1,402 matches
-
al meu n-are împlinite două luni vârstă și-l hrănește o nevastă din Laz, care mi l-a primit și căreia îi plătesc laptele. Biata Ana, atâta ne-a lăsat. Fată fără zestre - s-a plătit cu un prunc voinic; i-am pus nume împărătesc. Îi mulțămesc pentru ce ne-a lăsat, ca și cum ne-ar fi dăruit un răsad. Frumoasă a fost, nu pot zice că n-a fost frumoasă, și are dreptate Culi să-i pară rău după dânsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a suit la piscul Pătrului, ca să arvonească brânza de toamnă de la bacii poienari; s-a dus să-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aproape, l-a bătut prietinește pe umăr: —Poate ești prea singur, Ursake. Culi a scuturat energic din cap. Nici vorbă nu putea fi despre lucrul la care se gândea domnul de la Cluj. Dar altfel, domnul Ionaș Popa îl găsea iarăși voinic și sprinten ca altădată și deosebit de atent la toate ale pădurii. Au pornit la deal pe o vreme lină, fără susur devânt. Era jilavă umbra brădetului; în poieni se împânzea aur rece de soare. La ceasurile cinci, au fost dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în Boston, la origini. Avea să-mi lipsească, dar făceam ceea ce trebuia să fac. Apoi am trecut prin ușile glisante de sticlă și m-am uitat dincolo de barieră, căutând un băiețel blond de doi ani. Și iată-l, un băiețel voinic, purtând o bluză de trening gri, blugi și o șapcă cu Red Sox, ținut de mână de femeia brunetă de lângă el. Am simțit, mai degrabă decât să văd, zâmbetul de pe chipul ei. Apoi Jack și-a ridicat privirea, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spre tavernă, fără să aibă habar că fusese cât p-aci să-și piardă în același timp cei doi viitori copii, grăbit, desigur, zicea maică-mea, să culeagă urările pline de admirație ale prietenilor săi pentru nașterea celor doi flăcăi voinici și frumoși, și să-l provoace la o partidă de șah pe vecinul nostru, Hamza bărbierul. De îndată ce auziră poarta închizându-se cu cheia, cele două femei izbucniră într-un hohot comun de râs, având nevoie de ceva timp ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți și boschetari, se agita lângă bordură, acuzând traficul. Avea părul de un galben ieșit din comun, un galben turbat, ceva în genul unei omlete, o omletă pufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ocupi? Cum ziceai că te cheamă? Eram deja mai mult decât pregătit să o întreb pe Moby cu ce se ocupă ea și care e prețul - dar am simțit mișcarea pulpei pline a unei alte prezențe feminine. O curvă voinică, în chiloți și sutien, își făcu apariția legănându-se din penumbra coridorului din spate. Era alcătuită după modelul Selinei, dar cu obsesii sexuale mai avansate, accentul căzând pe toate protuberanțele și convexitățile. Iar eu mi-am zis: vreau. Eu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fete - cum le mai compătimești. Ieri seară m-am întors acasă târziu și, după ce am coborât din Fiasco, m-am oprit puțin să sting țigara și să mă bucur o clipă de căldura nopții. Două curve, roșcata și una străină, voinică, cu un cap mic și musculos ca un bec, sau ca o ceapă, stăteau sprijinite de gardul care străjuia hotelul asupra căruia plana iminența unui incendiu, și le-am spus: — Hei, am auzit că una de-a voastră a mierlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Unul din ei face un semn cu mâna sau din cap. Îi răspund ridicând o mână palidă. Ard lumânări în noaptea plină de fum și vorbesc în vreme ce țigările li se mișcă în gură. În spate, mult mai sus, o femeie voinică doarme întinsă pe suprafața plană sub o foaie de nailon împăturită. Seamănă cu un raportor. În Manhattan, declasații trăiesc sub pământ, în tunelurile pe jumătate construite ale metroului. Aici își fac apariția pe la pervazuri și streșini. Cât de ciudat e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aș lăsa să-mi scape prilejul, împins și de gândurile perverse, sâcâitoare, care și-au găsit sălaș în capul meu. Laptele la cutie, pus pe pervazul ferestrei și saltelele duble, jilave, întinse pe jos, le ajută să crească tot mai voinice pe zi ce trece. Ce-i drept, erau firave la început, dar nimeni n-a încercat să le izgonească, și-apoi ele sunt obișnuite cu terenul nesigur, cu viața precară. Necesitatea istorică e implicată aici. Dar și necesitatea isterică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi care îmi acopereau vintrele. M-am uitat în jos: printre prismele soioase ale căptușelii, o piesă de zece penny mi se odihnea în șapcă. Am privit în sus: o doamnă voinică se îndepărta cu un zâmbet scurt și viu. Păi e de râs. Zău așa. N-ai de ales. Nu sunt un tip mândru. Nu te mai abține din cauza mea. În fine, uite-o și pe Georgina desprinzându-se din mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ajungă din urmă primăvara. Cine vine cu steluțe Albe-n frunte de la munte? Iarna cea geroasă a sosit acum Bulgări de zăpadă îți fac loc pe drum Veselia-i mare pentru noi cei mici C-alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat Dumitru. ― Pe așa un viscol, tare mă tem că are de furcă cu troienele la tot pasul... ― Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se descurce. Nu-ți fă griji - a lăudat Dumitru calul. Înainte de a ajunge la poartă, s-au întâlnit cu sergentul, care însoțea alți concentrați. „Cum să fac să nu greșesc?” - se întreba Dumitru, încetinind pasul. ― Ei, cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
concentrați. ― Am înțeles, domnule sergent - a răspuns Dumitru. Au pornit spre gară, luptându-se din greu cu viscolul... La o bucată de drum, Dumitru - care mergea în față - a strigat: ― Măi Todiriță, ia treci tu în locul meu, că ești mai voinic, să pot păși și eu mai cu spor. Rafalele de vânt i-au rupt, însă, șirul vorbelor ca pe un fir de păianjen. Todiriță n-a auzit nimic din cele spuse de Dumitru. Continua să meargă îndoit de mijloc și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni, ceasurile și inelele. Până și tabacherele cu tutun au ajuns în desagă... La sfârșit, a legat gura desagii și a pus-o în spatele celui mai voinic dintre ei. ― Hai să mergem. Sâmbătă seara, să fiți la locul știut și veți primi ce vi se cuvine. Nu duceți grijă. Întâi să-mi achit datoriile și pe urmă... Până atunci nu vă arătați. S-a înțeles? ― Da! - au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de care nu se despărțea niciodată și cu mare greu a reușit să taie o mladă voinică. A ajustat-o cu grijă și apoi, dintr-o suflare, a fost la poarta casei lui. S-a oprit. A cercetat casa cu privire înfrigurată... „Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
laborator, care fotografiau întreaga operațiune. Toate fetele de-acolo de-abia coborâseră de pe vaporul imigranților și trăiau acasă cu mama-san și tata-san, care credeau că ele munceau câte două schimburi la fabrica de cămăși Shun-Wong. Apoi un cordon de polițiști voinici l-au escortat la biroul din față al unchiului Ace Kwan, cel mai mare pește din L.A. Mal l-a informat pe unchiul Ace că dacă nu-și mută curvele dincolo de granița comitatului, le va arăta pozele la toți tata-san
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toată pădurea, călare pe un băț cu un cap de cal preistoric, creat tot de Ghioacă pentru mine. Ne jucam de-a războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
generații perindate pe sub crengile lui puternice. Cei mici se ștergeau grijulii pe încălțăminte și intrau în clasă. Cei mari stăteau de vorbă nepăsători, așteptând "să sune"! Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întîmplare, lângă un băiat voinic. Nici un cunoscut. Vorbe, pe șoptite. Băncile, aproape pline. De câte ori se deschide ușa, toate capetele, dar absolut toate, ca la o comandă, se-ndreaptă spre ea, să vadă cine mai vine. În sfârșit, ușa se deschide larg și intră un domn
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ne cheamă și de la ce școală am venit, al câtelea am ieșit la examenul de admitere, și așa mai departe, tot șirul de întrebări ce se pun în astfel de împrejurări. Întâmplător, mă așezasem în bancă lângă un băiat mai voinic decât mine. Avea ochii șireți și vocea impresionant de groasă pentru vârsta lui. ― L-ai văzut p-ăla care a dai lista de cărți? mă întrebă el confidențial. ― Da! i-am răspuns eu, curios la culme să aud ce-o să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care mai pretențioase și mai originale, ca să nu le zic trăsnite! Și într-o bună zi, concursul prietenesc pe care-l dam îndrăgostiților noștri mi-a adus o mică neplăcere. În prima recreație veni la mine Stelian Dinulescu, un băiat voinic și foarte cumsecade. Era dintr-o familie înstărită din provincie și fusese dat la internat, așa că nu ieșea în oraș decât duminica, și atunci numai dacă obținuse note bune în cursul săptămânii. Mă lega multă simpatie de acest coleg, pentru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a unei forțe de două ori mai mari decât cea de la Vaslui. Pregătirile Încep din această toamnă. Deși Vlad vorbise pe un ton potolit, Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai unui animal de pradă. Avea părul aproape pînă la umeri, dar Încărunțise. Rezistase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldovenii descălecară, În afară de Alexandru. Tânărul ezită la Început, apoi dădu pinteni și Îl urmă pe Angelo. Asistă la prezentarea onorului și la raportul comandantului pe care Îl lăsase În locul lui. Era un francez Între patruzeci și cincizeci de ani, Înalt, voinic, cu mustăți lungi lăsate pe bărbie. Alexandru Înțelese că numele lui era Yves. Apoi se Întâmplă ceea ce Alexandru aștepta să se Întâmple. Un tropot de cal se auzi, la Început ușor, atenuat de stratul de zăpadă, apoi din ce În ce mai puternic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un stăpân aproape necunoscut, care nu vorbise, nu Îi amenințase și nu se temuse. Nu scosese nici un cuvânt, dar demonstrase ceea ce era de demonstrat. Că nu poate fi Învins. Oan-san lăsă să cadă pe lângă umărul lui drept trupul unui războinic voinic, cu două capete mai Înalt decât el, o masă de mușchi care devenise faimos În ultimii zece ani. Ismail, fiul de pescar dintr-un sat de la Marea Egee, zdrahonul care ridicase un tun de fier În bătălia de la Trebizond și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Câțiva dintre cei tineri aveau arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și voinic, cu părul cărunt și mustața răsucită, se Întoarse spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]