645 matches
-
care este pusă în evidență valoarea documentară deosebită a bisericii de lemn de la Putna pentru istoria arhitecturii de pe cuprinsul României. Tradiția ridicării acestei biserici cu o jumătate de veac mai devreme, la mijlocul secolului al XIV-lea, cu rolul de necropolă voievodală în urma decesului legendarului voievod Dragoș , nu este confirmată de cercetarea științifică. Aceasta nu exclude rolul inițial de necropolă voievodală al acestei biserici, pe care l-a putut prelua înlocuind o biserică mai veche. Lemnele vechi prezintă semne de numerotare, folosite
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
României. Tradiția ridicării acestei biserici cu o jumătate de veac mai devreme, la mijlocul secolului al XIV-lea, cu rolul de necropolă voievodală în urma decesului legendarului voievod Dragoș , nu este confirmată de cercetarea științifică. Aceasta nu exclude rolul inițial de necropolă voievodală al acestei biserici, pe care l-a putut prelua înlocuind o biserică mai veche. Lemnele vechi prezintă semne de numerotare, folosite la desfacerea și mutarea bisericii. Conform tradiției, această biserică a fost adusă de la Volovăț în a doua jumătate a
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
este cel al lui Romulus care are ca sursă de inspirație un album istoric din acele vremuri. Nimic din acest desen nu aparține lui Lecca, doar grija pentru similaritatea cu originalul. De remarcat este îmbrăcămintea războinicului. Căutând să redea demnitatea voievodală, echilibrul sufletesc sau energia, portretele desenate în creion de către Lecca au o anumită expresivitate. Între ele există puncte comune legate în principal de modul cum a reprezentat vestimentația și unele elemente faciale cum sunt de exemplu mustățile ondulate. Stângăcia și
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
atitudine, înfățișare și îmbrăcăminte. De fapt, atât așa zisul Constantin Șerban cât și Radu Șerban sunt domnul moldovean Gheorghe Șerban. Ținând cont și de lucrarea lui Dimitrie A. Sturdza, "Memoriu asupra portretelor domnilor români", se poate concluziona că majoritatea litografiilor voievodale care se aflau ca stampe în arhivele străine, figurează cu inexactitate pe toți domnitorii români. Ca urmare, opera de debut a lui Constantin Lecca a fost sintetizată remarcabil de către Barbu Theodorescu prin cuvintele: Toate portretele desenate de către Constantin Lecca au
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
este prima curte domnească din București, a devenit nefuncțională după incendiul din 1718, care a distrus întregul București și după cutremurul din 1738. Întreaga Curte Domnească era formată dintr-un palat - Palatul Voievodal, o biserică - Biserica Buna Vestire, cunoscută ulterior sub numele de Biserica , case cu saloane de recepție, cancelariile domnești, grajduri și grădini. Nu se cunosc prea multe detalii despre întemeietorul curții, dar conform opiniei cercetătorilor care au studiat istoria Bucureștiului, curtea
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului a XV-lea. După cele două calamități din secolul al XVIII-lea, care au distrus curtea și clădirile aferente, a fost construită o nouă curte domnească, Curtea Nouă. În prezent, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat și un muzeu, Muzeul Curtea Veche. Curtea domnească se întindea pe suprafața cuprinsă între străzile Halelor (fosta Carol), Șelari, Lipscani, Bărăției, Calea Moșilor. De-a lungul timpului orașul București a suferit diverse modificări
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
există un tablou care pare să fie un studiu executat de către Sava Henția în anul 1886 cu privire la legenda construirii Mânăstirii Curtea de Argeș. Compoziția realizată în tehnica uleiului pe carton (0/5 x 1.01 metri) surprinde un moment în care cuplul voievodal format din Neagoe Basarab și Doamna Despina vizitează lucrările de construire ale mânăstirii. Pictura are ca fundal culmile munților înzăpeziți cu creste albe, în planul al doilea se vede o pajiște verde compusă pe orizontală, ea fiind tăiată de primul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
atenție deosebită din partea domnitorului Petru Rareș. Acesta i-a întărit toate daniile mai vechi pe care le primise Biserica "Sf. Nicolae" din Poiana Siretului, adăugându-i sate noi și înzestrând-o cu odoare de preț. Ctitoria rareșiană a devenit necropolă voievodală. În septembrie 1546, domnitorul Petru Rareș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el. Acest moment este relatat astfel de către cronicarul Grigore Ureche: ""Pătru vodă fiindu bătrân de zile și căzându în boală grea, au plătitu datoriia sa, ce au
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
de pace cu Austria, semnat la Saint-Germain-en-Laye (Franța) la 10 decembrie 1919, preciza că Austria renunță la fostul Ducat al Bucovinei în favoarea României. În Tratat se stabilește granița de-a lungul Ceremușului -Colacinului și până la Nistru -vechiul hotar al Moldovei voievodale. În iarna lui 1918 a intrat în conflict cu rivalul său Aurel Onciul asupra viitorului politic al Bucovinei, dispută ce a dus, în noiembrie, la un apel al Consiliului Național Român, condus de Flondor, pentru intervenția armatei române în ceea ce
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
neamului Aba. În august 1282 a avut un rol decisiv în obținerea victoriei de la lacul Hod, împotriva cumanilor răsculați. În pofida acestor succese, politica de concesii a regelui Ladislau față de aristocrație l-a obligat pe Roland Borșa să renunțe la funcția voievodală în favoarea lui Apor Pec. Revenit în fruntea voievodatului în 1284, Roland Borșa a înfruntat invazia tătară din iarna anului 1285, căreia transilvănenii i-au făcut față în mod onorabil. Pentru a putea guverna provincia intracarpatică, Roland Borșa a numit un
Roland Borșa () [Corola-website/Science/305526_a_306855]
-
politic nobiliar și să domine autoritatea domnitorilor. În acest cadru, dispunînd de Marea Bănie de Craiova , boierii craioveni dețin o putere discreționară care depășea granițele Olteniei. Amplificarea autorității Marelui Ban al Olteniei este rezultatul perioadelor de criză repetată a puterii voievodale și a dezvoltării puterii autogene a stăpînilor de domenii. După 1620, apar frecvent în izvoarele documentare "ispravnicii de scaun ai Craiovei" prin intermediul cărora domnia căuta să îngrădească statutul economic, juridic, militar și administrativ al banului. Utilitatea ispravnicilor devine tot mai
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
km de Piatra Neamț pe valea pârâului omonim, la 8 km vest de Borlești. "Mănăstirea Tazlău" - Este mănăstire de călugări, fiind situată la poalele Măgurii Tazlăului, la 20 de km de Roznov și la 36 km sud de Piatra-Neamț. Aparține ctitoriilor voievodale din epoca lui Ștefan cel Mare. Lăcașul este de forma unei fortărețe cu ziduri prevăzute cu metereze și contraforturi exterioare. Turnul-clopotniță este atribuit voievodului Petru Rareș. Ușa sculptată din pridvor este realizată în lemn de tisă. "Sihihăstria Solonț" - Schitul Sihăstria
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
familia Drag, Dragfi. Moștenirea voievodatului a fost importantă și pentru mișcarea de renaștere națională a românilor din Regatul Ungariei, din Partium și din Principatul Transilvaniei. Perioada voievodatului a lăsat în urmă și o serie de vestigii arheologice, precum ruinele reședinței voievodale de la Cuhea. Comitatul Maramureșului, continuatorul voievodatului, a păstrat un oarecare grad de autonomie și în secolele care au urmat, mai ales că în fruntea lui s-au aflat cel mai adesea comiți de origine românească.
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
Familia transilvăneană din Beltiug (, Bélteki Drágffy) este o ramură a familiei voievodale a Drăgoșeștilor care se trăgea din Drag, comite în Maramureș, fiul lui Sas și nepot a lui Dragoș de Bedeu. Familia a avut un rol important în istoria Maramureșului și a Transilvaniei în secolul al XV-lea. S-a remarcat
Dragfi () [Corola-website/Science/306357_a_307686]
-
o parte din naos. De-a lungul timpurilor, datorită deselor prigoane ale păgânilor asupra țării noastre, Mănăstirea Tismana a suferit mai multe distrugeri și transformări, multe refaceri și donații din partea voievozilor Basarabi și a unor boieri înstăriți, mănăstirea fiind ctitorie voievodală și un puternic loc strategic. În 1520 voievodul Neagoe Basarab a acoperit biserica cu plumb; în 1541 domnitorul Radu Paisie a făcut chenarele și ușile bisericii mari; Matei Basarab a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), clopotnița și a
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la Tismana, deși oficial nu fusese canonizat. Ulterior sintagma fiind folosită și la mânăstiri neavând ctitori sfinți canonizați, pentru a sublinia importanța vechilor mânăstiri, Tismana, Cozia, ș.a., s-a folosit sintagma "Mânăstirea voievodală" . Considerat "de facto" sfânt încă din timpul vieții, iar în decursul secolelor întregul cler numindu-l Sfântul Nicodim de la Tismana, în anul 1955, Biserica Ortodoxă Română, fiind mitropolit al Olteniei Firmilian Marin, l-a canonizat de "iure", stabilind și ziua
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Catolică din Baia se află în stadiul de ruină, păstrându-se o parte din turnul unic din fațada vestică și rămășițe de ziduri și ancadramente gotice. Arhitectul Virgil Polizu considera în anul 2001 că ""acest monument, ce materializează consolidarea puterii voievodale și a statului, ci și dezvoltarea ulterioară a arhitecturii locului, prin limbajul său gotic și a tehnicilor specifice, merita o atenție mai mare din partea forurilor abilitate cu protecția, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor României"". Raportul Comisiei Prezidențiale pentru
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
atât în interiorul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului din Baia", cât și în întreaga incintă a monumentului, au dus la descoperirea temeliei (un parament de 0,40 m) unei alte biserici construită anterior celei ridicate de Petru Rareș, precum și a unor monede voievodale din vremea lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Baia a fost ctitorită în anul 1532 de domnitorul moldovean Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), fiul lui Ștefan cel Mare. Deasupra ușii de intrare se
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
parte. Pe peretele vestic din dreapta intrării în naos se află un tablou votiv în care sunt pictați ctitorul Petru Rareș, Doamna Elena și un copil, probabil Iliaș. Cei trei sunt reprezentați în haine festive; domnitorul poartă pe cap, sub coroana voievodală, o bonetă brodată cu mărgăritare, iar Doamna Elena Rareș un văl lung care-i cade pe spate.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
Reședință voievodală a Maramureșului și capitală prefecturală, localitatea Sighetu Marmației s-a constituit în jurul unei așezări fortificate datate din epoca târzie a bronzului și începutul primei epoci a fierului. Este considerată centrul unui grup de așezări situate pe Valea Tisei, la confluența
Centrul istoric din Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/314173_a_315502]
-
varsă la ușa mea"”. Atitudinile și faptele doamnei Ruxanda o caracterizează ca pe o ființă sensibilă (care leșină atunci când vede piramida de capete), dar și hotărâtă să-i apere pe cei bătuți de soartă. Prizonieră a unui spațiu întunecat (palatul voievodal) străjuit de capetele celor uciși, Ruxanda pare a fi un înger căzut în Infern. Pentru a se salva și, mai ales, pentru a-și mântui fiul de moarte, blânda doamnă acceptă „rolul” care i se dă: ea va deveni „mâna
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
s-a acordat o pensie și a fost chemat să locuiască în Iași. A murit la Mănăstirea Slatina, la 21 mai 1861, iar rămășițele sale pământești au fost aduse și așezate într-un mormânt săpat în pridvorul mic din biserica voievodală a Mănăstirii Neamț. De ceremonia înhumării sale s-a ocupat locotenentul de mitropolit Chesarie Resmeriță "Sinadon". Lespedea sa de mormânt a fost înlocuită mai târziu, în 1886, pentru că în mormântul său a fost îngropat și nepotul său, mitropolitul Calinic Miclescu
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
scrisori, ediții de opere, documente originale, aspecte privind creația dramatică și transpunerea ei scenică, diferite obiecte cu valoare memorială. În curtea conacului, a fost construit între anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești, în care au fost strămutate la 19 mai 1928 osemintele poetului, înhumate inițial într-o criptă dintrun colț al grădinii. De asemenea, au mai fost înmormântate aici și rămășițele părinților poetului - vornicul Vasile Alecsandri (1792-1854) și Elena Alecsandri (1800-1842
Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești () [Corola-website/Science/315937_a_317266]
-
cripta se afla într-o baracă de scânduri, cu lemnul înnegrit, putrezit de ploaie și plin de mușchi, înconjurată de vegetație abundentă. Între anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, a fost construit un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești în curtea conacului de la Mircești. Locul construirii mausoleului a fost ales de academicienii Alexandru Lapedatu (ministrul cultelor și artelor) și Ioan Bianu. Planurile monumentului au fost realizate de către arhitectul Nicolae Ghica-Budești (1869-1943), membru de onoare al Academiei Române, de construcția
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
loc, care se numea Chelandaris (Calendarius). Mănăstirea a fost fondată la sfârșitul secolului al XII-lea de către conducătorul sârb Ștefan Nemanya I și fiul său Ratsko. În timpul secolului al XIV-lea, dezvoltarea mănăstirii a atins apogeul, acumulând bogății din donații voievodale și private. Este considerată a fi principalul centru spiritual la Athos al sârbilor. Deține locul patru în ordinea ierarhică a mănăstirilor și este locuită de 46 de călugări (1990). Limba vorbită în mănăstirile grecești este greaca, în Sfântul Pantelimon rusa
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]