1,333 matches
-
la această metodă, dar, în cele din urmă, la recomandarea editorului, am hotărât să evit procedeul. 1) În primul rând, nu aveam nici o metodă eficientă prin care să probăm veridicitatea declarațiilor. Pe de altă parte, riscul de a intra în vizorul presei era astfel redus simțitor. 2) Dacă ar fi venit oameni dornici să povestească, bineînțeles că le-aș fi fost recunoscător. Dar, pentru că numărul interviurilor ar fi crescut considerabil, asta ar fi conferit o doză de subiectivism cărții. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă aflu într-o cameră închisă din Kamikuishiki. De obicei acestea erau camerele pe care maeștrii le foloseau pentru a face antrenamente, dar mie îmi părea o închisoare. Camera avea lățimea unui tatami, ușa era închisă și nu avea nici vizor. Ce bine că era iarnă, pentru că vara ar fi fost insuportabil de cald. Ușa era închisă pe dinafară și nu ieșeam decât până la toaletă sau să fac duș. O persoană care s-a mutat după mine în Aum avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la ușa Peșterii Vrăjitorului, cea mai cenușie dintre toate. Dar ușa era întoarsă pe dos! Când voiai să intri, ieșeai! Iar când voiai să ieși, intrai!... Deci Pinocchio trebuia să vrea să iasă, ca să intre! Și când se uita pe vizor, care era jos, se vedea pe el uitându-se prin vizor!... 6. Când Vrăjitorul încerca să iasă afară din peșteră, să vadă cine îl deranjează, Pinocchio era în interior, iar Vrăjitorul, afară!... Da, și-au început să discute. Pinocchio a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
era întoarsă pe dos! Când voiai să intri, ieșeai! Iar când voiai să ieși, intrai!... Deci Pinocchio trebuia să vrea să iasă, ca să intre! Și când se uita pe vizor, care era jos, se vedea pe el uitându-se prin vizor!... 6. Când Vrăjitorul încerca să iasă afară din peșteră, să vadă cine îl deranjează, Pinocchio era în interior, iar Vrăjitorul, afară!... Da, și-au început să discute. Pinocchio a zis: „Îți dau acest dar în schimbul culorilor“. Iar Vrăjitorul a spus
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
atâta poftă, Încât Îți zici: ia te uită ce năravuri burgheze are un comisar al poporului. Probabil că lui Stalin nu i-a plăcut trabucul lui Buharin și de aceea l-a lichidat...“ După acest incident, bătrâna o luă În vizor și Începu să-i facă șicane Mașei la fiecare pas... Bertha citea de dimineață tot ce-i cădea la Îndemână, amestecând realitatea cu ficțiunea. Părea să nu mai aibă discernământ. Actualitatea n-o interesa. Nu avea În casă nici aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rujul de parc-ar fi fost vopsită de război. De urechi îi atârnau cercei în formă de pumnale, iar inelul de logodnă pe care i-l dăruise Naji, așezat în unghiul potrivit, putea să secționeze pielea. Irene a luat în vizor pijamaua Jinei, sticla cu vin pe jumătate goală și resturile de sandvișuri de pe masă. A, nu, a exclamat ea. Să nu mi te bălegești. Treci și te-mbracă ! Mergem la nenorocita aia de petrecere ! Danny a lăsat mai încet sonorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-mi atrag rivalii în spații închise apoi îi loveam. Dacă nu reușeam să-i dobor din două trei picioare, erau suficient de amețiți pentru a fi preluați de pumnii lui Kyta. Țiganul blond, observă situația și mă luă în vizor. Tocmai se apropie de mine, când Erjika, fata cea blondă care fusese urmărită și de la care pornise întregul scandal, vântură o sticlă de băutură deasupra capului și voi să-l lovească pe la spate pe țigan. I-am făcut semne disperate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sfîrșit, reușește să atingă iar pămîntul cu picioarele... Oricare ar fi semnificația noii perdele cu dungi, această față a mea plină de sînge trebuie să-mi deschidă cale liberă. CÎnd ani sunat a doua oară, s-a ridicat și căpăcelul vizorului. Nici nu-i de mirare că i-a trebuit atîta timp să ajungă la ușă dacă ne gîndim la ce oră matinală am sunat. A scos lanțul În grabă, a rotit minerul și a deschis ușa larg. Rămase uimită, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de Luni Dimineață, deși era marți. Obțineam încă o acoperire bunicică. De aceea, m-a cam luat prin surprindere când Ariella a zis, din capul mesei: — Ce mai zici, Anna? La naiba. Crezusem că am reușit să nu intru în vizor: să fiu eficientă, dar nu atât de eficientă încât să-i atrag atenția Ariellei. Totuși, toate orele suplimentare pe care le lucrasem au dat roade și am fost în măsură să-i răspund cum se cuvine. —Cel mai mare proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că sunt dezamăgită. Nu sunt, nu cred. Nu mai mult decât oricine altcineva. Pe chip i se citea surpriza. Mai era și altceva? Mi s-a părut că văd o plăcere uimită și oarecum reticentă, intenția de a scăpa din vizorul celui care nutrea gânduri despre ea care erau probabil... cel puțin consecutive. Nu-i cine știe ce, sunt de acord, e una din cele mai sărace relații de dragoste. Dar în familie, categoric în familie. — Nu sunt critic, am spus. Cine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiu ținut în lesă toată ziua. Dar cui îi pasă? După ce-am înjurat ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am reușit să-mi fac o cafea întruna din ustensilele de argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am pironit cu hotărîre În fața ușii Nuriei Monfort și am apăsat soneria cîteva secunde. Am ascultat ecoul pierzîndu-se În interiorul apartamentului și am oftat cu ușurare. Tocmai mă pregăteam să plec, cînd am auzit pași apropiindu-se de ușă, iar orificiul vizorului se deschise Într-o lacrimă de lumină. Am zîmbit. Am ascultat cum cheia de rotea În broască și am tras adînc aer În piept. 38 — Daniel, șopti ea, cu zîmbetul În contralumină. Fumul albastru al țigării Îi Învăluia chipul. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tîrziu, am auzit bătăi În ușă și un glas tunător, mînios și parcă familiar. — Poliția! Deschideți! Mii de pumnale Îmi străpunseră gîndul. O nouă serie de lovituri făcu ușa să se clatine. Tata se Îndreptă spre ușă și ridică căpăcelul vizorului. — Ce doriți la ora asta? — Ori deschideți ușa, ori o dărîmăm În șuturi, domnule Sempere. Nu mă faceți să repet. Am recunoscut glasul lui Fumero și am simțit cum mă năpădește un fior Înghețat. Tata Îmi aruncă o privire Întrebătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acum e-acum. Dacă apărea domnul Aguilar, pregătit să-mi rupă picioarele și să-mi stîlcească fața, cu cît mai repede cu atît mai bine. Am ciocănit din nou și, În scurt timp, am auzit pași apropiindu-se de ușă. Vizorul se Întredeschise. O privire Întunecată și bănuitoare mă observa. — Cine-i? Am recunoscut glasul Ceciliei, una din fetele aflate În serviciul familiei Aguilar. — SÎnt Daniel Sempere, Cecilia. Vizorul se Închise și, după cîteva secunde, Începu concertul de zăvoare și ivăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nou și, În scurt timp, am auzit pași apropiindu-se de ușă. Vizorul se Întredeschise. O privire Întunecată și bănuitoare mă observa. — Cine-i? Am recunoscut glasul Ceciliei, una din fetele aflate În serviciul familiei Aguilar. — SÎnt Daniel Sempere, Cecilia. Vizorul se Închise și, după cîteva secunde, Începu concertul de zăvoare și ivăre care blindau intrarea În apartament. Ușa se deschise Încet și mă Întîmpină Cecilia, purtînd uniformă și bonetă, cu o lumînare Înfiptă Într-un sfeșnic. După expresia ei alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
existaseră multe informații: o biografie a bucătarului-șef și câteva detalii despre inaugurarea rapidă. Se pare că adorabilul local italienesc cu douăsprezece mese din Lower East Side era proiectul de suflet al unui fost important bancher care fusese luat În vizor de Eliot Spitzer și condamnat până la urmă la doi sau trei ani de Închisoare federală. Tipul a trebuit să-și lichideze bunurile ca să-și plătească amenda uriașă către SEC. Din moment ce localul fusese renovat și dotat recent, și toată bucătăria era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
intenționa să-i plătească cele șase miare pe care i le datora lui Buzz din suma furată. În timp ce Fud scormonea prin punga lui de hârtie îmbibată cu sânge, s-a auzit o bătaie în ușă. Buzz s-a uitat prin vizor și a văzut doi tipi în uniforme albastre. A decis că sângele e mai gros ca apa și a tras patru focuri cu revolverul de serviciu în peretele din camera de zi. Uniformele albastre au început să spargă ușa. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Rimpau, 419 Sud, era o vilă în stil spaniol, având în față o peluză enormă, punctată cu trandafiri de grădină. Buzz parcă și sună, sperând într-o confruntare solo, ca să nu existe martori dacă ieșea prost. Întâi se deschise un vizor, apoi ușa. O blondă plinuță și apetisantă de vreo douăzeci și cinci de ani, într-o fustă în carouri și o cămașă roz, cu năsturei, stătea cu mâna pe clanța ușii. — Bună. Sunteți tipul de la asigurări? Ați venit la tăticul? Buzz își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oarecare distanță, și-i face o serie de fotografii. Băiatul pare să respingă orice încercare de a fi fotografiat, iar Macfarlane trebuie să ridice glasul la el, să nu se mai încrunte atâta. În cele din urmă, se potolește. Prin vizorul aparatului, pielea sa albă ca marmura strălucește pe fundalul negru, de pânză. Nasul delicat și subțire, buzele tăioase i se par ciudat de pure. Incredibil de pure pentru o corcitură. Prea pure. Aproape europene. — Remarcabil, șoptește. Robert, nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în secret să observe cercurile de transpirație care se întind la subsuoara cămășilor lor curate, felul în care se uită în jur nervoși, de parcă ar vrea să evite orice privire. Jonathan se uită la Africa cu o privire cercetătoare, neliniștit. Vizorul căștii de soare îi taie din perspectivă. De-a lungul cheiului, vasele cu încărcătură își golesc burțile imense, pline de bunuri conservate și macazuri de tablă ondulată, încărcând în locul acestora un volum egal de ulei de palmier, baloturi de bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are conotație peiorativă, fiind deseori folosit pentru a descrie o femeie insuportabilă, care vorbește tare, cu senzația că are mereu dreptate. Termen Urdu care descrie un eveniment în cadrul căruia poeții își citesc cele mai recente creații. Vânătoare. Șapcă plată cu vizor. Se mai numește caschetă africană. Caschetă ciclindrică împodobită cu pene și pampon, cu vizieră metalică. Era purtată și de husari. Doctor. Doamnă de rang înalt la curte. Oală. Un joc de societate în care un grup de participanți lasă bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Amfitrionul meu e foarte bine informat, a lucrat ca profesor de chimie la trei școli, pe trei catedre - din lipsă de specialiști - a cunoscut și s-a lovit de multe întâmplări și probleme, a trecut prin toate, a fost în vizorul securității ca și mine, a avut o atitudine inflexibilă - ca și mine -, rămânând un om integru, fără compromisuri. Am rămas perplex când mi-a vorbit despre Țolescu, îndrumătorul nostru al celor din învățământ, când trebuia să pledeze cu zel proletar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ora 10, transcriu un articol pentru Iași după care încerc cristalizarea unui articol cu titlul „Ghetu’ om, săracu”, având ca prototip pe un odios specimen de turnător din perioada 1950-1952, când am lucrat la Căuești-Adam și când am fost în vizorul lui de turnător. Specimenul respectiv se numea Ion Manole și avea funcția de vice-președinte al Sfatului Comunal. Am trimis trei exemplare la Priponești prin Gh. Glod: două la biblioteca comunală și celălalt lui Ionel Tasie, înv. pensionar din Priponești, care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fostul coleg se grăbește. Accelerează pașii, se grăbește să prindă din urmă cometa. Degeaba, superba dispăruse. În fața teatrului, aglomerație. Spectatorul se îndreaptă spre ghișeu. În spatele ghișeului, o păpușă cu zulufi vorbește cu o păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea de alături. Să-mi spuneți cine este, de fapt, Fănică Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu care poți, în clipe grele, tăcea câteva ore împreună. Speriată că n-ar avea putere să stea singură, îl invitase, da. Taciturnul, cu discreția sa întunecată. Un bun artificiu, un înlocuitor de musafir pentru o festivitate anulată. Privește prin vizorul ușii, nu, nu e cel așteptat. Deschide larg ușa. — Ooo, asta zic și eu surpriză... Elegantul musafir rămâne în prag. Îi întinde un uriaș buchet de trandafiri roșii. — Cred că datele din fișier nu mint. Așa că, dacă nu deranjez... m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]