808 matches
-
țărani din regiune, care, cea mai mare parte n-au fost plătiți. Coloredo ar fi spânzurat câțiva care pretindeau dreptul lor mai energic, ca să-i învețe respectul față de nobili. Împrejurimile Dobrišului pădure de brad, pini, larice, mesteacăn, stejari bine întreținută. Vizitiul, slujbaș vechi al curții, deplânge schimbările din vremea nouă. Sluga ține cu stăpânul care-i dădea simbrie și mâncare și pe care îl și prăda puțin. Ultimul stăpân de aici, un Coloredo neînsemnat, a pierdut castelul și moșia prin confiscare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
biserici împrejmuite cu ziduri de piatră la fel de înalte precum construcția. Doar fecioara poate pătrunde în interior și separarea ei de părinți are proporțiile inițiatice ale smulgerii din familie, resimțită ca o moarte: „Împinse cât putu împăratul, împinse împărăteasa, mânară pe vizitiu să bată și să se opintească, dar poarta sta nemișcată ca o stană de piatră. În deșert strigară, în deșert se necăjiră, în deșert plânseră, că nimeni nu-i auzi, decât biata lor fiică, care-și frângea mâinile și se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
2 iunie 1792 prevedea că meșterul străin „așezându-se la breaslă, să aibă a da o pereche de papuci starostelui și 6 potronici la breaslă banii vedrii”. Statutul breslelor lăutarilor specifica, totodată, că „feciorul de herar, sau de bucătar, de vizitiu de va învăța scripcăria, să aibă a da un leu la breasla cutiei și 1 leu starostelui și 3 potronici a vedrii”. Breasla lăutarilor, ca și breasla ciobotarilor, acorda ajutor material bisericii și celor săraci. Catastihul breslei lăutarilor din Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
apăra interesele familiei Stolojan. D. Constant ne spuse că la București se vorbea numai de ofensiva spre Moldova, de rezistența alor noștri și de luptele crâncene ce se dădeau.](Ibidem, p. 206.) internații în germania Mai interesantă însă fu intervievarea vizitiului de la Herești, tânărul țăran Constantin Nicolae din contingentul 1911, Regimentul 36. Fusese făcut prizonier la Turtucaia, dus pe jos 10 zile până la Filipopoli, unde a secerat orz la un proprietar bulgar, bine hrănit și plătit 50 de bani pe zi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înțeleasă de Epitropie, care a refuzat suma, deși nu era prea mare, nefiind nici măcar dublul salariului lunar al unui medic primar (medicul primar era plătit cu 300 lei lunar, celelalte salarii scăzând corespunzător funcției până la 12 lei lunar, cât primea vizitiul). Pandele Grigorescu ne trimite acum, peste un secol, imaginea unui avânt nobil, dar nerealizat. Menționăm că, în aceeași perioadă, la Sibiu, Koloman Pandy încă nu reușise să-și realizeze ospiciul în sensul visat de Grigorescu, care privea aceste metode ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în jurul orei 15, fiind urmată la scurt timp de handbaliștii băcăuani. Până ca echipele să înceapă încălzirea dinaintea meciului, belgienii au încins o miuță pe intuneric, luminile sălii nefiind încă aprinse, timp în care arbitrii partidei, alături de observatorul moldovean Nicolae Vizitiu, discutau la o Țigară, afară. Începând cu ora 16, în tribunele Sălii Sporturilor au început să-și facă apariția suporterii băcăuani, înarmați cu materialele promoționale primite alături de biletele de intrare. Se puteau observa persoane de toate vârstele, de la cei mai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat. 164 Supărat, mânios. 165 Obișnuință. 166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167 Ace cu gămălie lungi. 168 Haina. 169 Nepriceput, lipsit de îndemânare. 170 Cauciuc (la încălțăminte). 171 Birjar, vizitiu (de obicei, erau ruși). 172 Bufnițe. 173 A se cocoța. 174 Înalta societate (engleză). 175 Priveau cu binoclul. 176 Tur de forță (franceză). 177 Doamne (engleză). 178 Pariu. 179 Cocoțat. 180 Zdruncinați. 181 Trăsură închisă. 182 Șindrilă. 183 Ațâțați, stârniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d’aventures galantes. și am fost pasagerul ultimului tramvai cu un cal, care oprea grațios la scară, În fața casei, când cucoanele noastre, cu rochii Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn vizitiului ridi când umbreluța lor de mătase și cu mâner lung de baga; cum și al ultimului tramvai cu patru cai, de ham și cetlăiași, care urca, În plesnete de bici și chiote, strada Câmpineanu pe lângă Teatrul Național, și al cărui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub hramul Sfântului Mare Martir Dimitrie Izvorâtorul de Mir, zugrăvit În platoșă și cu sulița În mână pe „tombărăurile“ și cotiugele de gunoi, cu sacalele și stro pitorile primăriei trase de cai uriași de povară aduși din Pomerania, că rora vizitiii noștri le vorbeau Într-o nemțească de nuanță valahă: „țuri“ În loc de zurück. Oameni Într-adevăr de treabă, fiindcă nu știau Încă ce Înseamnă goana nebună după afaceri rapide și pricopseli de la o zi la alta și nici nu cunoșteau dis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales, scoteau niște sunete așa de plăcute încât îmi făcea impresia că aud un tuciuriu de mare clasă mânuind cu artă desăvârșită ciocănelele țambalului asemenea nemuritorului Toni Iordache. Iar sus, în căruță, vizitiul, cu hățurile în mâna stângă și biciul în mâna dreaptă, striga mai mult de formă pocnind lateral din "schimbătorul de viteză": Dii, talan,'tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu lacăt, este folosită ca magazie. Lângă aceasta se află un grajd pentru șase cai, cu podeaua din scânduri, cu iesle și cu balama de fier ce are o portiță din scânduri brad. Dincolo de acestea, în continuare se află locuința vizitiului și a servitorilor, deasemenea construită din bârne, cu pod de scânduri, cu un rând de geamuri din sticlă, cu cuptor țărănesc, cu o ușă veche din scândură de brad, cu balamale de fier, care este legată printr-o ușă mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
C. Roxana Manea D. BogdanVlăduț Murgoci P. Petru Păduraru V. CezaraIonela Poroșnicu C. SimonaGeorgiana Prepelița P. Elenă Prisăcaru St. Ionuț Racovanu D. Dumitru Alex Român M. Alexandra Georgiana Sardaru C. Ana-Maria Șișcanu V. Ion Tolontan C. MarcelaGeorgiana Turculeț F. RemusEmilian Vizitiu I. Simona Clasa a XII-a Fil.1 Dirginte Mirela Marin Arhiri O. Anca Barnea D. Andreea Bianca Beșliu V. ElenaGeorgiana Bratu D. Anca Catargiu I. Cătălina Chelsău Ț. ElenaRoxana Chirițoi G. AndreeaMihaela Ciobotariu M. Cătălina Ciornohuz D.D. Andra Cojan
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vechi, gândindu-mă la cutia de carton în care se lăfăiau niște bo tine maro de antilopă, împachetate în hârtie fină. Mă uitam la stânga, la dreapta, plictisită de peisajul fără pomi, vălurit... Tata spunea - vorbea tot timpul, mai ales cu vizitiul - „Ai grijă la Valea Șearpelui! Totka e tare de gură, ține-l bine!“. Eu alunecam și mă săltam înapoi pe pernele de piele și tata îmi spunea, pe jumătate mândru de mine, pe jumătate sever: „Nu te astâmperi?! Stai odată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
proprietarilor și ale țăranilor erau un omagiu firesc, fiindcă numai noi singuri eram „boierii“. Nu știu cine-mi vârâse asta în cap, dar a durat până pe la unsprezece ani, când, ieșind într-o duminică, am vă zut la poarta școlii un cupeu: vizitiu și valet și o doamnă înfofolită în blănuri, înfumurată și plină de sine, de averea ei... Eram gata să leșin - leșinam deseori pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
subțire, cu ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet inefabil pe buze, țiganca învinsă o întrebă cu mândrie pe servitoare: «Făcu?» - «Îhî... o fată». Și baba Ioana, înduioșată: «Urzicuța mumii, urzicuță». Era 28 februarie. O mulțime de puișori umpleau curtea, iar Matei, vizitiul, se ntorcea de la adăpătoare cu doi superbi cai ungurești; cum trecea din nou, ducând două găleți pe cobiliță, Mitrana, cărând la rândul ei niște apă caldă, i-a șoptit duios, fără să mai aștepte întrebarea care țâșnea din ochii lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oameni buni și cumsecade, cu care ne ajutăm și ne înțelegem foarte bine. Așa sunt Ghiță Nașcu cu nevastăsa, Profira, apoi Alexandru Pârțac și Ileana din Armășoaia, ce să mai spun de Costache Pârțac, de Ghiță Covrig sau de-alde Vizitiu, nu am avu niciodată vreo neînțelegere. Ce să mai spun de nașul și nașa Dârdală și de ginerele lor, Pâslă cu nevastă-sa, Profira. Toți sunt oameni așezați și la locul lor. Necazuri avem numai cu îndrăcita asta de Marița
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
albă pentru a salva un serviciu conștiincios, slab. Eu mă enervam repede pe ea și ea pe băieții de mingi, doi țărani tineri În picioarele goale (nepotul cu nas turtit al lui Dmitri și fratele geamăn al drăguței Polenka, fiica vizitiului principal). Vara nordică devenea tropicală pe la strânsul recoltei. Roșu la față, Serghei Își vâra racheta Între genunchi și Își ștergea cu râvnă ochelarii. Plasa mea de fluturi sta proptită de gardul de sârmă - pentru orice eventualitate. Cartea lui Wallis Myers
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr În Lev; iar tata (care era Întotdeauna cam tăios cu el) l-a acuzat că are mentalitate de stăpân de sclavi. În afară de asta, modul lui de exprimare consta Într-o combinație complicată de franceză, engleză și italiană
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din casa de la țară - și dacă se Întâmpla ca În clipa aceea să mă grăbesc s-ajung acasă la dejun, alergând prin crângul alăturat (curând după ce văzusem pălăria lui de pai și bustul Înveșmântat În catifea neagră al chipeșului lui vizitiu, Într-un profil asirian, cu brațele Întinse, acoperite cu mâneci stacojii, trecând rapid de-a lungul gardului viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de tourterelles strie le ciel tendre, Les chrysanthè mes
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu un scrâșnet Înfricoșător, caracteristic nopților foarte geroase; afară năvălește un curent de aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
marginile din pământ bătătorit, plăcut cleios, ale lungilor drumuri de țară. În vara aceea treceam Întotdeauna pe lângă o izbă, aurie În lumina soarelui ce apunea, În pragul căreia stătea rezemată de ușorul ușii Polenka, o fată de vârsta mea - fiica vizitiului nostru principal, Zahar - cu brațele goale Încrucișate pe piept, cu acel gest domol și comod, specific Rusiei rurale. Mă urmărea cum mă apropii, cu o față luminoasă care-mi spunea bun venit, dar pe măsură ce mă apropiam mai mult, lumina de pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
passim. Trecutul perfect: Țigonov (șofer): Țvetaev Marina: Ustin: Viața emigrației: , passim. Viața literară: Viborg (Vipuri): Vira: , passim. Vitralii: vezi și Auz colorat, Bijuterii și Pavilion. «Volgin»: Volkov (șofer): Vonliarliarski, Dmitri Vladimirovici: Vonliarliarski, Nadejda Dmitrievna născută Nabokov: Wiesbaden: Wimbledon: Wissmann: Zahar (vizitiu): Zimmer Dieter E.: Zina: ............. Coperta IV Vladimir Nabokov (1899-1977), prozator american de origine rusă, autor, printre altele, al celebrului roman Lolita, a șocat - cu farmecul pervers al scrisului său - publicul american și l-a determinat să se emancipeze. În Europa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Haideți, să ne întoarcem, că e pericol, m-a rugat omul. Nici calul nu mai vrea să înainteze. Eu nu mă întorc. Merg pe jos! Nu se poate, eu răspund de viața mata. Lasă că nu mor, i-am răspuns vizitiului și am coborât din sanie. Cu mâinile ocupate de cele două sacoșe cu mâncare, am început să înot prin nămeți, grăbită și foarte hotărâtă. După un timp, m-am oprit să răsuflu și uitându-mă în urmă l-am văzut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]