambele puț�nd fi considerate că schi?e preparatorii pentru opera n?sc�nd? asupra religiei. 4. Eforturile de organizare a disciplinei �n Fran?a La cump?na secolului al XIX-lea, vioiciunea schimburilor pe care le declan?eaz? publică?iile lui Durkheim, ca ?i acelea ale lui Simmel sau Tarde, nu ?în doar de calitatea intrinsec? a acestor lucr?ri. Trebuie s? lu?m �n seam? realitatea c? �?tiin?ele sociale s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest sens poate că unele sublinieri mai apăsate ale poantelor s-ar cuveni încă moderate, fiind vorba de un text și de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
voi dovedi cu date istorice că toate popoarele își au un 64 al lor... Cațavencu: Dați-mi voie; nu e vorba de 64. (rumoare aprobativă pentru Cațavencu.) Farfuridi: Dați-mi voie... (Toate colochiile și întreruperile se fac avocățește, cu multă vioiciune și cu tonul înțepat și volubil.) Domnule prezident!... Trahanache: (clopoțel) Stimabile, onorabile, faceți tăcere... avem cestiuni arzătoare... Cațavencu: (ridicându-se în capul băncii) Cum, domnule prezident? De unde până unde 64 chestie arzătoare la ordinea zilei? Dacă nu mă-nșel, îmi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
spus, în fața unui debut liric autentic, deși... ușor întârziat, dacă luăm în calcul faptul că proaspătul poet este un tânăr și activ septuagenar. Ceea ce explică și nota dominantă a cărții, pe care o dă un amestec ingenios de sagacitate și vioiciune, de erudiție și spontaneitate, de pesimism îngândurat și optimism tonic încă susținut, în ciuda tuturor trăitelor și (încă doar) gânditelor de scriitorul/ omul Doru Scărlătescu... Astfel, interfața poemelor din carte este asigurată de un discurs în întregime axat pe teme morale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lacom. Tot așa, după Stendhal, îl vede și Barrès, "gînditor, sălbatic, cu tenul învinețit al tinerilor care visează la Imperiu". Cînd i s-a șters de pe obraz sudoarea agoniei, continuă Barrès evocînd cadavrul din Sfînta Elena, i-au văzut reapărînd vioiciunea tinereții, arcuirea hotărîtă a buzelor, ridicătura energică a pomeților și a nasului. Era acea expresie încordată a eroului pe care trebuia s-o lase posterității ca pe ceva esențial și explicativ. Tînărul șef de clan din ținuturile corsicane, generalul din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
stă zi și noapte sub veghea celor care identifică șansa noastră cu abolirea deplină a vechiului regim. Semne fragile indică limitele acestei zone interzise (neo)comunismului. Mii de oameni populează piața, necontenit, conferindu-i o înfățișare cu totul aparte, ca vioiciune, dinamism, pitoresc. Seara, numărul demonstranților crește și mai mult, iar torțele aprinse dau întregului spectacol un aer de procesiune sacră. Mi-a fost dat să asist, într-una din serile trecute, la o asemenea procesiune, care spune mai mult despre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în cărțile următoare, prozatoarea captând atenția cititorului în principal printr-un anumit tip de memorialistică. Deși uneori literaturizează excesiv, mediul și atmosfera epocii, figurile literare și culturale ale vremii sunt prezentate adesea în posturi interesante, în medalioane ce reînvie, cu vioiciune și prospețime, o lume aparte. Reprezentativ pentru V.T. este romanul Acasă (1947), construcție mult mai riguroasă în ce privește epicul și modul de realizare a personajelor. Interesul merge tot spre lumea copilăriei, vădind încă o dată influența lui Ionel Teodoreanu. Trecerea la adolescență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
autorul. Sunt de remarcat aici orizontul lecturii, apelul la artele plastice contemporane, stilul echilibrat și lapidar. Volumul de proză scurtă umoristică Ținuta obligatorie! (1986) rostește cu umor unele adevăruri, neconforme cu atitudinea comună față de năravuri și moravuri frecvente. Stilul are vioiciune, fraza este alertă, verva și umorul sunt de bună calitate. Sfârșit de vară pe râu (1993) e povestea cvasiclasică a unei călătorii care duce la o regăsire de sine, prilejuind împlinirea unor vechi reverii. Dornice de evadare din „sinele zilnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
primele momente la întrunirea din Biserica Santa Maria Novella, este Pampinea, o adevărată lideră a grupului, instruită și inteligentă, cu un spirit întreprinzător remarcabil și cu o voință pe măsură. Este cea mai vârstnică și cea mai înțeleaptă, plină de vioiciune și de dinamism, așa după cum sugerează și numele conferit de către autor. Ia inițiativa în legătură cu întregul proiect de evadare, devine un protos al ceremonialului spunerii poveștilor, dar credem că rămâne, prin democratica ei atitudine, o prima inter pares. Educația personajului se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
el crede că minte"39. O dată cu înaintarea în vârstă, datorită experienței de viață, educației și a informațiilor acumulate despre limbajul corpului, multe din gesturile unei persoane devin mai rafinate, mai controlate și mai puțin vizibile. Indiferent de vârsta persoanei, remarcăm vioiciunea cu care cei din jur îi răspund la gesturi potrivit unui cod secret, dar parcă înțeles de toți. d) genul persoanei Din punct de vedere biologic, genul persoanei poate influența gestica în relațiile cu ceilalți, mai ales că diferențele în ceea ce privește
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]