50,154 matches
-
peste alta, un film călîu, stare din care il scoate doar metafora arcului, bine conturată, dar nu lipsit de implicații. Ei, și de la un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și Traficant de arme pe deasupra. Același actor, tot o voce din off, dar scenariul face toată diferența. Asta pentru că ceea ce emite vocea e mult mai puțin ilustrativ și mult mai mult comentariu sardonic. Iuri Orlov (Nicu Cușcă) beneficiază, din cauza afacerii lui, de o autonomie care frizează suprarealismul, mai ales în
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
arcului, bine conturată, dar nu lipsit de implicații. Ei, și de la un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și Traficant de arme pe deasupra. Același actor, tot o voce din off, dar scenariul face toată diferența. Asta pentru că ceea ce emite vocea e mult mai puțin ilustrativ și mult mai mult comentariu sardonic. Iuri Orlov (Nicu Cușcă) beneficiază, din cauza afacerii lui, de o autonomie care frizează suprarealismul, mai ales în confruntarea cu legea americană. Pe de o parte, o asemenea poveste e
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
celui mai tânăr dintre ei toți, ca nu cumva, văzând el masacrul celorlalți, să primească lepădarea de credință. Când tânărul a îngenunchiat, iar călăul și-a scos sabia, a venit cineva care a anunțat iertarea lor și a oprit cu voce tare, de departe, executarea. Atunci cel mai tânăr, fiind nemulțumit că a scăpat de masacru, a zis: Oare Romanos, căci așa se numea el, nu a fost vrednic de a fi numit mucenic al lui Hristos? Însă acel nebun (Iulian
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
la sfinți, p. 400) „I-a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit în gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și-a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum înainte de o învățătură mai duhovnicească; nu auzeau ca mai înainte o voce omenească, ci o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
silit fiind de cuțit și-a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum înainte de o învățătură mai duhovnicească; nu auzeau ca mai înainte o voce omenească, ci o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și-a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum înainte de o învățătură mai duhovnicească; nu auzeau ca mai înainte o voce omenească, ci o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și cuvântări de laudă la sfinți, p. 494) „Și-ai să vezi mulți îndrăciți locuind prin pustietăți și în morminte; dar de locurile în care-s îngropate oasele mucenicilor fug ca de foc și de osândă cumplită și propovăduiesc cu voce tare puterea cea din lăuntru care-i biciuiește”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
fierbinți mă îneacă, îmi intră pe gură, pe nas, prin urechi, cubii aceștia, cubușoarele, eu nu mai sunt eu, eu sunt altul, aaaaa! și privirea îi rămâne ațintită la ochii sticlind pe fața neagră de lângă fereastră - pe ei îi acuză vocea de lângă ușă, pe ochii aceia înghețați parcă, dar nu pricep cuvintele, sunt grele, sunt amare, și deodată i se ridică un țipăt din adânc: de ce? de ceee? - te mai întrebi? îi răspunde acesta de lângă ușă, era cazul să calci tu
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
rivalitate în dragoste dintre fiu și tată. Vladimir Beșleagă redă foarte bine stările de vertij, de confuzie interioară, de dedublare, de frică, de semitrezie, de prag dintre viață și moarte - necesar a fi echivalate printr-o tehnică narativă specială a vocilor conștiinței tulburi. Rezultatul e un roman de investigație psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
a dreptul delicioși, asigurând postul de televiziune cu momente inegalabile de divertisment pentru subdezvoltați mintal - ceea ce nu sunt în stare să facă mulți dintre actorii care spun glumițe vechi și stupide, tot cu nonșalanță, dar cu o asemenea intonație a vocii, încât noi, telespectatorii, trebuie să râdem împreună cu râsetele de pe banda magnetică, fiindcă... Revenind la unii invitați... Bineînțeles că ei sunt oameni cu o cultură impresionant de vastă, atât de vastă câteodată, încât ei înșiși se pierd în vastitatea ei și
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
Tudorel Urian La sfârșitul anilor '80, Gelu Ionescu era una dintre vocile inconfundabile ale postului de radio "Europa liberă". Împreună cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, mai tânărul Gelu Ionescu era unul dintre principalii realizatori și animatori de emisiuni culturale (Perspective europene, Actualitatea culturală românească, atunci când era cazul intervenea pe teme de cultură
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
evenimentele din spațiu cultural erau trăite și comentate de publicul românesc la o cu totul altă intensitate decât astăzi. Ca om foarte tânăr la vremea respectivă, proaspăt absolvent al unei facultăți din provincie, nu știam nimic despre oamenii ale căror voci le ascultam seară de seară, chiar dacă unii dintre ei părăsiseră târziu țara (Gelu Ionescu, în 1983), și aveau, în momentul plecării bine conturate cariere profesionale. Cert este că, până la căderea regimului comunist, nu aveam habar cum arată la față vedetele
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
înainte de a ajunge la celebrul post de radio. Mă întreb astăzi cu toată seriozitatea dacă știam măcar că Monica Lovinescu este fiica marelui Eugen Lovinescu. Cred că pe asta o auzisem totuși prin cercurile scriitoricești pe care începusem să le frecventez. Vocea "Gelu Ionescu" îmi sugera mereu un intelectual egal cu sine, auster, sobru, mereu foarte bine informat, dar străin de orice entuziasm sau formă de efuziune. Un gentleman înzestrat cu spirit critic, care știe măsura exactă a lucrurilor, și nu se
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
de argumente, îi permite să pună cu bună știință tonul forței în serviciul incertitudinii. Ascultându-i Flattements d^ailes pentru cinci flaute traversiere baroce, Dans la soif des mots pentru cor de femeie á cappella și Des chosses pentru douăsprezece voci mixte, mi-a fost teamă ca nu care cumva muzicile lui Charron să se spargă. De fapt ele sunt încropite din țăndări. }ăndări pliate, demontate, remontate, surmontate. }ăndări lucide, translucide și, ceea ce mi se pare cel mai important, solubile, căci
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Popișteanu și Sandu Sandrin) navighează dezinvolt pe clapele clavitonului, pe ritmurile percuției ori chiar pe propriile-i corzi vocale, ca de altfel și "rivalul" sau într-ale performanței restitutive, impecabilul violoncelist Laurent Cirade, cel ce testează cu certă competență resursele vocii, ale didjeridoo-ului sau cutiei de rezonanță a instrumentului personal. Grație harului lor imperturbabil, spectacolul de la Comédie de Champs-Elysées constituie o ilustrare concludenta a ceea ce Desnos definea ca fiind categoria estetică a burlescului: "forma cea mai deconcertantă a lirismului". Dar ce
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
pe diferite partituri lirice (Eminescu și Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul fraged și împurpurat al fetei, părul ei moale, desfăcut pe umeri, mâna dogoritoare a Zburătorului...), pentru a le compromite prin falsitatea vocii și obtuzitate artistică. Și când poeta privește către cer, încropind "dialoguri" cu Dumnezeu, versurile ei nu sunt altfel decât mediocre și triviale: "când mă uit în jos,/ în ude oglinzi/ îmi strevăd slăbiciunile./ Dar și puterea:/ Cine se măsoară cu
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
meschine ce le revin profesorilor sunt, la o judecată sănătoasă, mult mai mari decât ar merita. Că victime ale sistemului sunt și somități - nu impresionează pe nimeni. Important e ca armata mediocrităților să nu iasă din ritmul târșit și ca vocile respectate să se înece în corul răgetelor răgușite ale pitecantropilor ajunși șefi peste catedre, facultăți și universități. Ca unul care n-am avut vreodată ambiția de a ocupa funcții în sistemul administrativ universitar, nu mă pot opri să nu admir
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
învârtejate, plutind pe ape imaginare și scoțând țipete sălbatice, apariție laborios construită, de-un comic ce frizează demența posibilă într-o existență închistată; Mihai Constantin, fără privire aproape (căciula imensă i-o ascunde) dar totul un zâmbet, mustață întoarsă și voce gravă, timbrată; un rol greu, pe care efortul descifrării îl face cu atât mai notabil, prezență copleșitoare pe scenă prin simpla-i apariție; Șerban Cellea, ingeniozitate și talent în exercițiul absurdului; Vlad Ivanov, un mag desăvârșit, excelent în tot ce
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
rol greu, pe care efortul descifrării îl face cu atât mai notabil, prezență copleșitoare pe scenă prin simpla-i apariție; Șerban Cellea, ingeniozitate și talent în exercițiul absurdului; Vlad Ivanov, un mag desăvârșit, excelent în tot ce face, dans, pantomimă, voce excelentă, expresivitatea feței, pare că Harms însuși s-a gândit la el pentru acest rol, în fine Elisaveta Bam, alias Crina Mureșan, un rol cât o viață întreagă și ce ochi, Doamne-Dumnezeule, privirea aceea stranie și atât de vie din
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
ne tulbură adânc viorile de Reghin, negre, purtând în creștet însemnul morții și deasupra noastră, a tuturor, strălucește încă steaua roșie a unei ideologii cu adepți pe mapamond și portretul în balans al lui Troțki, și Lenin în creion cu vocea lui reală, și masa cu mâini și picioare, ca "masă de manevră": mulțime mutilată continuu în istoria trecută și prezentă a oricărei țări. Și tinerii care intonează psalmi religioși, dansând cazacioc sau French-cancan, în haine lungi și negre de piele
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
din patria soțului reginei Elisabeta, care a declarat cu responsabilitate batjocoritor-regală că ,românii fac copii doar pentru a umple cu ei orfelinatele"), nu o putem crede pe doamna ministru Monica Macovei când spune la Realitatea Tv (9 iulie), cu o voce de adolescentă cam nesigură în sentimente, la primul ,te iubesc": - "Încrederea populației în Justiție este scăzută..." - Vezi-o pe doamna ministru, îmi zice Haralampy profund impresionat, ce modestă e și cât de dulce-sentimental își maschează ea optimismul nespunând că, de
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
unui tînăr autore într-o redacție culturală (acolo, în broșura lui Peltz, Facla, la anul 1916), și despre covîrșitoarea putere a hazardului în asemenea daraveri. N.D. Cocea, ocupat, primește cărțulia de debut a unui aspirant la glorie, complet neinformat (mărturisește vocea lui de peste ani) că mai sînt, ca el, cu sutele. Norocul face să i se pară, acidului director de la Facla, original, adică bizar - bună carte de vizită pentru cineva care se va reclama avangardist... - să dea peste un colega de
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
mai avusesem experiențe neplăcute la ore de vîrf, dar nici așa. Infernul a început cu căutarea unui loc de parcare (lipsă totală de așa ceva) și a continuat cu publicul. Mai știți personajele acelea stereotipice din filmele de groază, chinuite de vocile pe care le aud, cu o expresie chinuită pe față și mîinile lipite pe urechi? Me voila! Comentariile, "Ce, iubi, nu vezi că-s englezoaice? Păi, au față!" din spate plus "Ptiu, ce nașpa arată. Nu i-a zis nimeni
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
Cimitirele - niște orașe cu capu-n jos." Ici-colo, halte cu portret: "Întîlnesc pe unul, Toma, coleg cu Dinu. Îmi mănîncă mai bine de două ore ca să-mi spună niște prostii docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă ar dispare, n-ar mai rămîne din el decît un gălbenuș de ou răsturnat pe jos
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
jos." Ici-colo, halte cu portret: "Întîlnesc pe unul, Toma, coleg cu Dinu. Îmi mănîncă mai bine de două ore ca să-mi spună niște prostii docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă ar dispare, n-ar mai rămîne din el decît un gălbenuș de ou răsturnat pe jos." De fapt, chichirezul jurnalului e portretul
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]