1,784 matches
-
luare-aminte, ca unul care ar aștepta să i se coboare o revelație, pentru a cuprinde în el sufletul celor din țara, din neamul, din vremea lui și, exprimându-l, să deștepte în inimi frăția adormită”. Tot Iorga elogiază Cântecele de vitejie ale lui G. Coșbuc și îi sugerează lui St. O. Iosif să obțină participarea lui Mihail Sadoveanu. Astfel, odată cu publicarea povestirii Cozma Răcoare (47/1903) începe o îndelungată colaborare, poate cea mai rodnică din câte va avea revista. Seria, prefigurând
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
într-un limbaj grosolan, inflamat în invective stereotipe. S. e un spirit închistat, înlănțuit în prejudecăți de clasă și de rasă, legat de trecut, refractar la înnoiri, așa încât antiunionismul lui vehement nu miră defel. Dacă evocarea unor închipuite fapte de vitejie patriotică ale străbunilor lui rămâne amuzantă, intransigența, austeritatea morală a boiernașului, oroarea lui de orice nelegiuire, abuz sau infamie ar fi lăudabile dacă nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
clasică, fluide și expresive, stihurile dau glas cu precădere melancoliei, singurătății și dorului de ființa dragă. În perioada primului război mondial S.-G. scrie o înflăcărată poezie patriotică - Ruguri (1918) -, mobilizatoare, de evocare a trecutului glorios și de proslăvire a vitejiei ostașilor „pelerini ai morții”, „sfinții noștri de la Mărășești”. Vibrante acorduri, într-o manieră amintindu-l pe Aron Cotruș, închină munților, naturii în genere, participantă la suferințele oamenilor. Ulterior cultivă lirica erotică axată pe frământările unei iubiri dezamăgite, ca în Arcul
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
cei șapte feciori 6. Evenimentul: Luptele dintre turci și moldovenii conduși de Ștefan cel Matre. 7. Soluția: Domnitorul să-și adune oastea spartă, să lupte împotriva turcilor și să obtină victorie. 8. Concluzia : Ștefan obține victorie și-i răsplătește ,pentru vitejia lor,pe cei șapte voinici cu șapte munți din Vrancea. 9. Învățătura: Să fim curajoși, iubitori de țară și recunoscători. CONCLUZII: Nici o metoda de învățare, predare, evaluare nu poate fi considerată universal valabilă pentru toate obiectele și conținuturile învățării. Optimizarea
Metodologia aplicării metodelor moderne de predare, învăţare şi evaluare în învăţământul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Asăvoae Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1134]
-
Creangă, Cluj-Napoca, 2001; Efectul Caragiale, București, 2002; Recunoașterea valorii, București, 2002; Grigore Hagiu și generația sa, Ploiești, 2003. Ediții, antologii: Mateiu I. Caragiale, Pajere. Remember. Craii de Curtea Veche. Sub pecetea tainei, postfața edit., București, 1988; George Coșbuc, Cântece de vitejie și alte poezii, pref. edit., Galați, 1991, Poezii, pref. edit., Galați, 1998; Octavian Goga, Poezii, pref. edit., Galați, 1992; B. P. Hasdeu, Răzvan și Vidra, pref. edit., Galați, 1992; Mihail Sadoveanu, Hanu Ancuței, pref. edit., Galați, 1992, Păcat boieresc, pref.
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
în „Urzica” cu epigrame și epitafuri, iar editorial cu placheta În general, triumful pădurilor (1969). Publică numeroase volume de proză scurtă, aforisme, „definiții umoristice”, romane (unele aparținând genurilor policier umoristic ori SF), literatură pentru copii (inclusiv o piesă de teatru, Vitejii cetății Bade-Bade, reprezentată scenic în 1987), fiind remarcat de la început ca un talentat umorist. A înființat și conduce Editura Vasiliu, la care și-a publicat toate cărțile, începând cu Pe scurt - Bref (1992). Volumul de proză pentru copii Cartea numai
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a cunoscut o largă circulație. Pe fundalul de pastel evocând ținutul Târgoviștei („Se întinde o câmpie/ De sub poale de Carpați/ Câmp deschis de vitejie/La românii lăudați”) este proiectată imaginea unui trai sănătos, vergilian, a cărui robustețe se răsfrânge deopotrivă în viața echilibrată a trupului și în dialogul, fără neliniști, al spiritului cu tainele universului. Atmosfera de împăcare este tulburată de „copilașul” cu aripi
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
-t bana armânului, carte semnată Nicolae C. Velo Molovișteanu și dedicată tatălui său „ca semn de recunoștință și deosebită vrere”, V. publică în 1903 o culegere de proze scurte, urmată în 1905 de Cântițe junești, un fel de „cântece de vitejie” care l-au făcut faimos printre aromâni. Aici și-a strâns cele mai importante balade, care se aflau deja pe buzele oricărui aromân trecut prin școală, multe recitate cu diferite ocazii. Dintre acestea, cea mai cunoscută este Șana și ardirea-a
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
rușinea sclaviei în haremul păgânilor, iar tatăl ei, celnicul Hagi Steriu, împreună cu oamenii săi, nu ezită și nu se întreabă ce șanse de izbândă au împotrivindu-se lui Ali Pașa, tiran ce dispunea de o adevărată armată. Baladele, „cântări de vitejie, povestiri care preamăresc faptele eroice ale neamului român din Macedonia” (George Coșbuc), sunt scrise fluent, chiar frumos, într-o sinteză a graiurilor aromâne pe care poetul le-a cunoscut bine și pe care știe să le facă expresive în literatura
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee utilizate de Vasile Alecsandri în Ostașii noștri, V. oferă o nouă culegere de „cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o materie verbală aspră, întrucât numește realități crâncene, versurile dobândesc intermitent o forță expresivă notabilă. V. devine poet autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
10 mai . La scurt timp, Decretul regal din 24 mai 1897 statornicea instituirea „zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare școlară pentru toate școlile din țară”, căderea Plevnei (28 noiembrie 1877) urmând să fie sărbătorită, ca zi simbol a vitejiei ostașului român, iar elevii să fie antrenați În susținerea unor programe cultural artistice consacrate comemorării eroilor neatârnării . Un an mai târziu, o altă circulară (14 aprilie 1898), adresată de această dată directorilor școlilor primare, insista asupra sărbătoririi zilei naționale. În
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
sancti Benedictini, ed. Mabillon-Ruinart, Paris, 1668-1701, vol. II, p. 534). Dimensiunea militară este și ea subliniată în „Vita Arnulfi”: Nam virtutem belligerandi seu potentiam illius deinceps in armis quis enarraret queat? („Căci cine ar putea să dovedească în mod amănunțit vitejia războinică a acestuia?”) (în Monumenta Germaniae Historica, Scriptores Rerum Merovingicarum, vol. II, p. 433) (apud Riché, op. cit., p. 398). Dimensiunea funcționărească a pregătirii tinerilor palatini merovingieni este atestată de cei care au ocupat asemenea funcții: Aredius avea cancelarii fortiter officium
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a vrut nici să-l laude, nici să-l blameze pe Ulise - crede Antistene. Dar scoliarhul era de altă părere, și anume că în Odiseea nu există polytropoi, adică „oameni cu gânduri ascunse care rostesc altele”; nu numai înțeleptul Nestor, vitejii Aias și Ahile și nici chiar Ulise nu sunt înfățișați de Homer în acest fel. Așadar, vorba nu li se potrivește. Mai subtil însă, Antistene bagă de seamă că termenul polytropos poate căpăta mai multe sensuri, inclusiv pe cel de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
constatat cu ochiul distant al prezentului ideologizarea totală a conținutului lor. Nu cred că un copil le putea citi, pentru că știu că doar ultima pagină a revistei putea mobiliza interesul infantil și trezi curiozitatea, ea reprezentând un serial ilustrat al vitejiei dacice, din care se trăgea elanul revoluționar. Lupte, haine de epocă, bărbați virili, buzdugane, săbii, plete etc. - mai spuneau ceva băieților. și, pentru a ilustra conținutul absurd al informațiilor oferite de această revistă, voi enumera elemente ale universului lingvistic ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
servi ca izvor numai prin informațiile legate de relațiile și expedițiile lui Vlad Țepeș în mediul negustorilor sași), povestirea slavonă, nu lipsită de unele accente acuzatoare cu privire la cruzimea excesivă a voievodului, îi compune acestuia un portret ale cărui dominante sunt vitejia, înțelepciunea, mândria, orgoliul de „mare stăpânitor”, trăsătură preluată din tradiția bizantină. Sunt scoase în evidență latura antiotomană a acțiunilor voievodului, lupta cu boierimea pentru centralizarea statului, măsurile sale de o extremă severitate fiind menite să îndrepte neajunsuri social-morale frecvente în
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
castelului (1972), Povestiri din veac în veac (1984), Teorema celor trei perpendiculare (1989), Povestea coifului tracic (1991); romane: Fiica lui Zoltes (1975), Zăpezile (1978), Burebista (1982); literatură pentru copii: Ursuleții lui Rădună (1973), Mălin, feciorul codrului (1975), Iepurele cel isteț. Vitejii (1993); comedia într-un act Discurs parlamentar și piesa școlară Sunt străjer! Volumul intitulat (neinspirat) de editor Firul de păr alb (2000) strânge versuri scrise de-a lungul timpului. În Primăvară târzie și Firul de păr alb, R.-L. propune
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
Rădună, București, 1973; Fiica lui Zoltes, București, 1975; Mălin, feciorul codrului, București, 1975; Zăpezile, București, 1978; Burebista, București, 1982; Povestiri din veac în veac, București, 1984; Teorema celor trei perpendiculare, București, 1989; Povestea coifului tracic, București, 1991; Iepurele cel isteț. Vitejii, București, 1993; Firul de păr alb, pref. Ioan Romeo Roșiianu, Baia Mare, 2000; Discurs parlamentar, Ploiești, f.a.; Sunt străjer!, Ploiești, f.a. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Povestea caporalului Filip”, RL, 1975, 35; Simion Bărbulescu, „Burebista”, CNT, 1982, 38; Constantin Michael-Titus, Pagini românești
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
Deșteaptă-te, române și devenită repede imn popular, „această Marsilieză română a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene profetice” (G. Călinescu). Poetul se închipuie un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic, în cadențe ample, momentul decisiv al „deșteptării”. Imaginea bardului exponent al unui întreg popor, atitudinea gravă, tonul sumbru și răspicat, cu rezonanțe biblice, inaugurate acum în poezia ardeleană, se vor regăsi, amplificate, la G. Coșbuc, la
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
7. 2491. Erena P., 5 apartamente, București, Calea 13 Septembrie 105. 2492. Estreiff H., 7 apartamente, București, str. Antim 8. 2493. Enache Vasile, 6 apartamente, București, Sos. Pantelimon 151. 2494. Enache Constantin, 4 apartamente, București, str. Frunte Lata 27, Aleea Vitejiei 12, Com. Colentina. 2495. Esig Isac, 4 apartamente, București, Calea Moșilor 124. 2496. Emilian Maria, 12 apartamente, București, str. Gabroveni 10, Pictor Româno 12-14. 2497. Elmarian Araxi, 17 apartamente, București, str. Gh. Manea 2, str. Gh. Coșbuc 59. 2498. Enachescu
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
nume de munți și toponimul Brazda lui Novac. Tematica ciclului novăcesc în folclorul românesc este deosebită de cea bulgară, sârbă sau croată. Faptele se desfășoară în cadrul familiei patriarhale, bătrânul Novac este personajul cel mai autoritar din familie, fiind caracterizat prin vitejie, prudență și înțelepciune. Eroul principal al ciclului românesc despre Novăcești este însă Gruia, fiul lui Novac, în jurul căruia se desfășoară cel mai adesea acțiunea. E un tânăr dinamic, dar nechibzuit, care în isprăvile sale are mereu nevoie de ajutorul tatălui
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
curțile lui Novac, localizate „în munții Cătrinului” ori „Pe culmița dealului, / Dealului Ardealului” sau „Sub seninu cerului, / La aripa norului”. Motivul tematic principal este însurătoarea lui Gruia. În baladele mai vechi, din categoria celor fantastice, eroul trebuie să-și dovedească vitejia în lupta cu fata sălbatică sau cu șarpele, să răpească o zână, să aducă mărul de argint de peste Marea Neagră, să se lupte cu viteazul Dârvij, încercări ce amintesc de basm. În cântecele bătrânești ale acestui ciclu dintr-o epocă mai
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
mai multe dintre cărțile prozatorului, acestea familiarizează cititorii cu viața, obiceiurile și priveliștile Dobrogei. Legenda lacului Techirghiol, narațiunile din Iusuf (1959), basme orientale, cu situații uneori previzibile sau melodramatice, au în centru oameni de condiție modestă care, datorită priceperii și vitejiei lor, obțin în final libertatea și faima, cum se întâmplă în Libertate și iubire cu robul Suleiman care ajunge sultan. În 1974 un concurs internațional de literatură destinat nevăzătorilor, organizat la New York, îi premiază nuvela Pira. SCRIERI: Focosul, București, 1958
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
cavalerie, participă la luptele din Crimeea și, după întoarcerea armelor, la cele din Ungaria. Cade prizonier în ianuarie 1945, în țară acordându-i-se în lipsă Ordinul de Cavaler cu Panglică „Virtutea militară” și „Frunză de stejar” pentru acte de vitejie pe frontul din Ungaria. Fiind în Germania, refuză repatrierea și își continuă studiile trei ani la Universitatea din Erlangen (istoria artei, ziaristică, istoria muzicii). În 1954 se stabilește în Statele Unite ale Americii. Lucrează ca funcționar la o fabrică din Indiana
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
, baladă populară din ciclul baladelor de vitejie. Aparținând eposului medieval, a fost pusă în circulație, printre primii, de V. Alecsandri prin colecția sa. În culegerea lui G. Dem Teodorescu varianta Miu Cobiul este pusă în legătură cu o legendă despre satul și pădurea Cobia, cuib al haiducilor legendari. Acțiunea
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe Miu, dar calul, credincios, îi dă de veste. Miu îl învinge în luptă pe Ianoș și haiducii acestuia i se supun. Spre a le încerca vitejia, Miu îi pune la proba ridicării armelor, ca în epopeile antice. În cele mai multe cazuri voinicii lui Ianoș se dovedesc nevrednici, prilej pentru Miu de a-i persifla, refuzând să le fie conducător: „Voi știți să hoțiți / Nu să haiduciți / Nu
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]