1,035 matches
-
bărbații luați prizonieri Începură să se Întoarcă acasă. Din cei șaizeci și trei de oameni plecați, s-au Întors la Brodina doar cinci. Printre ei și Onisei. Arătau ca niște umbre. Erau atât de lihniți de foame și storși de vlagă, Încât aveai impresia că vin de pe celalalt tărâm. Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să iasă la lumină. Umblau târându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea de stejar, ca să prindă vlagă, lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și cu el freca trupușorul Înroșit de căldură, până se desprindeau din el toate păcatele și toată obrăznicia adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
activitate mintală. Da, treptat tremurul Îndelung al omenirii În fața efemerității iuți a frumuseții muritoare, a plăcerii va Înceta, Înlocuită de o Înțelepciune născută din prelungire. O, fețe zbârcite, bărbi sure, ochii epurând chihlimbar sau urdori groase, o lipsă Îmbelșugată de vlagă a minții, laolaltă cu pulpe firave, din aer, mișcându-se precum crabul, spre mormânt: Hamlet avea propria lui opinie despre asta. Și Sammler În multe ocazii, ascultând-o pe Angela stând În patul lui, cântărind două serii de probleme (cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
afaceri. Iar afacerile, În America afacerilor, era și un sistem de pregătire pentru suflete. Teama de a nu te comporta ca un om de afaceri era foarte mare. Aflat pe patul de moarte era posibil ca Elya să-și tragă vlaga din afaceri. Și, de fapt, chiar așa și făcuse. Continua să vorbească cu Widick. Iar Sammler nu avea nimic cu iz de afaceri să Îi ofere. Însă la sfârșit de tot afacerile nu aveau să fie ce Îi trebuia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Polly tândălea prin casă scoțându-și din minți părinții. Sheba slăbise aproape patru kilograme. Noaptea de Guy Fawkes cădea într-o miercuri. Așa cum îmi ceruse Sheba, am ajuns acolo devreme. Mi-a deschis Polly. — Bună, a zis ea lipsită de vlagă înainte să mă lase să intru. Am intrat după ea în sufragerie, unde ea și Ben stăteau pe jos și se uitau la televizor. — Ce e acolo, am zis eu, arătând spre desenele animate care se vedeau pe ecran. Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
uitându-se disperată la bucățile de carne pe care le cumpărase pentru cină. — Arată groaznic, nu? a zis ea. Le-am cumpărat ieri doar. Crezi că sunt stricate? Carnea care stătea întinsă pe tocător chiar arăta groaznic. Era lipsită de vlagă și avea o îngrozitoare nuanță violacee - culoarea aceea pe care o obții când amesteci toate batoanele de plastilină. M-am strâmbat, dar am zis cu prudență: Nu știu ce să zic. Sheba a oftat: — Minunat. Vine fosta și eu o să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
visul imposibil s-a împlinit. Imensitate albă Ce zi frumoasă de iarnă Albastrul marin se-mpletește Cu albul imens ce lucește Și dor de zbor ne mai toarnă. În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
despărțirăm dându-ne mâinile. Era emoționat. - Lung, poate ne mai vedem în viață, rostii. Când trenul plecă, el trecu în spatele gării, mângâie calul, îi lăsă atârnat sacul cu iarbă până ce-l isprăvi, apoi se sui în șaretă și porni, fără vlagă, înapoi, pe drumul lung și prăfuit. Era necăjit, vorbea singur: „Domnule judecător, am vrut să vă spun ceva... ceva ca la despărțire... dar, fir-ar al naibii de vorbe, că nu le găsesc niciodată și mă încurc... Așa-i dacă n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se întrebă, aproape înspăimântată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gândi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gândurilor, dar căldura după-amiezii de vară îi moleșea, voința că rămase întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominând în roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia în casa în care copilărise. Nu mărturisea, dar privea, uneori, totul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
făcea în fiecare zi, iar apoi m-a înfășurat într-o pătură. Am stat în mica grădină din spatele casei, care era cât o cutie de chibrituri, privind cum crește iarba și aerisindu-mi rănile. Analgezicele mă făceau să mă simt fără vlagă și calmă. Doctorul îmi interzisese expunerea directă la lumina soarelui, așa că, deși nu era un asemenea pericol în Irlanda în luna aprilie, aveam pe cap o pălărie ridicolă cu borul larg pe care mama o purtase la nunta soră-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
semn că habar-n-am. — Uite ce-i, eu am plecat, am zis. — Stai, a zis Jacqui. S-a uitat la Joey. Nu facem decât să jucăm pocher. Mda, stai, a zis Joey, nici că se putea mai lipsit de vlagă. Sincer, Anna, e grozav să văd că ieși din nou în lume. Dar... sunteți siguri? Da. — Poate că ar trebui. Adică, se poate juca pocher doar în doi? Ei bine, suntem trei acum, a zis Joey, acru. —Că bine zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
căutată. A sunat Jacqui. Îi dă vestea lui Joey Ciufutul diseară. Are chlamidia? — Nu. O să-ți spun după ce află Joey Ciufutul. —OK. Apoi te-a sunat Kevin. Îl mai știi pe Kevin, fratele lui Aidan? Am dat din cap fără vlagă. —Trebuie să-l suni acum-acum. A zis că e foarte urgent. În ce fel urgent? —E în regulă. N-a murit nimeni. L-am întrebat. Așa că e doar urgent în sensul obișnuit, presupun. Probabil că fusese tot Kevin pe linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
minte? —OK. Și, îmi amintesc acum că îl tulburase ceva. Îl sunase cineva pe mobil - a zis că e ceva legat de serviciu, dar nu cred că era așa pentru că a fost foarte tăcut apoi, de parcă îl lăsase ceva fără vlagă. — Chestiile de la serviciu pot să aibă efectul ăsta asupra cuiva. Nu știu, Leon, părea ceva mai grav de-atât și... a rămas tăcut și oarecum... rezervat. Vreau să spun, și-a dat silința, mai ales în seara de Sfântul Valentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
brațe ca s-o fac să tacă, temându-mă să nu fie auzită. S-a turtit de pieptul meu, înăbușindu-și încetul cu încetul suspinele, dar trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând aidoma unui vreasc fără vlagă pe care-l țineam moale în brațe. Prietenii mă preveniseră că în noaptea nunții multe fete se străduie să pară mai neștiutoare decât sunt, mai surprinse, mai speriate, dar nici unul nu-mi vorbise despre leșin. Pe de altă parte, auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele și dădu zadarnic din mâini pentru a ieși la suprafață; începu să înghită apă. Valerius ieși pe malul celălalt, cu mâna încleștată în părul lui Flamma, care, aproape leșinat, se zbătea fără vlagă, tușind, trăgându-și suflarea și scuipând apă. Valerius ajunse sub pulvinar și se uită spre Vitellius. Întâlni o clipă privirea lui Listarius, care stătea în picioare lângă împărat. Deodată, Valerius își aduse aminte unde îl văzuse pe băiat: în pulvinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și din picioare, din ce în ce mai slab. Înfige-i pumnalul în șold, șuieră Marcus, ca și cum Valerius l-ar fi putut auzi. Ripostează! Deodată, Valerius ridică mâna dreaptă și înfipse lama în fesa stângă a lui Skorpius. Marcus înțelese că mișcările lipsite de vlagă ale lui Valerius fuseseră o tactică menită să-l inducă în eroare pe Skorpius, pentru a-l face să se simtă sigur de victorie și să slăbească astfel strânsoarea. Valerius îl atacase cu rapiditatea și cruzimea unui demon. Strigătul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să creadă că știe exact ce rezervă viitorul. Era o vară dintr-acelea care fac pulsul amețit al febrei să se ridice până la cer, în care până și legile sau regulile care rămâneau neclinitite, pline de semnificație, își pierdeau orice vlagă și se moleșeau ca plantele lăsate după-amiaza la soare. Căldura înmuia și transforma străzile în piscine de reziduuri, iar unsoarea din mustața brigadierului se topea în așa hal că aceasta se lăsa și se descrețea, umbrind imaginea sa rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chiar dacă florile erau destul de veștede fiindcă stătuseră atât de mult la gară. Nou-venitul era un bărbat tăcut și, deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în serviciu guvernului, foarte slab și cu o înfățișare lipsită de vlagă. Orașul Shahkot îi fusese oferit ca un prim post tocmai pentru că nu era o responsabilitate prea mare, ața încât să înceapă să stea pe propriile picioare pentru că, în definitiv, tatăl său era un ofițer influent în cadrul Serviciului Administrativ Indian. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
curând... Chiar când mă apropiasem de el, negrul a trântit telefonul în furcă și, cu o mișcare bruscă, s-a rostogolit spre mine. Apoi, bărbia i s-a înfipt în piept și a lovit iar metalul, de data asta fără vlagă. Timpul și căldura au izbucnit dintr-odată. Fielding Goodney mă aștepta deja la Dimmesdale Room. Era puțin trecut de șase. Cocoțat printre scaunele înalte, cam în dezordine, stătea cu spatele la mine, prăbușit în adâncurile paharului, cu două degete moi, ridicate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și mai înainte și știi cam ce fac eu când sunt acolo. Mă întreb și eu ce-o fi: e ceva legat de energia și electricitatea acelui loc, de tot iureșul și de toată culoarea, toate astea mă umplu de vlagă. În New York eu sunt un altul, concentrat și pe fază. La fel mi s-a întâmplat și în dimineața asta, când am trecut direct la subiect, în ciuda oboselii provocate de călătoria cu avionul și a mahmurelii care l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și al starurilor, nu mă bucur de o valoare chiar așa de ridicată, dar aici sunt un tip clasa întâi. Aceste femei din rândurile clasei muncitoare sunt supuse celor mai grele încercări. E clar că clasa muncitoare e stoarsă de vlagă. Ești supus unei uzuri. Și cârciumile nu sunt de nici un ajutor. M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face. — Când? — Întreabă-l pe Keith. Lucrurile au lâncezit de când ai plecat, spuse el fără vlagă. Ne lipsește energia ta, John. — Hă? — Și flerul tău. Și mai e și toată tâmpenia asta cu impozitele. Tot cu fata aia Street? — Selina. Selina Street. — Mda. Se încruntă și mai luă un strop de whisky. Tu și ea. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de o calitate ireproșabilă, iar ea are... Așteaptă, acum se întoarce. Cred că vrea să se întoarcă. Ce? A, da. Am început din nou. După cum îți spuneam, am început lucrul acum vreo douăzeci de minute, și sunt încă plin de vlagă, și sunt speriat, ba chiar copleșit de forma în care mi se pare că sunt. O durere incredibilă mi s-a înfipt în spate, iar piciorul meu drept atârnă ca o bucată de plumb, dar sunt hotărât să merg înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
opri, în mod stupid, în gâtul meu. Sau poate era din cauza priveliștei dinăuntru: o fată, sprijinită de vasul toaletei, fragilă precum o grămăjoară de bețișoare înfășurate într-un șervețel. Părul deschis la culoare îi ascundea fața, mâinile îi atârnau fără vlagă pe lângă corp, ca niște frunze care cădeau din crengile încheieturii mâinii și, preț de o clipă îngrozitoare, am avut o senzație de déjà vu care m-a făcut să nu mai aud nimic în afară de sângele care îmi bubuia în vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pachet. Sebastian a sunat în timp ce îndesam în gură cu furculița niște mutter paneer. A, bună, am spus și m-am înecat instant cu un bob de mazăre. Eram la masă, scuză-mă o secundă... M-am bătut pe spate fără vlagă și am dat pe gât niște bere ca să se ducă mazărea. —Aah, am respirat adânc. Acum e mai bine. Instinctele de autoprotecție ale lui Sebastian probabil îi spuneau clar să închidă telefonul, dar altă parte din el a prevalat. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]