814 matches
-
pus pachetul pe masă și m-am dus să iau cutia de tablă care îmi servea drept casetă și pe care o pusesem în alcovul vecin cu camera mea. Mă întorsei la ușă, cu intenția să i-o dau bătrânului vizitiu drept recompensă pentru serviciile sale. Dar omul dispăruse, nici urmă de el, nici de droaga lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai rămăsese decât o mână de cenușă rece și fără consistență. Și ele, ideile mele, nu mai erau decât un pic de cenușă fără consistență. Înainte de toate, am căutat vasul de Ragheh pe care mi-l dăduse, la cimitir, bătrânul vizitiu. Nu mai era. Am privit în jur. Lângă ușă, am văzut un om a cărui umbră era ruptă în două. Nu, era un bătrân cocoșat, cu capul și fața înfășurate într-un fular; ținea sub braț un obiect sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fi otărîrea serioasă, conte, acolo n-a locuit nimeni aproape de o sută de ani. - Cu atâta mai bine, eu voi să străform castelul într-o locuință omenească; însă voi purta o viață foarte izolată. Servitorii mei sunt: vătaful de curte, vizitiul și camerierul. Va fi o viață liniștită. Voiți a mă însoți, continuă el, căci, cu toate că-s fideicomisul moșiei, cu toate astea vă spun, nu știu mai nemica despre ea, Aide, acompaniază-mă și mă condu la scumpele mele rude, care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în casa de bani și, potrivindu-și pălăria pe cap, era gata să iasă pe ușă. În seara aceea nu trebuia să-l aștepte pe Costăchel, pentru că acesta fusese plecat la județ și la acea oră era ajuns deja acasă. Vizitiul se întorsese de un ceas bun. O bătaie apăsată în ușă l-a oprit pe Petrache în mijlocul încăperii. „Cine o fi la vremea asta? Paznicul unde-i?” Și-a dus instinctiv mâna la buzunarul unde ținea cheile de la casa de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și clica lui, am vrut să zic... Spunând acestea, Vrăbioi și Catârcă au făcut stânga-mprejur și au ieșit trântind ușa după ei... Hai acasă, bădie Mihai, că dacă mai stau aici mor de inimă - l-a îndemnat Costăchel pe vizitiu. S-a așezat pe capra căruței, în stânga vizitiului, și s-a apucat să caute prin jurnale... Să se lămurească cum vine treaba cu Ardealul, că acolo la prefectură prea se agitau toți... „Am să mă opresc la nașul, să mă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acestea, Vrăbioi și Catârcă au făcut stânga-mprejur și au ieșit trântind ușa după ei... Hai acasă, bădie Mihai, că dacă mai stau aici mor de inimă - l-a îndemnat Costăchel pe vizitiu. S-a așezat pe capra căruței, în stânga vizitiului, și s-a apucat să caute prin jurnale... Să se lămurească cum vine treaba cu Ardealul, că acolo la prefectură prea se agitau toți... „Am să mă opresc la nașul, să mă tălmăcesc cu el. Bătrân bătrân, dar mintea i-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mare. „Să știi că nașii au musafiri. Unul în plus nu le-ar strica” - a gândit Costăchel, în timp ce a sărit din căruță. Eu rămân aici.Tu du-te la primărie și aranjează caii pentru noapte - l-a ... concediat Costăchel pe vizitiu... Ei, aici îi adunare mare și de soi - a deschis vorba Costăchel îndată ce a pășit pragul. Doar tu lipseai, dragule, și uite că ai venit. Și la timp chiar - a răspuns învățătorul, bucuros că îl vede. Bine v-am găsit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la trăsuri se speriau, vizitiii se certau cu șoferii, iar șoferii cu pietonii. Deasupra capului meu atârnau tot felul de cabluri și erau o mulțime de lămpi pentru iluminatul străzii, câte una la câțiva metri. M-am urcat într-un tramvai și am cumpărat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iubea. Era nebună iapa lui. Nu asculta decât de el și se supăra când o lăsa pe mâna altuia. Era în iarna aceea zăpadă multă și au pornit cu săniile spre București. Pe drum, în codru, i-au atacat lupii, vizitiul a dat bice cailor de la sanie și au dezlegat iapa lui care mergea alături, ca să o dea lupilor. Iapa a luat-o la galop cu toată haita după ea. Ei au ajuns cu bine, dar mânza... A plâns mult și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă le-a fost înmânată într-un răvaș semnat: Ioan Șerban Cantacuzino Basarab Voievod. Răvașul îi invita la București, unde, spunea vodă, îi așteaptă toți cei dragi ai lor. Mihai înțelese imediat că era vorba de un ordin și porunci vizitiilor să ia drumul Bucureștiului. Era dornic să-și vadă nevasta și copiii. Fetele crescuseră. Socotea că erau de măritat. Nu-i era frică de vodă, făcuse treabă bună. Vorba Laviniei, „ciulise urechile”. E treaba lui Dinu acum să le facă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ticăloasă-i lumea și viața noastră și ce greu este să ierți! Tare greu mi-a fost să iert. De-aia l-am înțeles pe Leurdeanu și-mi pare rău că Șerban l-a ucis. Mâine, Mihai, să vii cu vizitiul domniei tale să mă duci cu caleașca la liturghie, o să merg și eu la măria sa Șerban Voievod, să-i dovedesc că-i datorez cinste și plecăciune. S-a încuscrit cu cinstitul neam al Bălăcenilor și umblă să se încuscrească și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care stolnicul îl exclusese - la Târgoviște, vodă Ștefan, la București, domnia sa și doamna Păuna -, pentru „neica Mihai” nu mai era loc. Când a ajuns la Mitropolie nu s-a dat jos din caleașcă, l-a trimis pe feciorul de lângă vizitiu să întrebe dacă sfinția sa îl poate primi. Peste câteva minute află că mitropolitul Antim era la mânăstirea Radu Vodă și că pentru vecernie a rămas doar arhimandritul Manuil. Era hotărât să-l vadă pe sfinția sa, așa că porunci să fie dus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu glas răgușit, mâncat de tutun prost și alcool ieftin. Nici nu ar fi de mirare pe acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități, după care toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se vedeau din trăsură, așa încît, la urma urmei, găsind un pretext plauzibil să fiu cu ea, am cerut voie și scuze doamnelor și m-am ridicat în picioare, intercalîndu-mi figura între umărul ei drept și cel stâng al vizitiului. Culcată pe câmp, în stânga, până departe, mergea în aceeași direcție cu noi, cu o exactitate fatală, o fantasmă apocaliptică, neagră, imaterială, în care se deslușea umbra trăsurii, a cailor, a vizitiului, a coanei Anicăi, și una informă, mare, bizară: a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
figura între umărul ei drept și cel stâng al vizitiului. Culcată pe câmp, în stânga, până departe, mergea în aceeași direcție cu noi, cu o exactitate fatală, o fantasmă apocaliptică, neagră, imaterială, în care se deslușea umbra trăsurii, a cailor, a vizitiului, a coanei Anicăi, și una informă, mare, bizară: a mea și a Adelei. Contopirea asta, în umbra de pe câmp, îmi era ascuțit prețioasă. Vântul se juca cu șuvițele de pe gâtul Adelei, în-fiorîndu-le, și-i fâlfâia impertinent voalul, care mă atingea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sora ei mai mare, Paulina. Era odihnitor să aibă deasupra ei, cupola aceea imensă de diamante, despre care nu știa nimic... Acum, iată este cineva care îi explică. Și, încet-încet, identifică și localiză: Ursa Mare, Ursa Mică, Steaua Polară, constelațiile: Taurul, Vizitiul, Orion... puțin mai jos de Vizitiu, Andromeda și în continuare Cassiopea etc, etc... ”- Ei, dacă tot am iscodit oleacă, viața astrelor...vrei, să-ți spun o poveste, dar numai dacă n-o știi, povestea Andromedei foarte pe scurt.” ” - Spune-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
odihnitor să aibă deasupra ei, cupola aceea imensă de diamante, despre care nu știa nimic... Acum, iată este cineva care îi explică. Și, încet-încet, identifică și localiză: Ursa Mare, Ursa Mică, Steaua Polară, constelațiile: Taurul, Vizitiul, Orion... puțin mai jos de Vizitiu, Andromeda și în continuare Cassiopea etc, etc... ”- Ei, dacă tot am iscodit oleacă, viața astrelor...vrei, să-ți spun o poveste, dar numai dacă n-o știi, povestea Andromedei foarte pe scurt.” ” - Spune-o, spune-o!” se bucură ea ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ghintuită la colțuri cu niște flori de cuie de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
până la poale de zăpadă, poiana sclipea și ea în mii de cristale și peste tot în aer plutea o atmosferă de pace, liniște și sărbătoare. Au coborât din sanie, au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia cam peste 3 ore și au pășit spre intrare. Ce intrare și ce primire! Cu halebardieri, cavaleri și trompeți! Beatrice se îmbujorase și admiră totul ca pe o poveste din 1001 de nopți. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
umbră de rușine: - Trăiesc ca un câine, ca un desperat. Am pe capul meu trei surori mici și o mătușă bătrână, pe care trebuie să le întrețin eu, și stăm cu toții într-o odaie mizerabilă, un fel de cameră de vizitii, deasupra unui grajd, unde ne suim pe o scară de lemn mobilă. Eu trebuie să plătesc chirie, eu trebuie să găsesc de mâncare. - Și cum faci? - Cum fac? Fac ce pot. Asist pe un dentist, fac injecțiiieftine pe la lucrători, sunt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care i-l dădeau cu regularitate copiii și chiar celelalte rude. Din casa ei însă nu voise să iasă. Îi plăcea la Obor. Ajuns în fundul curții, Stănică văzu două trăsuri luxoase. Căută cu ochii prin curte și descoperi unul din vizitiii particulari. - A venit și văru-meu Panait, măi Vasile? - A venit numai conița, explică vizitiul." Sigur, își zise Stănică, e bine când ai copii ajunși sus." G. Călinescu Panait era directorul unei mari fabrici de zahăr și senator sub regim conservator
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă nu voise să iasă. Îi plăcea la Obor. Ajuns în fundul curții, Stănică văzu două trăsuri luxoase. Căută cu ochii prin curte și descoperi unul din vizitiii particulari. - A venit și văru-meu Panait, măi Vasile? - A venit numai conița, explică vizitiul." Sigur, își zise Stănică, e bine când ai copii ajunși sus." G. Călinescu Panait era directorul unei mari fabrici de zahăr și senator sub regim conservator. Stănică se urcă pe trepte în geamlâc, deschise o ușă și pătrunse într-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăsură, alături de Toader, și primi alături de el, aproape în brațe, și pe Lili, fata lui Toader și nepoata lui, în jurul mijlocului căreia întinse brațul, de altfel de prisos, ca și când ar fi voit s-o G. Călinescu susțină să nu cadă. Vizitiul de casă plesni ușor biciul pe deasupra cailor, și trăsura se rostogoli dulce, fiindcă avea roți cu pneuri. Era un vehicul elegant, căptușit cu velur maron, prevăzut cu saltele moi de divan garnisite cu broderie. Părul fetei, înfoiat în chip florentin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În orice caz, dăduse semne de nestăpânire de sine. Se plimba prin întunericul profund din preajma mănăstirii, apoi, potolit și hotărât, se întoarse. Pascalopol tocmai ieșea pe poartă și se îndrepta spre trăsura care-l aștepta cu mult mai departe, fiindcă vizitiul adormise și caii înaintaseră treptat, duși de câteva smocuri de iarbă tăiată de prin vreo grădină oarecare, și căzută, peste zi, din cotiuga gunoierului. Moșierul, văzîndu-l pe Felix, înaintă spre el cu mâna întinsă și rămase puțin surprins de gravitatea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]