698 matches
-
convocat și mi s-a spus că trebuie să încetez „să arunc totul în aer“. Regretați? Ba deloc. Mi-au făcut un serviciu! Dar mișcarea din ‘68? Ați participat? Asta a fost cu totul altceva. O mișcare generoasă, plină de voioșie și de dorința de a schimba lumea. De unde aveți această energie revoluționară? Cred că e legată de teroarea care domină în timpul războiului și pe care am simțit-o. Cred că acest fapt poate declanșa două situații posibile: una care înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
se pot petrece într-o asemenea aventură... Nu, zău, cum să nu pui botic înciudat, dacă taberele „sunt ca niște stupi uriași. Zumzăie de-atâtea râsete, țipete, șușoteli și chicoteli! Asemenea cămine de vacanță sunt stupii fericirii copiilor și ai voioșiei. Și oricâte vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor, scoate la iveală caietul lui cenușiu de socoteli și carnetul cenușiu din buzunar și numără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Gălăgioase, jucătoarele zbârnâiau în continuare, pătrunse de competiție... Le durea pe ele fix în cur de chinurile arbitrului! În pauze majoretele își ițeau picioarele zvelte zăpăcind publicul... și eu ce naiba mai doream? Cafeaua nu-mi mai crea starea aceea de voioșie, de fericire minusculă, atât de necesară scrisului... *** Și se mai întâmpla ceva. Deși eram foarte singur, dacă sosea careva întâmplător, adus de cine știe ce chestie, prezența persoanei mă irita, încercam să scăp cât mai repede posibil de ea, ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cărți care mă îmbolnăvesc (mă ating în latura mea sumbră, cvasi-nevroticăă și cărți care mă însănătoșesc (aceasta înseamnă că, prin citit, exorcizez o formă de răuă. Există cărți care mă fac să râd (pot să râd ironic sau, dimpotrivă, cu voioșia plăcerii de a citiă și cărți care mă fac să plâng (pentru că sunt jalnice sau, dimpotrivă, pentru că ating în mine ceva neștiut, ce mă fragilizeazăă. Există cărți pe care le citesc o singură dată și îmi ajunge, într-atât sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
o vedem în alte expresii ale feței tuberculinice; într-adevăr, fața are un aspect deschis, mai ales în ultimele stadii ale bolii, când celalalte părți ale corpului au devenit emaciate și ne aratâ semnele marcante ale bolii. Cu speranță și voioșie. Pustule supurate - cu gropi adânci, desfigurante. TUBERCULOZĂ ȘI HOMEOPATIE: TEXTE CLASICE ȘI MODERNE (După Dr. Farokh Jamshed Master) 162 Gura: Ulcere adevărate. Dureroase, cu margini nedeterminate. Ganglioni tumefiați și indurați și asemenea modificări patologice, precum vedem la arcurile dentare, sunt
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
din treaptă În treaptă și mă aflu cum „eram”, de exemplu, și când am Îndrăznit să atac tema și personajul Don Juan, În plină medievalitate. Când rigoarea, rigiditatea și absurditatea instituțiilor și a celor puternici se amestecau, alternau cu o voioșie și libertate a spiritului și a moravurilor fără seamăn. Când, printre „altele”, a fost redescoperită natura - Natura! - prin vocea suavă a Sfântului Francisc din Assisi, care se minuna, Încă o dată, de păsări, de soare, de apă și de moarte, aducându
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
despre fondul lucrurilor și despre „idei”! Dar totul se năruie În formă, În purele și fixele tipare, care până la urmă se reduc la unul singur: ascultarea, supunerea, dar nu orice fel de supunere, ci una voioasă! Deși, chiar și această „voioșie” nu trebuia să fie una afundă, reală; nu, nimic nu trebuia să devină grav, real, singura certitudine admisă fiind aceea că individul se lăsa despovărat, „dezbrăcat” de orice răspundere și inițiativă, evacuat de „vechile” sentimente „burgheze” - printre care se număra
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nerăbdare revederea noastră. Mi se pare, până atunci, un veac. Când ne vom întâlni, vom fi iarăși fericiți. Eu dragul meu, te visez în fiecare noapte, și a doua zi și chiar astăzi simt o forță de muncă și o voioșie binefăcătore. Astă noapte a dormit și Căpătoiu la noi. Ne-a apucat târziul din noapte până ce am adormit. Dimineață, am profitat de faptul că nu învățăm și ne-am sculat toate trei pe la 9,30. Apoi am plecat fiecare pe la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
depusă sau să venim pregătiți să facem acolo o petrecere colegială ca după vârsta noastră - ad-hoc ! Cred că Picov a rămas dincolo, poate și alții. Nu am mai fost în Bârlad din 1942, nu știu cum mai arată, așa că voi descinde cu voioșie și-mi voi îndrepta pașii la Grădina publică de unde am câteva amintiri tinerești frumoase. Îți doresc ție, soției și eventual copiilor multă sănătate și fericire. Te îmbrățișez cu drag, indescifrabil. Șuțești 3 mai 1972 Primită pe 6 mai de la Dobre
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
zile, Ion a stat acasă. acum pleacă și Ion, nume de slugă, la Câineni-Buzău să facă vreo 10-12 băi, cure pentru dureri reumatismale, că acum mi-au rezervat locultima serie. Vă rugăm să transmiteți colegilor din partea noastră multă sănătate și voioșie, ani cât mai mulți de pensie și o poziție a corpului cât mai dreaptă, cu privirea tot înainte ! Probabil prin octombrie la sfârșit sau începutul lui noiembrie vom face un circuit cu trenul să atingem Maramureșul și vă vom prinde
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
articulării din autoritatea nomenclaturii feroviare, îi lipsește determinarea adjectivală și a servit ca model denumirii comunei, replici pe cele dintre călători, tu ține-ți în brațe portretul cu chip zîmbitor, lucrat de alții la inițiativa standard de a-ți etala voioșia, nu-ți aparține, e cea a tinereții! lumină de zi, atribuie mulțimii de direcții reliefurile ce brăzdează obrazul, cînd îl ai, incinta de rezervoare înainte de Vaslui, cîmpul neprecizat, gropi, plinătate tonală fără să clipească, cenușiul de oraș teluric sub zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Îmbrăcați sport, vindecați de orice reflexe „catedratice“, colocviali până la argou, ei țin să se prezinte auditoriului ca niște băieți pragmatici, ușor abordabili, fără fasoane. Gesticulează amical, adoptă poziții destins-întâmplătoare, te tutuie, îți fac cu ochiul, înfruntă problemele dificile cu o voioșie demitizantă, matter of fact. Ideea e că tocmai au venit de la un jogging sănătos și că sunt gata de o tacla sinceră, în jurul mesei din bucătărie. În sfera „informalului“ intră, obligatoriu, stilul haios (engl. „funny“). Vorbitorul are o bună dispoziție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să ne veselim, clipă de clipă, de veselia lui, de râsul lui genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Mama sa, Eleonora, născută Păvănescu, era din comuna Blăgești, județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Auricăi Păvănescu. Primii ani ai copilăriei petrecuți în casa părintească, vegheat fiind de dragostea părinților, aveau să-i umple sufletul de veselie și voioșie. Acum micuțul Ionică - cum era alintat - avea să trăiască alături de părinți bucuria venirii pe lume a celui de-al II-lea copil - o fetiță cu numele Elena. La numai 7 ani, copilăria micuțului Ionică fu umbrită de unul dintre cele
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cu semnul îngrijorării întipărit pe chip... ceea ce nu era în firea lui. După câteva clipe, cât își frecă palmele, poate să le încălzească, și, cât ne privi într-o tăcere încărcată de întrebări fără răspuns, ni se adresă cu o voioșie puțin forțată. „ Domnilor elevi, băieți !.. astăzi, vom învăța noul imn al țării.!” și ne privi, pe toți... alb la față ca varul. „ Adică.. un imn nou, cum vine asta !.. Ne-am privit între noi descumpăniți. N-avem imnul țării ?!” Era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce se topeau spontan în palma mea de copil. Atâta prospețime și puritate te somează să te ridici dincolo de materie, depășindu-ți condiția de muritor. Aveam senzația că o adiere suavă, venind din adâncul pământului, îmi inducea o stare de voioșie ușoară și de pierdere în felul de a recepta și trăi clipa, lucru pe care nu-l mai simțisem niciodată până atunci. În acele clipe eram mai mult spirit decât trup și credeam că am capacitatea ieșită din comun de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din viața de zi cu zi, toate acestea, ne pot induce atunci când nu suntem suficient de echilibrați, stări de supărare, de mâhnire. La nivel emoțional, energetic aceste stări perturbatoare se întind asemeni pânzei unui paianjen și ne alterează echilibrul interior, voioșia, gândirea pozitivă. De cele mai multe ori, nu dăm importanță prea mare acestor stări deoarece, ele nu au tot timpul o manifestare fulgerătoare și intensă ci pătrund și se extind treptat. Este necesar ca imediat ce identificăm apariția unei astfel de stări, să
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
este proprie și care ne depășește. În jurul orei 12.30-13.00, după mai bine de două ore de așteptare, poate și sub efectul frigului din ce în ce mai aprig, rândul începe să se îngroașe, să se strângă încetul cu încetul, atmosfera inițială de „voioșie” a dispărut. „Acum încep să se bage și în față !”, se aude o voce de bărbat, îngrijorată, din spate, rândul fiind blocat din cauze necunoscute, nu se mai înaintează chiar deloc. O altă voce, feminină de astă dată, spune suficient
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
semn cu mâna. James m-a văzut, a coborât geamul, și-a fluturat și el mâna, dar pornise motorul și automobilul începuse să ruleze. Dă-mi de veste când te întorci! — Da. La revedere! Îmi făcuse un semn plin de voioșie și Bentley-ul negru porni în viteză, dădu colțul, și fâșâitul roților se prefăcu în tăcere. M-am întors spre casă, cu pași lenți. Mergeam pe diguri rutier, conștient de o cumplită durere de cap și de o senzație de instabilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în mod regulat masa de prâz cu ea și am convins-o în cele din urmă să nu mai gătească. Acest lucru constituie un pas important în orice prietenie. Ne simțim bine împreună și domnește între noi o atmosferă de voioșie. Râdem și glumim cât putem, nu discutăm lucruri serioase, și e posibil ca elocvența scrisorilor ei să aibă în mintea mea ecouri mai adânci decât în a ei. „Dragostea ce ți-o port s-a domolit în sfârșit. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui se țin tari, se supravegheaz ă între ei și se împotrivesc vrăjii, în atmosfera glacială (la propriu și la figur at) a fostei bucătării, pătrunde brusc o adiere primăvăratecă, un iz patriarh al de Cotnari și o pală de voioșie humuleșteană. Ulița copilăriei nu mai pare să se fi strămutat pe întinsurile pierdute ale îndepărtatelor galaxii. Frunțile, puțin de tot, se descrețesc. S ar zice că sunt și Med elenii fratelui Ionel pe aici pe undeva, nu s-o fi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
unui haos aparent). Dar nu numai atât. Avem în minte toți inerența morții dar moartea e uitare. Ființa umană traiește prin memorie printr-o memorie pe care și-o păstrează. Dincolo de nebunie aparentă, memoria e o stare de grație amintind voioșia clipelor de altădată, epurată de orice urmă de păcat (nu e decât mizeria pe care omul luminat o poate privi în sine). Poate că de aceea sfinții exclamau: „Sunt cel mai păcătos dintre oameni” și nimeni nu înțelegea o iotă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
turnat prea mult dintr-o dată, dar se umplu dacă pătrunde pe îndelete, cum am zice picătură cu picătură, tot așa trebuie văzut cît pot cuprinde mințile copiilor"53. În școala pe care a deschis-o la Mantova Casa giocosa (Casa voioșiei, a jocului) Vittorino da Feltre a încercat să adapteze fiecare disciplină nivelului de înțelegere al elevilor. Da Feltre individualizează pe cît posibil procesul de învățămînt potrivit aptitudinilor fiecărui elev. El "asemăna natura omenească cu pămîntul; mai potrivit într-o parte
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
bunicul o scândură pe care stătea ulcica. Pe scândură scrisese cu cărbune doar atât: Bate cepul! Venea drumețul, bea o ulcică, zicea „Dumnezeu să-i ierte!” și pleca. Și nu fura nimeni. Și unde au ajuns urmașii Craiului astăzi...” Toată voioșia s-a topit și oamenii au mâncat apoi în tăcere din bunătățile primarului. „Are și el casă bătrânească aici în sat și mai vine uneori pe-aici, îmi explică Ion Irimia. I-a furat Cataroi tot, până și lingurile și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
primăvara, tinerețea, speranța, norocul, bucuria, longevitatea, imortalitatea, produce asupra omului o acțiune de calm, de liniște, este culoarea togii medicilor asociată cu nașteri secrete simbolizând fertilitatea. Galbenul este culoarea solară, evocă strălucirea aurului, culoare de esență divină, asociată divinității, tinereții, voioșiei, căldurii și nobleței. Este o culoare bărbătească, clară și penetrantă, culoarea grânelor coapte, mature, ce evocă începutul declinului. Albastrul este culoarea simbolică a infinitului, a cerului, a perfecțiunii, a absolutului, a lumii spirituale, ideale, a dragostei platonice, este culoarea păsării
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]