928 matches
-
(← poloneză, AFI: [xɔjˈnit͡sɛ], , ) este un oraș din voievodatul Pomerania, Polonia, reședința powiatului chojnicki. Are o populație de 39.716 de locuitori și suprafață de 21,05 km². Este situat în apropierea Pădurii Tucholei. Înainte de 1999, a făcut parte din voievodatul Bydgoszcz. se află în partea sud-vestică a Cașubiei
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
AFI: [xɔjˈnit͡sɛ], , ) este un oraș din voievodatul Pomerania, Polonia, reședința powiatului chojnicki. Are o populație de 39.716 de locuitori și suprafață de 21,05 km². Este situat în apropierea Pădurii Tucholei. Înainte de 1999, a făcut parte din voievodatul Bydgoszcz. se află în partea sud-vestică a Cașubiei respectiv a Pomeraniei Orientale. Orașul este un nod feroviar important și se află la încrucișarea unor drumuri naționale și voievodale importante. Alături de orașul Człuchów, deține și rolul de centru economic al părții
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
află în partea sud-vestică a Cașubiei respectiv a Pomeraniei Orientale. Orașul este un nod feroviar important și se află la încrucișarea unor drumuri naționale și voievodale importante. Alături de orașul Człuchów, deține și rolul de centru economic al părții sud-vestice al voievodatului Pomerania. Chojnice este situat în Districtul Lacurilor Pomeraniene, în partea vestică a Pădurii Tucholei. În împrejurimile orașului se află patru lacuri de mărime semnificativă: Lacul Charzykowskie (13,6 km²), Lacul Karsińskie (6,79 km²), Lacul Ostrowite (2,81 km²) și
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
este un oraș în județul Wadowice, voievodatul Polonia Mică, Polonia cu o populație de 21.224 locuitori (2012). este un centru turistic în munții Beskid. Atracțiile turistice includ orașul vechi cu un parc istoric, biserica în stil baroc, un conac din secolul al XVIII-lea și un
Andrychów () [Corola-website/Science/297950_a_299279]
-
sat din Silezia, Ducatul Zător. În cc. 1440 Castelul Zător a fost capturat de trupele poloneze, și în cele din urmă, Ducatul Zător, împreună cu Ducatul Oświęcim la 20 februarie, 1564 au fost incluse în Regatul Poloniei, ca județul Silezia de Voievodatul Cracovia, Polonia Mică. În timpul domniei lui Sigismund August, Andrychów era centru administrativ al zonei. Satul a aparținut familiei Schilling, care a sprijinit Reforma protestanta. În 1655, în timpul invazia suedeze a Poloniei, Andrychów a fost ars de armată suedeză care se
Andrychów () [Corola-website/Science/297950_a_299279]
-
și satul au fuzionat, iar doi ani mai tarziu, Andrychów a fost conectată la rețeaua de cale ferată. La 20 iunie 1893, o mare parte a orașului a ars într-un incendiu. În A Doua Republică Poloneză Andrychów a aparținut Voievodatului Cracovia. În 1926 orașul a fost electrificat, iar în 1934-1939, o serie de proiecte de lucrări publice au fost efectuate, inclusiv un sistem de canalizare, sistem rutier îmbunătățit, o piscină și un stadion municipal. Prima benzinărie a fost deschisă în
Andrychów () [Corola-website/Science/297950_a_299279]
-
este un oraș în districtul , Voievodatul Polonia Mică, cu o populație de 30.300 locuitori (2011) în sudul Poloniei. Orașul se află pe râul Raba aproximativ la jumătatea drumului [38 km] între Tarnów (la est) și de capitala regională Cracovia (spre vest). Bochnia este cel mai
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
capitala regională Cracovia (spre vest). Bochnia este cel mai cunoscut pentru mina de sare, cea mai veche în funcțiune în Europa, construită în 1248. Odată cu reorganizarea administrativă a Poloniei din 1999, Bochnia a fost capitala administrativa a județului Bochnia în voievodatul Polonia Mică. Înainte de reorganizare a făcut parte din Voievodatul Tarnów. Zona de Bochnia are 29,89 kilometri pătrați. Orașul este situat de-a lungul drumurilor naționale 94 și 75. Drumul european E40, de asemenea, trece în partea de nord a
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
cunoscut pentru mina de sare, cea mai veche în funcțiune în Europa, construită în 1248. Odată cu reorganizarea administrativă a Poloniei din 1999, Bochnia a fost capitala administrativa a județului Bochnia în voievodatul Polonia Mică. Înainte de reorganizare a făcut parte din Voievodatul Tarnów. Zona de Bochnia are 29,89 kilometri pătrați. Orașul este situat de-a lungul drumurilor naționale 94 și 75. Drumul european E40, de asemenea, trece în partea de nord a orașului. Orașul are o stație de cale ferată. Bochnia
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
pătrați. Orașul este situat de-a lungul drumurilor naționale 94 și 75. Drumul european E40, de asemenea, trece în partea de nord a orașului. Orașul are o stație de cale ferată. Bochnia este una dintre cele mai vechi orașe din voievodatul Polonia Mică. Prima sursă cunoscută care menționează orașul este o scrisoare din anul 1198, în care Aymar Călugărul, Patriarhul latin al Ierusalimului, a confirmat o donație a magnatului local, Mikora Gryfit mănăstirii Ordinului Sfântului Mormânt din Miechów. Descoperirea unui important
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
Bolesław V Cast. În documentul original, este menționat, de asemenea și numele german al orașului (Saltzberg) deoarece mulți locuitori ai Bochnia au fost coloniști germani din Silezia de Jos. Datorită minei de sare și locației favorabile, Bochnia, care a aparținut Voievodatului Cracovia, a fost unul dintre principalele orașe din Polonia Mică. În secolul al XIV-lea, în timpul domniei regelui Cazimir al III-lea al Poloniei, a fost construită o primărie, un zid de apărare cu patru porti, un spital și adăpost
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
lentă stimulată de construcția căii ferate. În 1886, a fost deschisă prima bibliotecă publică, în secolul al XIX-lea, lucrări de apă și canalizare și în 1913 s-a construit un cinematograf. În a Doua Republică Poloneză , Bochnia a aparținut Voievodatului Cracovia și a fost capitală de județ. Orașul a fost o mică garnizoană a armatei poloneze, cu al 3-lea Regiment de Ulani din Silezia staționa aici din 1924. La data de 6/7 septembrie 1939, Bochnia a fost apărat
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
În aprilie 1943 Witold Pilecki s-a ascuns aici după evadarea sa din Auschwitz(Oświęcim). În Polonia comunistă, Bochnia a crescut mai mare, cu mai multe sate încorporate în oraș, mai ales în anii 1970. În 1975, Bochnia a aparținut Voievodatului Tarnów, și în 1984, a fost finalizat o legătură către drumul european E40, redirecționarea traficului a descongestionat centrul aglomerat al orașului. Salina Bochnia (în ) este una dintre cele mai vechi mine de sare din lume și cea mai veche din
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
este un oraș în județul , Voievodatul Polonia Mică, cu o populație de 38 989 locuitori (2011) în sudul Poloniei. Este imposibil să se stabilească o dată sigură pentru întemeierea orașului. O cetate a existat în acest loc, care mai târziu a fost ridicat la rang castelan. Cele
Chrzanów () [Corola-website/Science/297948_a_299277]
-
de locuitori crescuând. În 1870 orașul a avut 6323 de locuitori, 7712 în 1890, 10.000 în 1900 și 11572 în 1910. În anii 1919-1939 în a Doua Republică Poloneză, Chrzanów și județul Chrzanów au fost parte din Provincia Cracovia (Voievodatul). În perioada interbelică industrializare orașului a continuat. În 1920 a fost fondată Fabrica de ceramică "Stella" și "Fablok", prima fabrică de locomotive din Polonia. Mulți locuitori au găsit locuri de muncă acolo. Perioada interbelică a fost perioada de urbanizare dinamică
Chrzanów () [Corola-website/Science/297948_a_299277]
-
a fost detașat de la provincia sa inițială Cracovia, la care a aparținut de la restaurarea independenței Poloniei după Primul Război Mondial, și anexat la provincia Katowice până în 1999. Începând cu anul 1999 Chrzanów a redevenit resedinta de judet din Małopolskie, sau Voievodatul Polonia Mică.
Chrzanów () [Corola-website/Science/297948_a_299277]
-
a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată, ca limbă oficială, limba română. Totuși, în ciuda faptului că termenul "românește" pentru limba română este atestat încă din secolul al XVI-lea în toate trei voievodatele Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești de către Francesco della Valle și alții, "Legea cu privire la concepția națională a Republicii Moldova" (546/2003) sugerează că limba română comună celor două națiuni are la bază „izvorul viu al graiului popular din Moldova”. Limba moldovenească a
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
cu cinci raze și el a fost flancat de o roză (în dreapta) și o semilună (în stânga). Scutul a fost bordat cu culorile Romanovilor: aur, argint și negru. În 1918, pe actele unirii cu România, a fost utilizată vechea stemă a voievodatului Moldovei. După cel de-Al Doilea Război Mondial, majoritatea Basarabiei a fost transformată în republică sovietică socialistă. Noua entitate a primit o stemă în concordanță cu celelalte din U.R.S.S., fără legătură cu trecutul istoric. Evenimentele ce au avut loc
Stema Basarabiei () [Corola-website/Science/307274_a_308603]
-
stare de fapt s-a reflectat și în stema sa, pe care a adoptat-o ulterior. După unirea "de facto" a celor trei țări sub sceptrul lui Mihai Viteazul, sigiliile aplicate actelor domnești au fost schimbate. Aceastea conțineau atât stemele voievodatelor respective, cât și pe cea a Daciei (doi lei afrontați, care sprijină o sabie). Ulterior, variante unite ale stemelor Moldovei și Țării Românești s-au regăsit în sigiliile multora dintre domnitorii secolului al XVII-lea: Radu Mihnea, Vasile Lupu, Grigore
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
de exemplu un cap de cal pentru Bălți), fie cetăți înălțate de Ștefan cel Mare (în cazul ținuturilor Soroca, Hotin și Cetatea Albă). Cele mai vechi reprezentări ale unor steme districtuale de pe teritoriul României se regăsesc în Transilvania. În acest voievodat, mai ales în secolele al XIII-lea - al XVII-lea, ele reprezentau aproape exclusiv embleme sigilare. Din 1224 datează primul sigiliu districtual cunoscut până acum din Transilvania, ce desemnează cele Șapte scaune săsești sibiene. Pecetea prezintă patru personaje care susțin
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
descendent a lui Tuhutum, căpitanul lui Árpad, care l-a învins pe Gelu conducătorul românilor din Transilvania. Dacă datele din Anonymus referitoare la succesiunea Gelu-Tuhutum-Geula sunt reale, rezultă că românii din ducatul lui Gelu au format populația autohtonă și în voievodatul condus de Gyula/Geula. Urmașii lui Tuhutum au extins voievodatul lui Gelu până la Albă Iulia și au format voievodatul autonom al Transilvaniei. Teritoriul era până la Mureș, vecin cu voievodatul lui Ahtum din Banat. Florin Curta consideră totuși că nu sunt
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
învins pe Gelu conducătorul românilor din Transilvania. Dacă datele din Anonymus referitoare la succesiunea Gelu-Tuhutum-Geula sunt reale, rezultă că românii din ducatul lui Gelu au format populația autohtonă și în voievodatul condus de Gyula/Geula. Urmașii lui Tuhutum au extins voievodatul lui Gelu până la Albă Iulia și au format voievodatul autonom al Transilvaniei. Teritoriul era până la Mureș, vecin cu voievodatul lui Ahtum din Banat. Florin Curta consideră totuși că nu sunt date suficiente pentru o dinastie Tuhutum-Geula Gyula/Iula și-a
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
din Anonymus referitoare la succesiunea Gelu-Tuhutum-Geula sunt reale, rezultă că românii din ducatul lui Gelu au format populația autohtonă și în voievodatul condus de Gyula/Geula. Urmașii lui Tuhutum au extins voievodatul lui Gelu până la Albă Iulia și au format voievodatul autonom al Transilvaniei. Teritoriul era până la Mureș, vecin cu voievodatul lui Ahtum din Banat. Florin Curta consideră totuși că nu sunt date suficiente pentru o dinastie Tuhutum-Geula Gyula/Iula și-a stabilit reședința la Albă Iulia (Bălgrad (slavona veche, preluat
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
românii din ducatul lui Gelu au format populația autohtonă și în voievodatul condus de Gyula/Geula. Urmașii lui Tuhutum au extins voievodatul lui Gelu până la Albă Iulia și au format voievodatul autonom al Transilvaniei. Teritoriul era până la Mureș, vecin cu voievodatul lui Ahtum din Banat. Florin Curta consideră totuși că nu sunt date suficiente pentru o dinastie Tuhutum-Geula Gyula/Iula și-a stabilit reședința la Albă Iulia (Bălgrad (slavona veche, preluat de români pînă în epoca Școlii Ardelene). În anul 953
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
275 d.Hr.), regiunea a continuat să fie locuită (mărturie stau descoperirile din regiunea Mănăștur) și populația rămasă a supraviețuit perioadei de migrație a barbarilor dinspre estul și sudul Europei. La acel timp au fost puse bazele primei organizari statale, Voievodatul lui Gelu, având ca puncte de apărare cetățile de la Dăbâca și Gilău, amintit în cronica lui Anonymus cu ocazia luptei cu triburile maghiare de curând așezate în Panonia. Fortificația de la Cluj-Mănăștur a fost parte a sistemului de fortificații ale populației
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]