2,884 matches
-
din țările binecuvîntate presărate de Domnul pe Pământ” cum spunea N. Bălcescu, obligată să trăiască pe meleaguri depărtate, dar cu îngerii în suflet și în gând, poeta se revigorează, prinde puteri noi, nebănuite, în ciuda vicisitudinilor vieții: Nu-mi pasă de viscol, de avalanșe de nea... Simt susur de ape și cântec de îngeri Și-nvăț a străbate orice mare de plângeri. (Regenerare) În partea a doua a acestui volum, intitulată simbolic Singur cu Dumnezeu, descoperim o suită a trăirilor creștine , uneori
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
prin vis, Golf de azur în păduri, Bolta surpată-n abis. Deșert alb imaculat, Cu vivaldiene note, Parcă-i un întreg palat, Ce dansează în gavote. Pe sus albele scântei, Parcă-s lebede ce zboară, Se aude dintr-un stei Viscolul cum ne-nfioară. Ore fine, verticale, Platină și ametist, Pretudindeni ies în cale, În decor vetust și trist. Iarna s-a gătit de bal, Măștile curg în amurg, E o lume de cristal, Peste care toate curg... luni, 29 decembrie 2014
IARNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384574_a_385903]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ESCHATON Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ca rostogolul apei în cascade Prin văile pământului, șuvoi Am învățat, prietene, să ardem După măsura patimii din noi. Cât viscolul durerii mai rămâne Īn schimbul devenirii să înhame Copii zvârlți în vidul depărtării Cu nostalgia-ntoarcerii în mame. Din spate ne împinge inerția Rotind destinul lumilor pe-o sfoară Vai, am trecut prin noi de-o veșnicie Și mai ne
ESCHATON de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382469_a_383798]
-
sentimentelor din mine , n-am să încetez să -mi amintesc cât de bine , cât de perfect era totul în acele clipe senine . De ce port în gând vie, a ta fierbinte îmbrățișare, de noi strâns uniți,îmi amintește fiecare ninsoare, prin viscolul nebun, te aștept încă la Universitate, instinctiv uniți pentru totdeauna până la moarte... Să păstrăm în noi candela inimii aprinsă, să nu dezarmăm,declarându-ne învinsă, viață e o provocare, că o flacăra nestinta, Dragostea ce va înflori,te va găsi
DESPRE IUBIRE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382500_a_383829]
-
teacă! / Dar, nu fetița din nordica țară, / Ci fetița noastră zgribulită în stradă, / Fără ca un cineva să o vadă / Cât e de singură și-n neatenția noastră. Uitată de lume, de soartă, de oricine, / Ar mai trece pe stradă, când viscolul izbește /Obrajii supți de vremea care vremuiește, / În colț de stradă, să o miluiască, n-are cine... Și se cufundă-nfrigurată, mai departe, / Până la ultimul chibrit, până la moarte...” În general, poezia doamnei Coca Ecaterina Soare are un caracter realist-existențial. Pare a
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
conturi Și, nesfârșită, nicidecum nu-i ternă, Nu ne coboară bucuria-n bernă Și nu ne înjosește cu afronturi. Nu vrea basma, eșarfă sau broboadă, În păr își pune albă promoroacă, Se învelește-n plăpumi de zăpadă Și-ascultă, seara, viscolul cum toacă. Din zarea ei se-ntoarce să ne vadă, Cu infinitul să ne prindă-n joacă. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: CÂMPIE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi
CÂMPIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384041_a_385370]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎMI TROIENESC DORINȚELE SUB VERSURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce viscol ai stârnit în iarna asta! Ce groaznic ninge peste un cuvânt, Ce-l am în suflet și-mi va fi năpasta, Ce duce-o-voi cu mine în mormânt! Îmi troienesc dorințele sub versuri Și oameni de zăpadă-mi pun
ÎMI TROIENESC DORINŢELE SUB VERSURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384014_a_385343]
-
Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se-aștern nămeți pe visele noastre, Ninge cu durere și cu dor nespus, Unde-s azi tăcerile albastre? Clipele frumoase pe unde s-au dus? Viscolul durerii bate la fereastra Ochiului rănit de-atât interzis... Florile iubirii se usucă-n glastra, În care cândva dragoste au scris! Și încă mai ninge cu fulgi de tăcere, Flori de gheață plâng în suflet la noi, Chiar și amintirea
SFÂRȘIT DE POVESTE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384046_a_385375]
-
de fulgi pufoși, A îmbrăcat pomii livezii Cu fluturașii săi frumoși. Azi ai acoperit pământul, Cu dalba-ți plapumă de nea, Sub care care o să doarmă grâul, Ce mâine pâinea ne va da. Nu vezi pe ramuri păsărele, Cu tine viscol ai adus. În Apusenii țării mele, Doi oameni moartea a răpus. Ce tristă ,rece și zăludă, Îmi pari acuma, iarnă rea, Căci soarta lor le fuse crudă, Când moartea viața le curma. Ei au plecat ca să salveze, O viață ce
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
Acasa > Impact > Scrieri > BABELE(TRADIȚII LA ROMÂNI) Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului La început de martie, vremea este capricioasă, cu ploi, lapoviță sau chiar ninsori și viscol. În popor se spune că sunt „Zilele Babelor.” Între 1 și 9 Martie este timpul când să-ți alegi “baba”. Tradiția spune că așa cum va fi “baba”în ziua pe care ți-ai ales-o, așa o să-ți meargă tot
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
noră, Dochia a crezut că a venit Primăvara. Ea își puse 12 cojoace și duse oile sus, la munte. Acolo este cald, iar baba începe să dea jos cojoacele până rămâne numai în ie. Când rămâne în ie, începe un viscol aducând Gerul care o îngheață pe Dochia, transformând-o în stană de piatră. Deși oamenii îi reamintiseră că în Martie vremea e schimbătoare, ea n-a vrut să țină cont de sfatul bine intenționat al oamenilor ... Încăpățânarea și inima rea
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
ras și ... dolofan, ca al unui bebeluș. L-am luat de mâini și l-am ajutat să se ridice în picioare. Of, nici pe lumea cealaltă nu i-au găsit leacul, mă gândeam. Picioarele lui obosite au străbătut prin zăpezi, viscole, noroi și arșițe câmpurile din toată vatra satului nostru. Mâinile lui puternice sunt aspre încă. Dar ce muncește aici, oare? Tot nu se odihnește? Că pe-acasă despoia porumb, împletea coșuri de nuiele, prepara mezeluri, ca nimeni altul, de Ignat
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate-n lut. O umbră,doar, privea aprinsă sub somnu-i alb ca de mătase, o monogramă,nicicând stinsă zâmbea pe ceru-i
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383631_a_384960]
-
ZBOR FRÂNT pământ și nămol cerul uscat și gol o pasăre a rămas nu a plecat cu al ei stol nici bob de grâu nici frunză nu'i pe sol vântul sufla,sufla cu aripa ruptă zbura și zbura prin viscol,prin vânt vânt năpraznic,nebun ieri în sat a sosit un vânator povestea ei nu pot acum a asculta în tristul amurg priveam la ea încet-încet se prăbușea pe sol un strop de sânge și nămol Referință Bibliografică: ZBOR FRÂNT
ZBOR FRÂNT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382864_a_384193]
-
În partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Îngerul nostru ne apară drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtună Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urca Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i năluca E tot mai greu, tot
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
Toate Articolele Autorului Îmi cade ploaia lin pe umeri,goală, se șterg cărări pe care-am scris iubiri, cu mâini de foc fugind ca de o boală dezleg de suflet triste amăgiri. Tu tremuri azi, închis ca o poveste, sub viscolul ce-așterne-n suflet nori, plângeam desculță așteptând o veste, strângând în mâini tăceri de spini,nu flori! Au plâns cocorii înflorindu-mi toamne, în pieptul înghețat de așteptări, căzut-am în altar strigând:of Doamne! de ce mă răstignești fără iertări? Dar
TĂCERI DE SPINI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382934_a_384263]
-
tot ce m-a umbrit, de ochii triști, tu, ce mă faci să pot visa din nou trimite-mi vocea ta prin fulgi, ecou, și-n visul ce mă ninge în fereastră să poți să-mi fii cristal de floare-albastră. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri, Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată... Numai ea în miezul iernii nu îngheață,-i
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
acolo frate... urcă-te mai sus...Prin luceferi cugeți la durerea nostră,Să ne dai un semn numai la ... XV. ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Viscolul și lacrima Ana Podaru Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarnă asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
câini. La fereastra se arătă un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește mai mult Viscolul și lacrimaAna PodaruBrrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
va duce, La poartă îți vor crește, mari, nămeți, Și palidă vei ști că nu-ți aduce Nici iarna asta sensul altei vieți. Îmi pun la geam un steag alb ca zăpada Și las deschisă ușa ca să vii... Poate un viscol îți va fi dovada: Tardiv intrînd, sub nea mă vei găsi. Referință Bibliografică: SCRISOARE PE O FRUNZĂ / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2167, Anul VI, 06 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile
SCRISOARE PE O FRUNZǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383051_a_384380]
-
salva, Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și te străbat cu facla mea aprinsă, Ca pe o beznă-a unui vechi mister, Tu, poarta vieții mele, proaspăt ninsă, Mai scîrțîind prin viscol și prin ger. Și mă cuprinzi, în tremur, ca o floare, Ce se hrănește chiar cu carnea mea... Atunci mă dărui ție în crispare, Îmbogățind cu mine seva ta. Dar chiar cînd totul pare-atît de bine, Sau cel tîrziu cînd
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
In partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Ingerul nostru ne apără drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtuna Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urcă Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i nălucă E tot mai greu, tot
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
pierdut și acesta un deget. Ca urmare, bucătarul a fost despăgubit pe loc, iar expertul cere despăgubiri, pentru care societatea tocmai caută un nou specialist care să-i facă și lui reconstituirea. Nu se bagă nimeni. Locul 3 În timpul unui viscol ce a avut loc la Chicago, un automobilist a fost nevoit sa munceasca mai multe ore ca sa-si deszăpezească locul din parcare și accesul spre loc. Cand a venit însă cu mașina, și-a găsit locul ocupat de o doamnă
S-au acordat PREMIILE PENTRU PROSTIE pe 2013 [Corola-blog/BlogPost/92777_a_94069]
-
vine iar tiptil... Brazii s-au gătit în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură Dezgolite-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toți Câinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii, Chipuri de copii aduc
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]