709 matches
-
Scylla și Charybda dumitale”, i se plângea soția la micul dejun, oferindu-i coșulețul cu brioșele lui favorite. Ea îl auzea, chiar dacă dormeau în camere separate. Dar asta nu o împiedica să-l primească dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți până și parfumul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
baiul! — Ce poți să faci, Burne? Cum i te poți Împotrivi lui Phyllis? Dar Burne se mărginise să clatine din cap, mormăind amenințări care constau aproape exclusiv din propoziția „Vede ea pe dracu’“. Zburdalnica Phyllis coborâse din tren cu toată voioșia primăvăratică a celor douăzeci și cinci de ani ai ei, dar pe peron ochilor ei le-a fost dat să vadă o priveliște sinistră. Burne și Fred Sloane o așteptau, Îmbrăcați la patru ace, ca În afișele lugubre de reclamă pentru colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în cadrul sărbătorii colective de sfârșit de an supraviețuiesc datini și mentalități specifice unor sărbători pre- creștine, de tipul Saturnaliilor romane, „când restricțiile obișnuite ale legii și moralității erau date la o parte, când întreaga populație se deda unei veselii și voioșii ieșite din comun și când pasiunile cele mai tainice găseau o ieșire care nu le-ar fi fost niciodată îngăduită în cursul vieții obișnuite, mai cumpătată și mai sobră. Asemenea izbucniri ale forțelor îngrădite ale naturii umane, care degenerau prea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mama sa, Eleonora, născută Păvănescu, era din comuna Blăgești, județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Auricăi Păvănescu. Primii ani ai copilăriei petrecuți în casa părintească, vegheat fiind de dragostea părinților, aveau să-i umple sufletul de veselie și voioșie. Acum micuțul Ionică - cum era alintat - avea să trăiască alături de părinți bucuria venirii pe lume a celui de-al II-lea copil - o fetiță cu numele Elena. La numai 7 ani, copilăria micuțului Ionică fu umbrită de unul dintre cele
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cu multă onoare într-un cadru în care el însuși pune în lumină transparența culorilor, făcute să trezească sentimentul unei bucurii, care vine ori cu vaporul pe sub o ciupercă uriașă, ori trimite rândunica, ce poartă-n plisc vorba bună și voioșia artistului. Distanța spirituală este cea care lămurește dacă între două arte, respectiv cea care folosește dalta, iar cealaltă penelul, duce de cele mai multe ori la același numitor comun, mai ales dacă autorul este același și are poftă pentru amândouă. Costel Iftinchi
Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
sfoară. Peste halatul de un alb sclipitor, se purta încins cu sortul chirurgical de rigoare la „Caritatea". În fine, boneta ușurel trasă către o ureche, mustăcioara blondă, cu ochii săi jucăuși cărora nu le scăpa nimic, radia un aer de voioșie tinereasca. Totuși, el nu agreă glumele, nu fredona vreun crampei de melodie când Îi mergea bine operația (cum fac unii chirurgi), nici nu admonesta pe cel care, eventual, greșea cu ceva. În general, ne ținea la o distanță amabila și
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
trenuri militare, când mama și bunica au pus de un ceai (alții de mămăligă) pe o vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare, un băiat mai mare (la vreo 12-13 ani) se ținea mai grozav, încălecând chiar țeava unui tun dezafectat... Neantrenându-ne cu copiii
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
domnișoara Jyotsna și domnul Gupta. — Probabil că a trecut printr-o transformare completă și complexă, spuse domnișoara Jyotsna. Uite ce față diferită are acum. Cu siguranță, avea o față mai fericită și mai senină. — Namasteji, îi întâmpină Sampath plin de voioșie din patul său din copac, noua sa poziție de putere. Într-adevăr, își zicea, ținea la ei. Dintotdeauna avuseseră intenții bune, spre deosebire de mulți alții pe care putea să-i numească. — Bună, Sampath, spuse domnul Gupta. De ce nu m-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
abnegație. O singură forță poate face aceasta: credința personală a individului că reprezintă o entitate permanentă în cadrul eternității. \ Ne întoarcem la Dumnezeu, deci. \ N-AM SPUS ASTA. TRASK ÎȘI PĂSTRĂ BUNA DISPOZIȚIE. N-AM FĂCUT DECÂT O AFIRMAȚIE LOGICĂ. În ciuda voioșiei aparente, era probabil afectat, fiindcă nu mai insistă. \ Aparatul se găsește în avionul tău. Evident! Era locul cel mai probabil, pe care l-ar fi ghicit mai devreme sau mai târziu. Ce ascunzătoare putea fi mai inviolabilă decât avionul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
format din imigranți Într-o tabără de tranzit, la Beit Lid, sau analizând Întâmplător impactul unui articol al lui Fima despre Albert Camus. Uneori Își deschidea inima și povestea În fața soției și a prietenilor despre propriile sale cuceriri. Vorbea cu voioșie, cu bun-simț, fără să-și bată joc de iubitele lui, fără să le divulge identitatea și fără să se laude, expunând desfășurarea idilei cu umor și nostalgie, ca un om care știa deja de mult cât de amestecate Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
responsabilitatea asupra Întregului oraș și, spre surprinderea sa, reieșise că nu eșuase total În sarcinile sale. Azuriul dimineții se transformase acum Într-un albastru intens, de parcă marea era suspendată cu susul În jos deasupra Ierusalimului, pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prin vis, ecoul unui fel de tremur interior care o cuprindea și care parcă se revărsa din trupul ei și pătrundea În el. Îi putea auzi vocea În depărtare: Uite ce ți-au făcut, prostule. Dar acum Îi răspunse cu voioșie: Nu-i nimic, ai să vezi că n-am rostit Încă ultimul cuvânt. În drum spre casă, după ce terminau cumpărăturile În piață, se Încăpățâna Întotdeauna să ducă el sacoșa plină. Mergeau la braț. Vinerea luau Întotdeauna masa de prânz Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care voia să-l protejeze. Las-o baltă, Henry, a spus ea. Du-te să te culci. Dar Henry n-a lăsat-o baltă și nici ceilalți. În următoarele zile, știrea s-a răspândit cu viteza luminii și cu mare voioșie. Toată firma a aflat vestea și, până la urmă, una dintre secretare i-a povestit toată tărășenia surorii ei, care lucra la KDZY. Într-o dimineață, în mașină, în drum spre serviciu, Mary a auzit la radio numele lui Alice și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sincer, exploziv: - "Un fel"?! - Ma demi-soeur, corectase Elena, râzând și ea. Apoi păruse că așteaptă. Marcian băgase de seamă că-i cere opinia critică. Avea în fire o francheță ce ar fi fost brutală de n-ar fi corectat-o voioșia. De altfel, Marcian nu credea că familia "angajează": vedea lumea în exemplare și în simfonii, dar nu conglomerate. - Antimuzicală, zisese, transpunîndu-și cu fineță aprecierea în domeniul armoniei. - Cu totul! confirmase Elena, referindu-se la inepția gîngă-niei pentru orice fel de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apăreau banale, nepotrivite. Primise și trebuia parcă să dea mai mult decât atât. Din acele cuvinte începute și întrerupte și din acea simțire, Elena sta acum atârnată, cu buze întredeschise, cu mâini nedumerite. Marcian, cu o gravitate care contrasta cu voioșia lui obișnuită, aplecase capul spre vioara pe care o ținea încă în mâini. Ca și cum s-ar fi ridicat anevoie dintr-o îngenunchere, Elena căuta să reintre în normal. - Și coralul de care îmi spuneai! Cum o să fie? . .. Fără repetiții? întrebă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un fel de val cald ce-1 năpădise plăcut. - Bun! zisese, deși cuvântul nu era de doliu. Bun! Mâine facem generala liniștiți, marți avem timp pentru condoleanțe și miercuri toți la înmormîntare . .. iar joi, marele concert! Orânduia astfel totul cu voioșie, soluționând descumpănirea gazdelor. Vroia, mai ales, să liniștească pe Elena, făcând din concert un bloc de apărare în jurul ei. - E bine așa! zisese Elena, regăsindu-și cumpătul și cu o supunere de copil. ' 267 Rămas în mijlocul odăiei, cu urechi care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
asuprind-o prin toate cotloanele. Nunta s-a ținut cu multă voie bună, a trecut ea și luna aceea, s-a făcut cununia legiuită, s-au Întocmit și s-au Înaintat hîrtiile trebuitoare, aproape că a trecut și anul. Cu voioșia, frumusețea și hărnicia ei, mica noră devenise podoaba casei primarului care nu prididea s-o laude tuturor. Numai bărbatul ei mîrÎia, auzind-o pe nevastă-sa că-l strigă cînd Gheorghe, cînd Gyuri. Ea Încerca să-l convingă că nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în aforistică: „Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!“ „De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât?“ „În orice împrejurare, fie ea cât de adversă, trebuie să ne păstrăm voioșia.“ (Ionel Bandrabur) „Câtă amară tristețe / cuprinde și-ascunde / «jocul» acesta / de-a viața, de-a moartea!“ „Unii sunt frumoși, alții bogați. Există și destui norocoși, / ba mulți chiar puternici. Ici colo câte unul / strălucește prin spirit.“ (Dorin Almășan) „Sistemul legislativ
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de la mese: „Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!“ „De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât?“ „În orice împrejurare, fie ea cât de adversă, trebuie să ne păstrăm voioșia“ etc. etc. Mai lipsea cugetarea lui Guță Popândău, „amorul e un lucru foarte mare“, pentru ca parada truismelor să fie completă. Mulți oameni flecăresc astfel, dar puțini își închipuie că flecăreala lor merită eternizată prin tipărire. Ionel Bandrabur face parte dintre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ „Ca oriunde, în satul cu salbe de păduri și izvoare cristaline, vacanțele școlare erau adevărate poieni ale timpului, în care florile voioșiei răsăreau din candoarea și zburdălnicia copiilor. Totodată erau și zile rodnice prin ajutorul dat de către cei mici părinților“ etc. Ar fi minunat dacă raportul privind situația din România, pe care îl solicită periodic Uniunea Europeană, ar fi întocmit de Stela Brie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
noi copiii străzii au mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, că deasupra gunoaielor răspândite peste tot în perimetrul scumpei noastre patrii splendorile zilei poartă veșmânt de azur și, eventual, că grevele sunt adevărate poieni ale timpului în care florile voioșiei răsar din candoarea și zburdălnicia greviștilor. Un cocoS ´ at al vremii noastre După cocoșatul de la Notre Dame, a mai apărut un cocoșat în literatura lumii: cocoșatul din muzeu. Se numește Seec Nolty, este ghid într-un muzeu de artă și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să te cruț. Te vei Întoarce la sultan fără nici un cuvânt din partea mea. Vremea e bună, așa că nu veți simți lipsa cailor. Pe jos veți putea admira În voie frumusețile Moldovei și, Înainte primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dată cu ochelari moderni de soare. Unul lângă altul, păreau să fie un școlar scos la plimbare de un unchi morocănos, Însă elegant Îmbrăcat. și unul, și celălalt păreau mulțumiți, cu toate că nu prea aveau ce să-și spună. Afișau Însă voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun toate eforturile cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că această pretinsă mulțumire Îi face să se simtă dezorientați și inutili
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doar ghici, a vorbit Lud: despre fiul pe care, de asta era sigur, el îl concepuse și care, cântat în gura mare, urma să se numească Emanuel; despre arta hittiților și marea formă care s-a pierdut; despre Micene și voioșia artei miniaturii minoice. Și vorbea în jumătăți de frază despre bronzurile etrusce, pentru ca apoi să ajungă la sculpturile romanice din sudul Franței și la timpul pe care-l petrecuse acolo ca soldat, mai târziu în Norvegia și pe frontul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în recapitularea acelor împrejurări. Nu se sătura făcând elogiul Elizei. Nici nu s-ar fi așteptat să fie așa de săritoare, să-și lase partidele de cărți și plimbările ei nelipsite. Cu Lenora era de o răbdare si de o voioșie fără de seamăn. Ea însăși, Lina, nu i se putea compara. Lenora nu avea, mai ales, nevoie de îngrijiri medicale. Eliza îi citea jurnale, făcea pasiențe și îi lucra tot felul de haine de casă, fiind foarte pricepută în croitorie. Ajuta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]