599 matches
-
și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să le revizuiască într-o oarecare măsură, în contextul în care postmodernismul a căpătat o largă amploare, transformându-se într-o vocabulă curentă nu doar în America, ci și în Europa, astfel încât coerența acestui nou curent părea să fie instituită: "Cu zece ani în urmă, în Fețele modernității, tratam postmodernismul drept o subcategorie a avangardei, în esență drept un avatar contemporan al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia și sărbătoarea iconoclastă ce nu își propun să provoace o schimbare, ci mai mult să arate efemeritatea modelelor impuse la un moment dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car naval, alegoric) care ne poate duce cu gândul la ideea că postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se autodenunță prin reliefarea structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lor. Conceptul de discurs este unul larg teoretizat, dar în același timp și cel de scriitură a cunoscut o evoluție și o utilizare remarcabile, inclusiv de către scriitorii postmoderni (printre care Jacques Derrida este poate cel mai cunoscut mânuitor al acestei vocabule). Poate mai mult decât tehnicul concept de discurs, scriitura s-a bucurat și de o tratare profund filosofică, implicațiile sale fiind considerate importante în planul asumpțiilor generale ale postmodernismului. Fervența aparițiilor sale în contextul discuțiilor din cadrul structuralismului și poststructuralismului a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la un scriitor ca Paul Virilio, care declara că "credința mea este că filosofia este, simplu, o subdiviziune a literaturii. Pentru mine, Shakespeare este cu adevărat un mare filosof, poate mai important decât Kant și alții"313. Rorty subliniază că vocabula "literatură" tinde să acopere aproape orice tip de scriitură care ar putea să modifice sensibilitatea cuiva cu privire la lucrurile considerate a fi importante (cu alte cuvinte, discursul care facilitează reflecția morală și lărgește capacitatea de a pune probleme din multiple unghiuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nevoia să-mi umplu butelia cu seve bahluiene, pentru a rezista suprasolicitării dîmbovițene. Dar poți ciocăni azi la o ușă, poți strînge o mînă, poți schimba o vorbă, fără să fie prezent Kosovo? Formidabil! Ce rol miraculos poate juca această vocabulă cu sonoritatea ei atît de sălbatic-străină în soțietatea română la sfîrșit de secol și de mileniu! Formidabil! Tot românul se simte dator, măcar de data asta, să nu fie cu c. în două luntre: mă, ori ești cu sîrbii, și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se stabilește între imaginar și alte câteva noțiuni relevante: reprezentarea, simbolicul și ideologicul -; documentul; imaginea. Imaginarul nu poate fi echivalat cu nici unul din ele, ci e mai curând subordonat fiecăruia în parte, consideră Le Goff. Reprezentarea este definită ca fiind "vocabula (care) înglobează orice traducere mentală a unei realități exterioare percepute" (Le Goff 6), în timp ce imaginea e concretă și "reprezintă, de multă vreme, obiectul unei științe individualizate: iconografia" (10); cu alte cuvinte, se face distincția aici între imaginea mentală și imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pe care naratorii o citează, grăbindu-se apoi să o contrazică (Parfumul de usturoi). Diverse replici - reproduse în stil direct sau indirect liber - sunt subliniate emfatic și astfel înălțate la rangul de transcrieri dintr-un text memorabil. O serie de vocabule - beamtăr, paore, boconer, bumbi (pentru pilule), scrietor, metaxa și altele - sunt tipărite cu aldine, ca eșantioane selecționate din intertextul public. Referirile exprese la literatură au o pondere moderată în economia întregului și își ating ținta pe trasee deturnate, de cele mai multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
centralizator nu are altă identitate decît cea a limbii imprimate; faptul constituie și o reacție la cosmopolitismul de expresie franceză caracteristic multora dintre curțile princiare. Începînd cu 1750 universitățile germane se străduiesc să desăvîrșească acest mic vector de unitate cenzurînd vocabulele străine, nu atît pentru a se demarca de cochetăria cosmopolită a nobilimii ci, mai cu-rînd, pentru a-l transforma într-un sinonim al ideii de naționalitate. În termenii lui Norbert Elias, limba imprimată devenind în egală măsură limbă vorbită, apărută
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a desemna aspirația la unitate sau la independență a popoarelor fără organizare de stat; forma de singular desemna apartenența legală a unei persoane față de țară; cuvîntul "naturalitate" va deveni învechit către 1835 (în sensul de "naturalul" unei națiuni, conservat în vocabula "naturalizare")240. Cît despre termenul de naționalism, relativ nou, apărut aproximativ în jurul lui 1798, la început are conotația de spirit revoluționar, pentru francezi; mai tîrziu, pe la 1836, Lamartine îi va atribui sensul de atașament patriotic, iar Proudhon îi va conferi
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de glorie. Pactul helvetic poate fi astfel interpretat ca un angajament de "co-cetățenie" mai curînd anarhistă decît aflată sub tu-telă. În ciuda abținerii masive a elvețienilor în timpul nenumăratelor lor consultări electorale, limbajul oamenilor politici ca și al presei atestă acest fapt. Vocabula cea mai plină de semnificație, din lexicul politic nu exaltă Republica sau Parlamentul, adică Statul sau casta profesioniștilor ce dețin puterea, ci se referă la Suveran, adică la poporul căruia, onorat astfel, i se împrumută maiestatea atribuită cîndva monarhilor absoluți
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că Își tăinuiește intențiile ultime”. Prin urmare, Înainte de 1990, oricine pleca din țară era privit de „organele” comuniste ca un virtual exilat. Iar „subiectul” știa acest lugubru raționament. Emigrația, În asemenea condiții, era Întru cîtva similară cu exilul. Cele două vocabule nu corespundeau Întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, Într-o disperată fugă din țară, Într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă, pentru individul În cauză și pentru țara sa, decît exilul. Surghiunul urmează, legal, unei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
folosirea, în linia satirică a lui Victor Vlad Delamarina ori pentru culoare, a graiului bănățean în poezie (Prăstă deal la nana-n vale), ca și transcrierile similifolclorice (Florile satului). În ciuda acestor experiențe, a scris într-o limbă curată, mânuind, cvasimanierist, vocabule abstract-simbolice și enumerații metaforice în cascadă. Virtuozitatea de meșteșugar al versului e vizibilă în șlefuirea cu migală a sonetului (Cântarea dragostei), în înlănțuirile și variațiile motivelor (Simfonia rustică). Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
un oarecare Marcel Proust, „apropo, era văzut jucând tenis la Neuilly, pe Bulevardul Bineau”, ni-l imaginam pe acel dandy cu ochi mari, languroși (bunica ne arătase fotografia lui) printre izbe! Realitatea rusă se întrezărea adesea sub patina delicată a vocabulelor noastre franțuzești. Președintele Republicii nu scăpa de ceva stalinist în portretul pe care i-l schița imaginația noastră. Neuilly se popula cu colhoznici. Iar Parisul care ieșea încet din apă purta în el o emoție foarte rusească - răgazul trecător de după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
proaspete ale algelor, de țipetele pescărușilor, de un soare voalat... M-a apucat o poftă grozavă să le-o spun tuturor. Dar cum să le spun? Trebuia să inventez o limbă inedită din care nu cunoșteam deocamdată decât primele două vocabule: potârnichi și ortolani... 5 După moartea străbunicului meu Norbert, nemărginirea albă a Siberiei a împresurat-o încet pe Albertine. Desigur, ea s-a mai întors de vreo două sau trei ori la Paris, ducând-o acolo pe Charlotte. Dar planeta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că Septuaginta traduce ebraicul ’ElohQy ’"men cu theòs ho alQthinós259. Limba ebraica nu are un cuvant specializat pentru „adevăr” și „adevărat”. Aceste idei sunt exprimate de ’ emeÖ și cuvintele înrudite, care înseamnă „fidelitate”260, „autenticitate, realitate”. Țin de sfera credibilității. Vocabulele grecești alQthes, aletheia, alQthinós acoperă și domeniul semantic al familiei lui ’ emeÖ, dar semnifică și conformitatea imaginii mentale cu realitatea, ținând astfel și de sfera cunoașterii 261. Trebuie avut în vedere că autorii Noului Testament au o formă mentis semita
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și o singură dată la Hristos 267. Nu e vorba de o simplă alinare, consolare pe care o oferă Dumnezeu, ci și de întărire, de sfat și de apărare. Toate aceste semnificații la un loc nu sunt conținute de o vocabula în altă limbă decât greacă, iar traducătorul trebuie să opteze, în funcție de context, pentru o soluție parțială sau alta. 3.2.1.11. Mântuitor ho sÄter: „Mântuitoriul” (SC, Blaj); Mântuitorul (celelalte traduceri românești); „salvator” (Vg); „șnotreț Sauveur” (BJ); „șourț Saviour” (RSV
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cele două nume biblice. Atât mal"l, cât și ka>Ä: sunt cel mai adesea, si pe bună dreptate, traduse în românește cu „slavă”. Iar (al-)Mamd s-ar traduce cel mai corect „Cel plin de slavă” sau „Slăvitul”. Vocabula ebraica are însă - după cum am arătat - conotații speciale, referitoare la transcendență și la prezența, care se pierd la transfer. 4.2.5. al-Matn (2.1.6.5.) și Țór, Sela‘, mețó:"h (3.1.16.5.). Toate aceste nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
apar nu prea ajuta la precizarea semnificației, fapt ce a dat loc la interpretări și traduceri foarte variate. Este posibilă totuși o traducere a lor asemănătoare cu cea a numelor biblice: „șDumnezeulț credincios/ fidel”. În cazul lui ho amen, insă vocabula ebraica se cere păstrată ca atare, ea fiind urmată în text de explicație („Martorul credincios și vrednic de crezare”). 4.2.14. al-Wakl (2.1.11.4.) și paráklQtos (3.2.2.14.3., 3.2.3.2.) au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.) au în comun semnificația „apărător”, insă fiecare își are propria polisemie, care nu se suprapune peste a celuilalt. Ba mai mult, după cum am arătat și la paragrafele respective, consideram preferabil să nu fie tradus nici unul peste tot cu aceeași vocabula, ci cu acel termen care îi transfera cel mai bine semnificația contextuala. Aici am putea adăuga misteriosul nume coranic Œamad (2.1.7.6.), daca din multitudinea de semnificații propuse pentru el o alegem pe aceea de „Ocrotitor veșnic” (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu au corespondent în Corantc "4.4. Nume divine din Biblie care nu au corespondent în Coran" 4.4.1. YHWH (3.1.2.), numele revelat din Vechiul Testament. În majoritatea traducerilor însă, care au optat pentru transferarea lui cu o vocabula ce traduce de fapt pe ’A:Än"y, respectiv kýrios, ce a ajuns să-l înlocuiască în cult (în românește „Domnul”), singularitatea acestui nume nu mai frapează, ca în original, ci se apropie de coranicul Rabb/Rabbun "313. 4.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin vocabule și asocieri improprii, adecvate însă demascării imposturii și mascaradei festivităților, grotescul expresiei subordonându-se pervazivei intenții satirice: Cel mai iritat dintre membrii juriului examinator a fost o creatură integrală a muncilor mele. Pe fața lui vânătă și crispată am putut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conturează un portret sugestiv al cântărețului străin de acestă lume, cu elemente ce îl apropie, pictural, de imaginea Luceafărului eminescian. Z. a încercat, cu mare ușurință în versificare, diferite tipuri de strofe și ritmuri. El nu se sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
ce derivă de aici pentru istoria religiei romane. Dar aici trebuie să omitem amănuntele lingvistice și cadrul cultural ce rezultă din Împrumuturile care privesc domeniul armelor, al construcțiilor edilitare, al țesăturilor și al agriculturii. Peruzzi consideră drept Împrumuturi miceniene următoarele vocabule, pentru care se exclude faptul că provin de la coloniștii greci Începând cu veacul al VIII-lea: buca: un vas, poate „cap de bou”, cf. micenianul qu-o-ka-ra; capis: un vas folosit În special de către pontifices, cf. micenianul ka-pa-ra; februum: mijloc de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
qui " monte leș marches de toutes leș abstractions "997. L'unique condition était l'emploi d'un langage littéraire courant qui réunisse leș deux sources précisées : Condiția ce, la rândul meu, o puneam acestor două isvoare de limbă, erau că vocabulele ce mi le ofereau să fie de uz obștesc, de uz obștesc cel puțin în vorbirea intelectuală de toate zilele. Călăuzit de unele criterii și norme, ce aveau să mă pună la adăpost de varii neajunsuri și excese, am pornit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]