1,439 matches
-
e echivalentul material al acestei mari capacități? Deputăție, delegațiune pentru a răscumpăra valori de un sfert de miliard, directorat de bancă - milioane. Va să zică pentru a îmbuzunări un echivalent material de milioane nu se cer în România decât patru clase primare, violoncel - și negustorie de vorbe. Dac - am întreba ce se cere pentru a fi director la Ministerul de Interne ne-am aduce numaidecât aminte de omul care a ocupat acest post cu oarecare virtuozitate, de mucenicul Simeon. Ce s-a cerut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trădare. Care e echivalentul material al feloniei și trădării? Lefuri de mii de franci. Teoria echivalenților este, onorabili confrați, împumutată din științele exacte. În aceste științi nu se 'ncap mofturi și negustorie de vorbe. Când lipsă de știință, cursuri de violoncel, tâlharii, cumul, malonestitate sunt titluri pentru mari, pentru milionare echivalente materiale, nu i se poate cere profesorului de-a fi altfel decât toată lumea, de-a nu vâna câștiguri ilegitime într-o țară în care toți le vânează, de-a nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în care trăiești. Când nu se mai află oameni onești în țară, cum zice d. Dumitru Brătianu, nu e nebun acela care, în ciuda lumii și pentru ca să râză toți de el, încearcă a fi onest? Când cu patru clase primare și violoncel ajungi prim redactor, deputat, director de bancă, răscumpărător de drum de fier, milionar - apoi nu e nebun acela care 'nvață însuși și 'nvață și pe alții, pentru ce? Pentru 200 - 300 de franci pe lună? Nu, să fim drepți. Ceea ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Domnului - i-am apucat în vremile acelea. Mulți cari azi umblă țanțoși în cupele pe atunci îmblau iarna cu pălărioară de paie și cu hainuță de dril. De! Patria nu recunoscuse încă că patru clase primare și un curs de violoncel dau dreptul la ocuparea demnităților ei. Pe atunci existențele bântuite de furtună ale roșiilor erau termometre vii pentru studii de climatologie; azi ei sunt exemplare escelente pentru Klemmatologie. Suntem siguri că cei mai mulți din dumnealor vor pricepe acest termen din urmă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
proprietății istorice. În realitate secretul loviturii de stat a d-lui Brătianu consistă într-aceea că a prefăcut într-o sumă de județe majoritatea alegătorilor în funcționari, că logofătul Coate goale, individul cu patru clase primare și un curs de violoncel, Caradaua vulgară e stăpânitoarea României moderne. Aceste clemente cari n-au nimic și nu știu nimic, cari fug de muncă ca diavolul de tămâie, acestea constituie cadrele și armata marei partide naționale liberale. A le asigura acestora stăpânirea deplină în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și a formelor, cărora le dă o valoare cromatică. Interesante sunt la Kddinshy analogiile pe care le stabilește între culori și timbrele muzicale. Așa de pildă: galbenul luminos "... răsună ca trompeta", albastrul deschis "...seamănă cu flautul", albastrul închis "... seamănă cu violoncelul" etc... Cel care a încheiat strălucit seria artiștilor teoreticieni ai culorilor, a fost Josef Albers. Faza fundamentală a teoriei sale relevă deosebirea dintre culoare ca fenomen optic obiectiv, strict determinat de proprietățile sale fizice și efectul psihologic pe care-l
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
b) logico-matematică (implicată în rezolvarea unui exercițiu de logică sau de matematică); c) spațială (implicată în buna orientare într-un oraș străin); d) corporală-chinestezică (implicată în sport și dans); e) muzicală (implicată în compunerea unei sonate sau în cântatul la violoncel); f) interpersonală (implicată în găsirea unei modalități eficiente de înțelegere a celorlalți sau de intrare în legătură cu ei); g) intrapersonală (implicată în atingerea unui nivel înalt de autocunoaștere); h) naturalistă (implicată în discernerea tiparelor complexe din mediul natural). Gardner (1993) a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și câtă disciplină sunt necesare actorului.” După șapte interviuri cu regizorul Liviu Ciulei, urmează o serie de microportrete de actori în care F. găsește formule sugestive pentru a-i caracteriza: Eliza Petrăchescu, care impresiona prin vocea ei „cu inflexiuni de violoncel”, Maria Botta, care „juca în transă, ca hipnotizată, care cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic-tragic, și cântecul și dansul erau parcă începutul unui sfârșit”, Emil Botta, al cărui demers actoricesc ținea „discret ascunsă poezia”, Mircea Constantinescu, actor cu
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
serile de vară, Elisabeta strângea auditoriul în jurul său și făcea muzică sau citea cu voce tare. De obicei lectura de făcea din texte ce fuseseră scrise de însăși Regina. Atunci când se făcea muzică, Elisabeta participa efectiv cântând la orga, la violoncel sau la pian. La aceste serate organizate de Elisabeta, participau reprezentanți de seama ai culturii românești din vremea respectivă. Mă refer în mod special la George Enescu, Vasile Alecsandri dar nu numai. Astfel, la 16 septembrie 1886 după o cină
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
inspirat și pasionat. După un scenariu scris de T. a fost realizat, în regia lui Stere Gulea, filmul artistic de lung metraj Iarba verde de acasă (1977). Alte scenarii de film (Toată lumea vrea să joace Hamlet, Vreau să cânt la violoncel, Patimile, Întâlnirea, Bucătăria de vară) s-au publicat postum. În 1977 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor. La dispariția lui T. critica literară nu îl așezase încă pe locul pe care îl merita. Omologarea faptului că este un mare
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
1986), cel mai realizat volum al lui R., continuă acest tip de viziune; atitudinea hieratică a poetului, oficiant al misiunii sale sacre - de martor al „trecerii zeului” -, este susținută de un limbaj intens metaforic, a cărui gravitate, asemănătoare sunetului unui violoncel, pune în lumină ritmul lent al clipei de grație, într-un montaj scenografic și regizoral unde se simte experiența actorului: „Cu rouă pe față / și ceața-n spinare; / prin ocheane de nori / din templul fără coloane / coboară / jefuitorii de nopți
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
român, elaborată sub îndrumarea lui Sextil Pușcariu, ocupă Catedra de literatură română modernă și folclor a Universității din Cernăuți. Ceva mai tîrziu, în 1924, profesorul universitar M. se înscria la conservatorul cernăuțean pentru a-și perfecționa interpretarea la instrumentul preferat (violoncel). În 1927 întreprinde o călătorie de studiu la istroromâni, ce va fi repetată în 1928, în ambele drumețul prelungindu-și itinerarul, mai întâi în inima Italiei, apoi în Elveția și Franța. Își reluase și activitatea publicistică, pe care o va
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
numai un an după naștere. Familia, originară din Banat, va face eforturi să suplinească dureroasa absență, cei patru copii rămânând în grija bunicilor și a unui tată extrem de ocupat. Familia avea preocupări literare și muzicale - tatăl scria poezii, cânta la violoncel, desena în peniță, iar printre apropiații ei se numărau scriitorii Adrian Maniu, Victor Eftimiu, actorii Tony Bulandra și Lucia Sturdza Bulandra. L. își publică primele poezii ca elev, în „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”. Face studii de drept la Universitatea
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
1946; Poeme de zodie nouă, București, 1947; Nespus mi-i dragă ființa omenească, București, 1956; Versuri, București, 1957; Contemporan cu ei, București, 1962; Austria, București, 1963; Soare pe zăpezi, București, 1965; Soare pe culmi, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1972; Violoncel solar, București, 1972; Glorie iubirii, București, 1973; Evocări și dialoguri literare, București, 1974; Ghirlanda iubirii, București, 1975; Noblețea plaiului natal, București, 1976. Traduceri: Antologia prozatorilor ruși contemporani, București, [1930]; Th. Mann, Moartea la Veneția, București, 1930, Pătimirile și măreția maeștrilor
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Împăratul Franz Iosif organizase la curtea imperială de la Viena o paradă selectând din fiecare neam câte o pereche de tineri pe care Îi puse să treacă prin fața sa. De la Brodina, plecase ea și fiul protopopului Echim. „Vreți să spuneți un violoncel?“ - Întrebă misitul cercetând-o În treacăt. „Exact, un violoncel“, Îl aprobă bătrâna. Un astfel de instrument costă destul de scump. „Cam cât?“ - Întrebă bătrâna, care venise la oraș cu jumătate din economiile pe care le strânsese o viață Întreagă. „Cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o paradă selectând din fiecare neam câte o pereche de tineri pe care Îi puse să treacă prin fața sa. De la Brodina, plecase ea și fiul protopopului Echim. „Vreți să spuneți un violoncel?“ - Întrebă misitul cercetând-o În treacăt. „Exact, un violoncel“, Îl aprobă bătrâna. Un astfel de instrument costă destul de scump. „Cam cât?“ - Întrebă bătrâna, care venise la oraș cu jumătate din economiile pe care le strânsese o viață Întreagă. „Cât un vițel?“ „Cu un vițel iei doar cutia“, spuse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
maică, de sicriu...“ La Început, bătrâna se supără, dar după o clipă de gândire spuse: „O iau, numai să mi-o aduci la poartă...“. Și În aceeași săptămână tot satul se minună aflând că bătrâna Tatiana Își cumpărase un ditamai violoncel... Mulți spuneau că, pesemne, Înainte de moarte, babulea dăduse În mintea copiilor și că făcea În fiecare zi câte o boacănă de te cruceai, ea Însă era ferm convinsă că În cutie se adăpostiseră o parte din sunetele pe care vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
capacul după ea: „Dacă Împrospătează și Înmulțește laptele, Înseamnă că va Împrospăta și sângele“, murmura ea. Pitită În cutie, bătrâna nu se mai temea nici de Oliver Stan și nici de Domnia Sa Satan... Cum trupul i se Împuținase din pricina vârstei, violoncelul deveni chiar prea larg, astfel că bătrâna Încăpea acolo, putând să se răsucească și pe o parte, și pe alta, ba, dacă se Înghesuia mai mult, putea să-și așeze și un ditamai pernoi la căpătâi. Aflând unde se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câțiva pierde-vară ce-și făceau veacul la cârciuma lui Ițco (printre ei se aflau și doi nepoți de grad inferior) se gândiră să-i joace o festă. Și astfel, după ce se strecurară Într-o noapte În casă și după ce așezară „violoncelul“ pe o scară, o duseră pe bătrână direct la cimitir. Și nu se mulțumiră doar cu atât, ci luară cu ei și lada de zestre, În care babulea Își ținea rochia de mireasă și hainele de sărbătoare, ba, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trecut de patru și bătrâna nu dă nici un semn că ar avea de gând să se trezească, bărbații pitiți printre tufișuri Începură să cânte cucurigu. Cucurigu fu acompaniat de o vioară. Babulea Însă nu dădea semne de trezire. Din cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe rând răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie, arunca bulgări de pământ pe pieptul ei. „Pesemne am murit“, șopti bătrâna și, făcându-și cu evlavie semnul crucii, căzu fără simțiri, iar cei șase pierde-vară luară năsălia și o duseră pe adormita din „violoncel“ Înapoi la locul ei... Deși farsa nu le ieșise decât pe jumătate, cei doi nepoți Îndepărtați și restul trupei se arătară destul de mulțumiți. În fond, reușiră s-o sperie de moarte pe babulea. Ei Își făcuseră un plan s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În fond, reușiră s-o sperie de moarte pe babulea. Ei Își făcuseră un plan s-o Îmbrace În rochie de mireasă și s-o cunune cu Korovin, care semăna Întru câtva cu răposatul ei soț, Feodor, zicând că, iată, violoncelul nu numai că i-a redat frumusețea și tinerețea de altădată, dar a Întors și timpul. Cum Tatiana fusese botezată ceva mai târziu, nemernicii avură În gând s-o scufunde și În cristelniță, botezând-o a doua oră; văzând Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o scufunde și În cristelniță, botezând-o a doua oră; văzând Însă că bătrâna a leșinat de spaimă, se lăsară păgubași. Astfel că, ridicând unii năsălia pe umeri, alții luând celelalte lucruri cu ei, o duseră pe babulea acasă, abandonând violoncelul și lada de zestre pe cerdac. Nu uitară apoi să treacă și pe la biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba colilie revărsată peste piept; apoi chipuri de prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lucrurile care o bucuraseră de-a lungul Întregii sale vieți. Tot locul, Începând cu casa și ograda, clocotea de prezența ei. Mașa era atât de obișnuită cu aceste apariții, Încât punea În cerdac, În locul unde zăcuse mult timp cutia de violoncel, străchini de grâu fiert În miere, pâine de secară și câte o sticluță de rachiu. Babulea devenise un fel de zeu al locului, un zeu pe cât de bun, pe atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]