14,944 matches
-
identică a tragediilor clasice, precum și tendința spre pesimism a teatrului tragic. Interesantă este revelația "rezistenței la idealizare". Oricât de dispuși ar fi să caute departe, în trecut și aiurea, modelul unei lumi unificate și luminoase, al unei lumi evocând evlavia, virtutea ori eleganța, oamenii își dau seama că ei trăiesc aici și acum, într-o lume întunecată și imperfectă. Această rezistență este unul din primele semne ale trecerii spre altceva, ale schimbării modalității de reprezentare a realității. În urma unei ultime analize
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
o vreme a fractalilor, așchiilor întregului și a pierderii centrului în lumea noastră agitată și derutată. Cum cred cu tărie în Providență, deci într-un plan supraomenesc, divin, într-o ordine ascunsă a universului, cred și într-un Paradis, unde virtuțile și binele făcut au răsplata lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci vocația de a-l regăsi în frumusețea trecătoare a lucrurilor și a sentimentelor
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
de Assisi. Susținînd și la București ceea ce a declarat peste tot în lume unde a colindat cu filmele sale Viața lui Isus (Franța, 1997) și Umanitatea (Franța, 1999), Bruno Dumont se raliază vrînd-nevrînd cineaștilor moraliști, înțelegînd în sens romantic revelarea virtuților umane prin opera de artă, cinematograful fiind efectiv pentru tînărul cineast francez un mijloc de existență și de exprimare, o formă propice dezvoltării demonstrațiilor filosofice. Practica profesorală îl ajută să-și elaboreze un vast discurs cathartic paralel cu intriga propriu-zisă
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
a șoferului la auzul adresei m-a convins încă odată că ceva nu era în regulă, lucru pe care l-am constatat cu proprii ochi când șoferul oprind pe o stradă cu case dărăpănate îmi spuse răstit că: „Aici e Virtuții 13 bis!” Scândurile gardului abia se țineau, multe din ferestre nu mai aveau geamuri și era evident că nimeni nu mai locuise acolo de ani buni. Dar eu fusesem acolo ieri?! Am împins poarta cu forță și am intrat în
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
judecătorul Popinot. La urmă de tot, când te-aștepți să se treacă, în fine, la acțiune, supliciul lecturii pare că abia a început. " Geniul observației - scrie Balzac - pe care-l poseda Popinot era deci, în mod necesar, bifrons: el ghicea virtuțile mizeriei, bunele sentimente jignite, frumoasele acțiuni, în principiu, devoțiunile necunoscute, în timp ce încerca să scruteze în adâncul conștiințelor cele mai mici indicii ale crimei, firele cele mai vizibile ale delictelor, spre a desluși întregul.. Patrimoniul lui Popinot - continuă Balzac - valora o
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
Un roman astfel mai curînd despre gustul dulce-amar al vieții decît despre moarte. Dina Hrenciuc - Pas în cerc, Editura Paralela 45, Colecția 80, Seria Proză, Pitești - București - Brașov - Cluj-Napoca, 2001, 110 p., f.p. Dezamăgirea poetului care urmărește vechile armuri și virtuți ale poeziei căzute în pasta realului, dulce-amară, zădărnicia lor pe care o recunoaștem fără să ne putem dezice de ele, aceasta mi se pare a fi tema volumului lui Adrian Alui Gheorghe: "îngerul// venise să spună/ o poezie/ dar cum
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
Gina Sebastian Alcalay Cine pretinde că ipocrizia este un viciu, o trăsătură de caracter condamabilă și demnă de tot disprețul nu știe ce spune: nu, nu rîdeți, în realitate este vorba de o însușire pozitivă, o virtute ignorată pe care nu toată lumea o posedă, ținînd seama de gradul înalt de generozitate pe care îl implică, dar fără de care viața nu ar mai fi suportabilă. Am citit undeva în legătură cu asta următoarea istorioară: se spune că înainte ca Dumnezeu
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
costat această traducere. Cât a mai trudit bietul Cicero, el care nu "ducea lipsă de cuvinte" pentru a găsi sau fabrica echivalente latinești: uneori el transliterează termeni grecești, dialectica, grammatica, filosofia, musica, alteori ezită și propune mai multe variante "acea virtute pe care grecii o numesc sofrosyne, eu îi spun când temperantia, când moderatio, uneori chiar modestia"; alteori, când nu găsește echivalente, inventează cuvinte, adesea cu un succes extraordinar, deoarece multe din cuvintele introduse de el în limba latină au devenit
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
drăgălaș, care-și recapătă încrederea în sine și-și va afla fericirea în brațele dragoniței îmblînzite prin iubire. Deviațiile de la morfologia bătută-n cuie de exegeții genului sînt de tot hazul, făcînd memorabilă această călătorie pe aripile fanteziei. Una dintre virtuțile ascunse ale fermecatei brățări, arheologică relicvă, care constituie mobilul confruntărilor de forțe scenarizate și regizate de același Stephen Sommers este călătoria virtuală, deocamdată frustrant de superficial speculată. Granițele de timp și spațiu sînt anulate, de la British Museum se plonjează în
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
sufletului, Michel Onfray va merge chiar mai departe o dată cu Pântecele filozofilor, redefinind întreaga problemă în termeni alimentari. El se integrează astfel unei tendințe mai recente a autorilor occidentali, cu precădere a celor din Franța, prin care sunt redescoperite și recontextualizate virtuțile literar expresive ale bucătăriei. După Michel Onfray, există un raport indisolubil, de transsubstanțiere, între ideația unui filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și apostoli ai noii concepții (se va vedea la bibliografie în ce măsură e
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
culegere de recenzioare" și "vanitatea" foiletonului. Precaut, autorul nu se lasă purtat prea tare de "metonimicul" "vis de glorie al recenziei", dar conștient că există o regulă și în acest joc, așa cum sînt și limite, admite și chiar jubilează în fața virtuților foiletonisticii. Foiletonul presupune "discernămînt veloce", "verdict imediat", el "nu stă la taclale", e atent la unic, la noutate, lucru foarte important pentru că "istoria noutății e o istorie a diferenței". Prin urmare pornește la întemeierea unei ierarhii, convins de Gaëtan Picon
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te va mai cerceta nicicînd sila nesfîrșită,/ Scîrba de a te folosi de verbul semenilor/ Puneai mai presus vaierul huhurezului/ Bolboroseala vulcanilor noroioși, lătratul șacalilor)./ Virtuți ale descumpănirii: grija neîntreruptă/ Pentru propria-ți tortură, mîndria geamătului,/ Toate lucrînd întru desăvîrșirea pierzaniei tale" (Renunțarea la har). Revelația "pierzaniei" alcătuiește miza acestor trăiri sterile, extazul lor blestemat, rodul lor înscris într-un înfricoșător registru antimistic. Declarîndu-și "rușinea de
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
și al birjelor, precum și de cel al bisericilor, pe care le numără însă cam în grabă, căci îi ies doar o sută, în timp ce, mai înainte, alții socotiseră până la 365 (una pentru fiecare zi a anului...), cifră simbolică ce are și virtutea de a fi mai aproape de adevăr. însemnările lui Neruda devin interesante abia dacă sînt citite în comparație cu notele călătorilor care au ajuns în Țările Române cu măcar un deceniu mai devreme. în 1857, călătoria lui Kunisch de la Giurgiu la București e
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
mai secrete cu ajutorul dulciurilor pregătite după străvechi rețete. Cocheta cofetărie - devenită și loc de atracție și țintă a boicotului declanșat de o ură irațională împinsă pînă la crimă - nu va dispare cînd eroina se hotărăște să abandoneze. Ciocolata își manifestă virtuțile secrete: dragostea infinită pentru semeni dăruită cu generozitate odată cu delicatesele fermecate va rodi înzecit. Unele personaje își vor găsi liniștea și iertarea în moarte, altele vor începe să trăiască cu adevărat. Pînă și protagonista - dezlegată de tainica îndatorire de a
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
să forjeze conduite de tip occidental, precum cultul lucrului bine făcut, al datoriei față de comunitate, al rigorii și preciziei. Pașoptismul propusese proiectul modernizării cu un elan și optimism benefice pe durată scurtă, prin resurecția trecutului glorios și credința sinceră în virtuțile neamului. Spiritul acelei epoci a marcat în bine dar și în rău evoluția noastră; în bine, prin acea credință tonică în puterea noastră mesianică de renaștere; în rău, prin inducerea mitului revoluționar drept soluție atotizbăvitoare și a credinței superficiale că
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
așezămintelor noastre", iar Principele Carol își punea legitim întrebări cu privire la consistența regimului nostru constituțional, în cunoscuta scrisoare din 1871, publicată în Augsburger Allgemeine Zeitung. Dimensiunile morală și juridică ale lumii românești intrau în obiectivul cunoașterii, iar diagnosticul cădea implacabil: lipsa virtuților cetățenești la toate palierele, de la țara tăcută începând și până la noile elite politice. Posteritatea va relua și dezvolta în varii forme acest raționament. Soluțiile însă vor fi mereu altele. Deprinse din veacul al XIX-la să caute modele în afară, elitele
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
a cinicilor cosmopoliți. Cu un surâs în colțul buzei întâmpină omul modern întîlnirea planului politic și a celui etic în teoria aristotelică despre stat: o problemă majoră a Politicii e cum pot fi făcuți oamenii fericiți, deci virtuoși. Cuvintele-cheie (arete, virtute sau desăvârșire, și eudaimonia, fericire) sunt de natură etică. Omul e fericit numai când e virtuos, iar virtutea e viața în conformitate cu rațiunea. Virtutea nu poate fi realizată în afara unui cadru organizat, statul. În acest context, statul e văzut ca având
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
etic în teoria aristotelică despre stat: o problemă majoră a Politicii e cum pot fi făcuți oamenii fericiți, deci virtuoși. Cuvintele-cheie (arete, virtute sau desăvârșire, și eudaimonia, fericire) sunt de natură etică. Omul e fericit numai când e virtuos, iar virtutea e viața în conformitate cu rațiunea. Virtutea nu poate fi realizată în afara unui cadru organizat, statul. În acest context, statul e văzut ca având fundament teleologic (provenind din teoria aristotelică a cauzelor): ' Scopul cetății este viața bună'. Statul există în vederea unei vieți
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
stat: o problemă majoră a Politicii e cum pot fi făcuți oamenii fericiți, deci virtuoși. Cuvintele-cheie (arete, virtute sau desăvârșire, și eudaimonia, fericire) sunt de natură etică. Omul e fericit numai când e virtuos, iar virtutea e viața în conformitate cu rațiunea. Virtutea nu poate fi realizată în afara unui cadru organizat, statul. În acest context, statul e văzut ca având fundament teleologic (provenind din teoria aristotelică a cauzelor): ' Scopul cetății este viața bună'. Statul există în vederea unei vieți bune și independente. Aceasta înseamnă
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
considerată un eveniment. Aristotel. Politica. Ediție bilingvă. Traducere, comentarii și index de Alexander Baumgarten. Studiu introductiv de Vasile Muscă. Editura IRI, București, 2001. Ba nici fericiți, nici virtuoși Filosofia (cu atât mai mult politica) are puțin de-a face cu virtutea, îl contrazicea Nietzsche pe Aristotel. Morala e o frână, o îndeletnicire a mediocrilor, fericirea nu e nicidecum o consecință a virtuții ' 'cei mai puternici definesc ca virtute propria lor stare de fericire' . Tot ce e mai rău, setea de avere
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
București, 2001. Ba nici fericiți, nici virtuoși Filosofia (cu atât mai mult politica) are puțin de-a face cu virtutea, îl contrazicea Nietzsche pe Aristotel. Morala e o frână, o îndeletnicire a mediocrilor, fericirea nu e nicidecum o consecință a virtuții ' 'cei mai puternici definesc ca virtute propria lor stare de fericire' . Tot ce e mai rău, setea de avere și putere, lenevia, frica, 'toate au interese în chestiunea virtuții: de aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
virtuoși Filosofia (cu atât mai mult politica) are puțin de-a face cu virtutea, îl contrazicea Nietzsche pe Aristotel. Morala e o frână, o îndeletnicire a mediocrilor, fericirea nu e nicidecum o consecință a virtuții ' 'cei mai puternici definesc ca virtute propria lor stare de fericire' . Tot ce e mai rău, setea de avere și putere, lenevia, frica, 'toate au interese în chestiunea virtuții: de aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce putea spune un filosof care, precum
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
o îndeletnicire a mediocrilor, fericirea nu e nicidecum o consecință a virtuții ' 'cei mai puternici definesc ca virtute propria lor stare de fericire' . Tot ce e mai rău, setea de avere și putere, lenevia, frica, 'toate au interese în chestiunea virtuții: de aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce putea spune un filosof care, precum Kierkegaard înaintea lui, și Camus, după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea că Dumenzeu a murit? Moartea lui Dumnezeu desființează orice interdicție, e o
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
bazează pe etica lui Aristotel, - Etica nicomahică, o etică practică, ,,accesibilă" omului, opusă eticii de origine divină, ideală, inaccesibilă a lui Platon. Scopul ideal al platonicienilor alcătuit din idei irealizabile pe pământ, Aristotel îl transformă într-o etică, într-o virtute accesibilă omului, în limitele existenței sale terestre. Ceea ce convenea spiritului iezuit transigent, înclinat să disculpe acțiunile oamenilor, judecându-i la valoarea lor reală, nu ideală. Principiul luat de iezuiți după Machiavelli, scopul scuză mijloacele, combătut de Pascal (platonician), este prefigurat
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
este lăudabilă. Dacă este rău, orice iscusință este o viclenie josnică (Une fouberie basse)... Aristotel neagă, așadar, transcendența imperativului moral, iar iezuiții sunt în spiritul acestuia când afirmă că moralitatea ,,nu este un scop ideal transcendent", ci reglementarea și ordonarea virtuții accesibile omului. Nemaiexistând directive morale de aplicație generală, iezuiții descompun morala într-un număr cât mai mare de ,,cazuri de conștiință", izolate, nesistematizate, niște ,,aporii' în sensul aristotelician problematic, totul adaptat exigențelor vieții practice. Rigoarea imperativului ideal scăzând, se ajunge
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]