1,060 matches
-
măsuțe frumos împodobite cu scrumiere inscripționate cu marca de țigări Marlboro. Stăm și discutăm una, alta cu Iosif Bobinaș și cu încă vreo doi demni căutători ai adevărului. Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm, nu cu agitații inutile, nu ne macină tumultul, acesta nu caracterizează întrunirea noastră, ci o anume dezabuzare calmă, dublată de sentimentul specific acelor inși care multe au căutat, multe știu și tot n-au ajuns la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cum au fost arse cadavre la șirele de paie de la ceapeul din Freidorf, cunoaște exact ce au făcut și ce fac securiștii, cum anume acționează după reguli de el știute. Îl ascultăm cu îngăduință, povestea merge înainte, domol sorbim din vodcă, ușor răspândim fum din țigarete Assos, și pe când ascult eu pe dată îmi pare că se întrupează din fumul încăperii profilul neclar al unor prieteni din copilărie, pe când stăteam noi la margine de cale ferată și căutam măcriș un soi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai spăimosului Mossad, totul garnisit, dintr-o umbră și mai și, de CIA: superdușmanii plăpândei noastre democrații și, mai ales și înainte de toate, ai unității statale împotriva căreia mult unelteam noi pe la café-barul acela cu scrumiere inscripționate vestic, în vreme ce degustam vodcă și sorbeam tutun. Încă o dată, și tot cu mâna pe inimă, recunosc acum, după atâția ani de la destabilizatoarea Proclamație, că versul cu podul, din cunoscuta poemă eminesciană, a fost să fie aproape și de alte asemenea isprăvi care îmi par
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
uite, nu am cerut partidului nimic, nici măcar o repartiție pentru butelie de aragaz chiar dacă, în trecutul apropiat, mi-am îndeplinit toate obligațiile pe linie. Da' tu ce vrei, de ce te duci", zice companionul meu în vremea în care adăstăm la vodcă, la un bar boem. Eu motivez, explic, justific și-mi îndulcesc vinovăția. "Așa, din plăcere", zic, "e ca și cum ai merge la pescuit or la vânătoare de porci mistreți sau de fazani la vreme de iarnă: admiri peisajul, savurezi suspensul, te
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba asta tocmai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dinților. ― A naibii vreme! Acu' și-a găsit și ăsta să... Întâlni privirea Melaniei Lupu și amuți. " Ori e îngrozitor de obosit, epuizat, își zise locotenentul, ori e într-adevăr bolnav." ― În locul dumneavoastră aș lua ceva tare. Un rom sau o vodcă. Sculptorul își ridică gulerul canadiene!. ― Exact la asta mă gândeam și eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci mai multe... Se cutremură: Mă gândesc la bietul Panaitescu... Cc-o fi fost în capul nostru?! L-am îngropat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obosit, epuizat, își zise locotenentul, ori e într-adevăr bolnav." ― În locul dumneavoastră aș lua ceva tare. Un rom sau o vodcă. Sculptorul își ridică gulerul canadiene!. ― Exact la asta mă gândeam și eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci mai multe... Se cutremură: Mă gândesc la bietul Panaitescu... Cc-o fi fost în capul nostru?! L-am îngropat fără palton... O spusese pe tonul cel mai serios. Pe obrazul înghețat nu trecu nici o adiere de zâmbet. Locotenentul îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
furați și nu de păgânii cu care lupta din răsputeri, ci chiar de creștinii pe care și-i credea prieteni și frați de credință... Oameni buni... să știți că pe cel nesătul îl bate Dumnezeu în felurite chipuri, când cu vodcă și când cu război și moarte... Că nu-i cu cale să te lăcomești la puținul altcuiva, când nu știi să stăpânești nici ce-i al tău”. Din numărul mare de poeme și pamflete am ales doar câteva, urmând ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
priceput că biletul era scornirea ruptă de realitate a unei minți bolnave. Ar fi putut să-l arate și conducerii. Soluția era, la urma urmei, una materială. Să-l prezinte pe domnul Reilly în carne și oase. Doctorul Talc sorbi vodca cu suc de roșii pe care o bea întotdeauna după o reuniune în care se consumase mult alcool și își privi ziarul. Cel puțin scandalagiii din Cartier se distrau vârtos. Sorbi din băutură și își aduse aminte cum aruncase odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
s-a răzgândit imediat. De Îndată ce s-a Întors iarăși În camera ei, mătușa Zeliha a Închis ușa, a aprins o țigară și a scos de sub saltea tovarășa pe care o ținea acolo pentru astfel de zile chinuitoare: o sticlă cu vodcă. A dat repede peste cap, Însă cu gesturi din ce În ce mai greoaie, un sfert de sticlă. Acum, după patru țigări și șase duști, nu se mai simțea deloc neliniștită, de fapt, nu mai simțea nimic, decât că Îi era foame. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Închis telefonul, mătușa Zeliha a alunecat Într-un somn adânc. În dimineața următoare, când s-a trezit cu o durere Înfiorătoare de cap și fără una din pături, nu avea să-și amintească deloc cum Închisese mobilul, pusese sticla cu vodcă alături și țigara În scrumieră, stinsese lumina și se strecurase sub pături. — E rece la Istanbul? Trebuia să-mi iau niște haine mai groae? a Întrebat Rose, În ciuda faptului că existau trei motive principale ca să n-o facă: pentru că pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din cap și a răspuns, de data asta În engleză: Da, mulțumesc. Sunt bine. Am doar rău de avion... În lumina catifelată a felinarelor care pătrundea prin perdele, mătușa Zeliha zăcea prăbușită cu telefonul Încă În mână, cu sticla de vodcă sprijinită de bărbie și țigara Încă aprinsă În cealaltă mână. Mătușa Banu a Întrat În cameră În vârful picioarelor. A stins În grabă pătura care fumega și a pus mucul de țigară În scrumieră. A apucat mobilul și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În cealaltă mână. Mătușa Banu a Întrat În cameră În vârful picioarelor. A stins În grabă pătura care fumega și a pus mucul de țigară În scrumieră. A apucat mobilul și l-a așezat pe dulap, a luat sticla de vodcă și a ascuns-o sub pat, apoi a Învelit-o pe soră-sa cu așternutul și a stins lampa. A deschis ferestrele. Aerul era Înviorător, datorită rafalelor sărate ale brizei marine. După ce fumul și mirosul s-au risipit, mătușa Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În vecinătatea Cercului Arctic, dar nu vede acest episod cvasi-solitar ca pe o „dispariție“. A fost mai degrabă reintrare graduală În rîndul lumii. În America s-a dezbărat, deliberat, de dragostea de singurătate. — Știi, spune, privind În adîncurile paharului de vodcă, fumez În restaurante, Îmi parchez taxiul lîngă hidranți, vorbesc cu toți cei pe care Îi Întîlnesc. Las multe indicii, ca oamenii să poată spune „Ivan a fost aici acum cîteva minute, i-am dat o amendă pentru parcare neregulamentară, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici un mahăr nu vrea să audă ce cred eu: totul e rahat. Mă rog, asta e mesaj „non-pozitiv“, dar ar trebui să fii fericit oricum, iar ăsta e optimism. Se Întoarce cu spatele către Wakefield și strigă: — Frumoasă barmaniță, două vodci, dacă nu ți-e cu supărare. — Optimismul, continuă Zamyatin, era produsul oficial al comunismului, doar că oamenii nu puteau mînca optimism, așa că au devenit pesimiști. Doamne păzește ca așa ceva să se Întîmple În America! Noi producem destul ca să aibă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
au devenit pesimiști. Doamne păzește ca așa ceva să se Întîmple În America! Noi producem destul ca să aibă toți ce mînca și avem nevoie de pesimiști ca să ne facă să ne Împăcăm cu gîndul că nu suferim de foame. Uite și vodcile! Engleza lui Zamyatin este vădit suficient de bună pentru a o vrăji pe barmaniță, care a turnat două pahare imense. Așează unul pe un șervețel În fața lui Zamyatin și Îl varsă neglijent pe celălalt pe cămașa lui Wakefield. În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
țină prelegerile numai seara. În timpul călătoriilor deosebit de lungi, Wakefield uita ce făcea nevastă-sa și ce fel de viață ducea el acasă. Apoi a petrecut șase luni de gheață În zona arctică, trimis de National Cartographic. Într-o seară, bea vodcă cu Ivan cînd acesta l-a Întrebat dacă era Însurat și ce făcea nevastă-sa, Întrebările obișnuite pe care le pun străinii. Wakefield i-a spus că e doctoriță la camera de gardă. În mod ciudat, a Început și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de neurochirurgi și, omule, ar trebui să le vezi pe nevestele lor! Ce frumos miros!“ În mod ciudat, Zamyatin scrie englezește fără accent. CÎnd vorbește, accentul lui este mereu acolo, dar gramatica variază funcție de vreme, de starea sufletească sau de vodcă. Poate vorbi ca un profesor de la Cambridge sau ca un tinerel agitat, de parcă limbajul Însuși ar fi un soi de climă, de stare de spirit sau de alcool. Lui Wakefield i se face dor de acasă, de lălăiala cu Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ouăle Benedict. Și ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale de după vodcă. — M-am săturat de tot rahatul ăsta. Nu cîștig o grămadă de bani. Mi-am consumat toată bruma de economii pe cauțiunile părinților mei. Wakefield rînjește și Susan izbucnește În rîs, În ciuda necazului În care se află. — Avem un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meriți asta? Seduci bogătași neliniștiți și Îi determini să-și ducă neliniștile În insule tropicale și orașe exotice, crescînd costul imobiliarelor și valoarea afacerii mele, iar eu Îți mulțumesc pentru asta! Ești un soi de proxenet, adaugă, mai comandîndu-și o vodcă În contul lui Wakefield. Nu poți fi pește și să te trezești brusc că detești prostituția. Zi după zi, cît e ziua de lungă, bocănitul nu Încetează. Tipul de alături pare a fi posedat de o energie demonică, maniacală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vocile În curtea de alături și adoarme pe loc. Se trezește după-amiaza, În liniște. Face un duș lung, apoi se duce la bar. Ivan Zamyatin nu este pe locul lui de la fereastră. Pe scaunul lui stă un străin, care bea vodcă cu gheață. Wakefield se așează lîngă el și barmanul Îi aduce whiskey-ul lui obișnuit fără nici o vorbă. Mi-a plăcut cum ai rezolvat situația cu vecinul, dar chiar nu era nevoie, spune Diavolul. Sper doar că nu ai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi gîndit ca o să te ferchezuiești așa? — O, mersi, mă strîmb eu. Cu prietene ca tine... — Stai jos, Îmi spune indicînd scaunul gol din fața ei. Dă-mi voie să-ți aduc ceva de băut. — Nu te deranja. Le aduc eu. Vodcă și merișor? Întreb arătînd spre băutura roșu aprins pe care o are. — Vodcă, apă tonică și merișor. Mulțumesc. Îmi zîmbește În timp ce mă Întorc și Îmi croiesc drum spre bar. Pare atît de bizar că sînt Într-un pub sîmbătă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prietene ca tine... — Stai jos, Îmi spune indicînd scaunul gol din fața ei. Dă-mi voie să-ți aduc ceva de băut. — Nu te deranja. Le aduc eu. Vodcă și merișor? Întreb arătînd spre băutura roșu aprins pe care o are. — Vodcă, apă tonică și merișor. Mulțumesc. Îmi zîmbește În timp ce mă Întorc și Îmi croiesc drum spre bar. Pare atît de bizar că sînt Într-un pub sîmbătă seara. Nu am mai făcut asta de luni de zile. În serile de sîmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dar trebuie să Încep să-mi caut o viață a mea, una care să nu-l includă pe Tom, care să se Întindă dincolo de discuții despre terenul de joacă, grădinițe și dădace. Așa că, iată-mă aici, punînd un pahar cu vodcă, apă tonică și merișor pe masă, dinaintea Lisei și Încercînd să ascund faptul că, În clipa asta, aș prefera să mă uit la un film bun. — Văd că Încă o mai porți, zice ea. — Ce? — Verigheta. Ne uităm amîndouă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi alung toate spaimele, Lisa se apleacă peste masă și-mi șoptește: — În colțul de colo, e un bărbat care se holbează la tine. — Da, cum să nu, rîd eu, căci aproape m-au dat gata cele trei pahare de vodcă tonică și merișor. Dacă e să se holbeze la cineva, tu ești aia. — Nu, serios că nu la mine se uită, zice Lisa. Crede-mă, sînt expertă În probleme d-astea. Omul se holbează la tine. — Arată bine? continui eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]