35,255 matches
-
răbdător până la capăt, notându-și ceva într-un carnet, iar la sfârșit îi declară scurt și sec că avea să se intereseze personal de acest caz. “Dar cu sioniștii pe care i-ați arestat voi, ce facem? Când o să puneți voi capăt acestei mascarade?...” izbucni cu revoltă abia stăpăpânită un tânăr de vreo treizeci de ani. Tânărul purta o pălărie neagră, pe care nu și-o dăduse jos de pe cap, și avea o față la fel de expresivă ca a preopinentului său, ofițerul
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
odată cu el și cu Vladimir Streinu am fost îndepărtat, următor cererii lui G. Călinescu, de la R.F.R. în noiembrie 1947)...” (subl. mea). De altfel, cred că cel mai indicat este să anexez ambele articole, integral. Afirmația mea din micromonografie nu se voia, în nici un caz, una incriminantă. Ea ținea strict de caracterul neutru, impersonal, al unor note bio-bibliografice. Oricum n-ar mai fi fost nevoie de un argument în plus în sprijinul ideii că G. Călinescu este, din nefericire, unul din acele
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
prinr-un diamant; parcă sunt o furnică silită să străbată trupul nesfârșit al lui dumnezeu. mersul meu, drumul meu la atât se rezumă: câteva cuvinte improvizate, câteva cuvinte improvizate pe care vântul de seară în joacă le ia, le șterge demonstrativ voind să-mi arate că au fost scrise pe nisip. "înfricoșător și admirabil - istoria mea esențială de când m-am născut și până mor, viața mea: o singură clipă dilatata că o încăpere ce așteaptă să fie umpluta cu mobilă. ca o
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
protagonist al vreunui spectacol solemn și grav al “personalității” (“ce sam sunt și eu / mi-am lăsat personalitatea / în autobuz pe scaunul de lângă fereastră / ea nu se vede dar se simte / e caldă și moale / ca o plăcintă cu brânză / voiam să ți-o dau / să guști din ea”). Postura căutătorului de absolut, “metafizică”, îi este ca și interzisă, - și dacă un Blaga se putea întreba cândva, cu accent tragic, “Unde ești Elohim?”, la noul personaj, care e cel mult un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
e bine așa? (câtă plasmă imaginară, atâta carne conștientă! am citit și astăzi, și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns iată încă un vers îmi umblă acum prin cap distilat otrăvitor în vene celulozice amețindu-mă amețindu-mă știți voi, starea aceea aproape imponderabilă de după o lectură în sânge care-ți lasă impresia că știi mai mult, ca o simplă vorbă de dragoste a femeii iubite ce crește în tine trufia de a crede că îți poți struni mințile încă
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
ci scurgîndu-mi balele în fața festinului copios ce se îndesa în caverna rafturilor - făcîndu-mă totdeodată să regret că n-avusei și eu parte la timpul cuvenit de asemenea harem pe post de creșă... Îmi povestise deja despre cum o dată, de mult, voind a se debarasa de prunc, părinți îl lăsară dosit în Bibliotecă. Doar că atunci cînd se-a trezit și a spus mama, întinzînd mînuțele și gîngurind, noul spațu și-a loat sarcina în serios, un enorm Webster prăvălindu-se plin
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Brașov unde puteau să creeze nestingheriți. Am plecat în acea toamnă la Brașov în ideea de a mă izola într-un loc în care să nu fiu tulburată de alte preocupări decît aceea de a scrie romanul, pe care editura voia să mi-l publice. Aflasem că și Hortensia-Papadat Bengescu avea obiceiul să se retragă la o pensiune din Brașov pentru desăvîrșirea celui mai recent roman intitulat Rădăcini la care scria. Întîmplarea a făcut să mă trezesc într-o pensiune ai
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
simți înseamnă a te situa în afara limbajului? Și oare nu există mai multe feluri de gândire: una a minții și alta a trupului?" " acestea sunt, reluate în variante, cele două obsesii majore ale autorului. Ceea ce odată era bâjbâială ("dați-mi voia întâmplării pentru ce va urma"), acum devine conștiință mai acută cu cel puțin un grad și, sper, un prag ce va fi și el în curând depășit, căci scriitura se adresează în continuare rafinaților (vezi tehnica colajului cu ghilimele și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
mîndri... Influența britanică, pentru Dunedin mai ales scoțiană, este încă extrem de vizibilă. Dar mai ales audibilă! De multe ori am avut dificultăți să înțeleg ce spun vînzătoarele sau chelnerițele, cu engleza mea de școală americană. Dar așa-mi trebuie. Dacă voiam să aud numai "papagalul" berlinez n-aveam decît să rămîn acasă. 24 ianuarie 2003. Tom Cruise, Gwyneth Paltrow și... cu mine Anul trecut Noua Zeelandă a fost una dintre țintele cele mai populare ale turismului internațional. Pentru globtrotterii iubitori de natură
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
chestiune omisă de domnul Bălan): Vittoria Colonna. Revenind la ambiția Queer Theory, autorul întreprinde un demers care poziționează cartea sa aparent pro-homoerotism exact la polul opus acestei discipline și care constituie o lovitură de grație la adresa minorității sexuale pe care voia s-o ridice în slăvi; ceea ce conduce la realizarea unei afirmări gay este, în viziune domnului Bălan, "nobila ‘feminizare' a sufletului masculin" și "ieșirea la suprafață a elementului masculin din femeie" (pag. 281 - 282) ceea ce duce la o cvasi-perpetuare a
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
devenit soțul Izabelei Sadoveanu, prolificul publicist și critic literar. Alexandru întemeiase gospodărie la Pașcani, fiind bun cunoscător în ale pomiculturii și agriculturii. Era, îl caracterizează fiul, "un boiernaș voltairian și sceptic". Nu-i simpatiza pe țărani și nici "formele" religiei. Voia să facă din copil un cărturar, drept care i-a și fost primul profesor de istorie și filosofie. Deci "spiritul pandur" de care vorbea Mihai Ralea trebuie căutat nu în Gorj, ci printre neamurile din partea mamei, țărancă de la Verșeni, de pe malul
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
la afecțiunea pentru optzeciști și pentru cei mai în vîrstă, despre care vorbea întotdeauna ceremonios, recunoscătoare pentru prețuirea de care se bucura în ochii lor. Pentru Madi nu existau conflicte între generații, îi erau total străine invidia, concurența, calculele meschIne. Voia să facă tot binele ce îi stătea în puteri "fără să rănesc nici măcar aerul pe care îl respir" și avea curajul bunătății sale împotriva nedreptăților, suferințelor, prostiei. Îmi telefona des, încercînd cu delicatețe să mă binedispună cînd mă simțea abătută
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
femei, și nici posibilitatea ca o astfel de vizită să fi avut loc în noaptea fatală. Cu alte cuvinte, el minte, încurajînd astfel concluzia comodă a poliției că fusese vorba de o sinucidere și că ancheta trebuia deci închisă. (Sau voise el să-și protejeze acea parte oarecum disolută a "dublei șsaleț existențe" din Germania, făcută posibilă de Mario, participarea la anumite petreceri cu femei și indivizi dubioși, fugar menționată, sau legătura lui cu o "femeiușcă destul de agreabilă", un fel de
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
în Lipscani (..."din Covaci, apucăm la dreapta-n sus pîn Șelari; din Șelari, apucăm la dreapta pîn Lipscani; din Lipscani, la stînga... pe bulevardul Colței, aproape de Piața Victoriei") sau în zona Teatrului Național (...a ajuns în dosul Teatrului și a voit să treacă peste piață în strada Regală, de acolo pe la Colțea și pe urmă pe la Sf. Gheorghe în Calea Moșilor")... Interesant este că aceste parcursuri nu sunt "filmate", autorul nu face apel la prezentări ori descrieri, ci menționează doar toponimia
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe arcușul coapsei. Dragoste-poveste, Baladă, cântec șoptit, Sub vălul de mireasă al zorilor Când inima, Da, inima, Strălucește mai tare Decât o mie de sori. Ce vedeți voi cu... - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul privindu-mă fix, Înțepenindu-și privirea de sticlă În pieptul meu Chiar acolo unde palpita vie Constelația inimii. - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul Țintuindu-mă cu globii săi
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
avem bani, ar trebui să ne trimiteți D-Voastre din Iași. Lucrul e dar pe cît se poate de lămurit: bani și iarăși bani [...]." Iar în scrisoarea din 8 febr. 1878 a continuat: În urmă am primit bani și nu voiam să Vă scriu înainte de a Vă trimite și portretele pe care le-ați cerut. Dați-mi voie să Vă ofer și D-voastră în deosebi unul." Tot așa T. Maiorescu i-a scris lui I. Negruzzi (scrisoare din 26 febr
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
mai mir că femeia mea mă fură ca în codru! Aveam mereu impresia că îmi lipsesc bani - mă știți pe mine, nu țin nimic sub cheie - dar nu eram sigură. Până la urmă am prins-o umblând la sertar. Zicea că voia să facă ordine, că prea era totul talmeș-balmeș înăuntru. Mințea cu nerușinare, până la urmă a trebuit să recunoască și ea că i-am interzis categoric să-mi umble prin hârtii atunci când nu sunt de față. - Și i-ai dat drumul
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Am fost, de aceea, silit să apelez la altă limbă, și un val de înjurături italienești începu să-i șuiere pe la urechi; cum aveam grijă să introduc, în locurile cuvenite, cuvântul românesc birjă, nu-i fu greu să înțeleagă ce voiam să spun; când văzu că treaba e serioasă, își schimbă îndată comportamentul, și în cinci minute mă aflam, cu tot bagajul, într-o elegantă droșcă, pe drum spre hotelul meu. O beznă deasă domnea pretutindeni în jurul gării, iar aceasta, adăugându
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
nu mințeam tocmai, dar îndărătul acestui fel de a privi lucrurile cam ușuratic, mai mult literar, se ascundea ceva mai înalt, o gîndire nobilă. ...După cum, pentru a nu vătăma în mintea mea icoana senină a făpturii din afară, n-am voit să văd chipul mutilat al sărmanului tînăr, tot astfel nu m-am învoit să aflu nimic despre el, de teamă să nu fie ceva care să-i poată mînji amintirea sufletească" (p. 53). Dacă numele lui Pantazi e fără îndoială
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mi-a stârnit și continuă să-mi stârnească mirarea. Tânăr nesățios, abia ieșit din adolescență, nutream un ideal leonardesc; îmi proiectam programul de viață al unui uomo universale, cu un apetit de cunoaștere și de creație, de înfăptuire ce nu voia să-și impună și cu atât mai puțin să i se impună nici-o frontieră. În ceasul acela timpuriu al vieții mele, aș fi fost gata să preiau pentru mine monologul lui Faust, dar fără plictisul dezabuzat al bătrânului, ci cu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
îndrăzneală, ideea mea. - Orașul Sibiu l-ați cunoscut, dar stațiunea Ocna Sibiului, nu. Părea că întăresc îndrăzneața mea invitație, fără a sesiza încurcătura ce o stîrniseră cuvintele mele, spuse într-o doară. Am luat de la început pledoaria mea, care, cu toate că voiam să-i dau altă tonalitate, nu-și schimba forța. Lovinescu mă asculta cu un interes îngăduitor, parcă aș fi recitat o poezie învățată cîndva, în copilărie. I se părea pesemne atrăgătoare propunerea mea pe care i-o prezentasem atît de
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Între timp ea și pusese totul la cale: ranița, valiza. Zorii o găseau parcă schimbată, își și descoperise forța, forța aceea născută din instinctul matern, care o va ajuta să îndure orice în lipsa lui. Ocrotitoare îl privi cum mănîncă, apoi voise să-l însoțească la școală. El însă îi interzisese. Putea să-l mai vadă o dată numai cînd va trece pe uliță, în fruntea companiei. Compania se aduna în mica piață din centrul satului, dintre școală și primărie. Mahmur, transpirînd de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama lui, dacă nu ceva mai în vîrstă. "Ce e bă, cu tine?" se răstise Ilie amintindu-și că era caporal, voind să-l îmbărbăteze astfel pe celălalt sau să-l facă, de rușine, să-și uite frica. Văzîndu-i însă capul palid și chel îl trecu un fior pe șira spinării. Se întoarse lăsîndu-l în plata domnului și se îndreptă spre dormitor
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
bine culoarea, ce făcuși mă, Petrică" ar fi întrebat. La care Petrică ar fi rîs împăciuitor și i-ar fi pus pe cap, să-l acopere, o pălărie neagră, ținîndu-l de ceafă să se vadă în oglindă. Iar el nu voia să se vadă și se zbătea, numai că Petrică îl ținea strîns tare de ceafă. Numai cîteva zile mai petrecură în cazarmă soldații regimentului 12 Dorobanți, supunîndu-se instrucției de ultimă oră. Recruții abia avură timp să învețe cum să ducă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în toată lățimea lui, pricepînd ce se întîmpla pe malul vecin. Ca un pîrîiaș care trece peste un mușuroi de furnici, Dunărea se umplea treptat de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]