1,110 matches
-
desfacă dărâmătura, cei din jur strigau încet !, încet !, atrăgând atenția că mulți ar fi îngropați înăuntru. Și, într adevăr, după un timp am văzut chiar eu două mâini ieșind la iveală din molozul îndepărtat. Zguduit de convulsii, am început să vomit, nemaipăsându mi cine sunt, cine m-ar putea vedea : toate conveniențele existenței civilizate dispăruseră și aveam în față rânjetul nud, cinic al vieții. Cu această senzație fluturând prin fața ochilor minții - că modul obișnuit în care trăim este o artificială iluzie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede, urmele proaspete ale dinților
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că una din fete chiar dă semne că s-ar trage mai aproape. Sau cel puțin așa pare la Început, dar apoi se dovedește că, de fapt, e scîndură de beată și s-a dat mai Într-o parte să vomite puțin. Așa că vă duceți, jalnici, la culcare. Iar dimineața ne trezim fiecare În patul lui, Vlad adunîndu-și fizicul derutant de pe dușumeaua de lemn prăfuit a căsuței. Dă un nou Înțeles expresiei „mă ridic din pat“, spuneți voi. E obișnuit cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi prinși. Să-i vedem cum se căiesc. Dați-mi voie, vă rog, dați-mi voie să ies, se aude de undeva dintr-o margine. Îmi vine să vomit. Din televizor ni se spune că Consiliul Frontului de Salvare Națională lucrează la redactarea unui document care va elibera țara de dictatură. Va fi citită de Ion Iliescu În fața națiunii. Cetățeni și cetățene, Începe el, atunci cînd apare iar. Cetățeni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seringa plină din mână, n-aș fi reușit s-o iau de acolo. A fost un chin să ajungem până la mine acasă, știți că eu stau cel mai aproape de parc dinte noi toți. I-a fost rău pe drum, a vomitat, abia am târât-o până acasă. Noroc că era mama acasă și am lăsat-o cu ea. Acum cred că doarme. Mama a reușit s-o facă să mănânce ceva și a culcat-o. Mi-a promis că o va
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
Atunci ce înseamnă pentru dumneta a face parte din ordinele sfinte? Fraza sună deplasat și pompos și impresionant pe buzele lui John Robert. Cum mai poți merge înainte? Părintele Bernard simți brusc că i se face greață, îi venea să vomite de furie; o vomă neagră de ură pe care o resimți subit pentru Rozanov era gata să i se reverse din gură peste covor. O înghiți și răspunse cu efort: — Uite că pot. Bine, bună ziua. Se îndreptă spre ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de Ennistone într-un fel de lighean. Zet, instalat pe un scaun, îi însoțise de astă-dată. Câinii erau admiși doar pe promenadă, cu condiția de a fi ținuți în lesă. Gabriel care-l luase cu ea la cumpărături, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și apese pieptul cu mâna. S-ar fi zis că un element străin, prea mare pentru el, i se strecurase în trup, și acum încerca stângaci și dureros să iasă afară; și parcă întregul lui trup simțea nevoia să vomite. Știa că ar trebui să facă ceva, ceva foarte dificil și neplăcut, poate chiar fatal, dar încerca să nu se gândească la acest lucru. Întreaga făptură i se resorbea în senzațiile-i fizice și în această nouă suferință. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din neatenția mea, pe cînd citeam slovele de pe tăblița prinsă În tăblia patului: „dă-mi un leu și te fac ateu!” De ce am mușcat din vis pînă la sîngele anei, anei cele adevărate, nici eu nu știu! De ce-am vomitat visul anei peste mormîntul tatei... , și de ce am lăsat-o pe ana să mi se urce-n vis!?... Acum, cînd trec pe curat toate acestea, cînd Împletesc o coroniță din ciupercile de pe mormîntul tatei, mă uit pofticios la grinda cea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
recunoscând locul. Eram în fața colibei unde îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-ți venea să-ți verși mațele. Apropiindu-ne, eram mirat că nu vedeam pe nimeni în jurul focului. Locul părea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care credea el că urma să plece Cinthia, un avion care de fapt pleca mult mai tîrziu, dar era avionul pe care-l alesese el și aștepta să le vadă urcînd, cînd deodată i se făcu rău și Începu să vomite. Murdări pantalonii unui domn care stătea lîngă el, bineînțeles că domnul se supără, dar Juan Lucas, cu distincția lui desăvîrșită, rezolvă problema cu cîteva cuvinte bine alese și cu o batistă de mătase parfumată pe care i-o Întinse cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cuvinte bine alese și cu o batistă de mătase parfumată pe care i-o Întinse cum ai Împărți foi volante, uitîndu-se În altă parte. — Nu uitați de Santiago, le spuse, luîndu-și rămas-bun. Și plecă fără a Încerca să vadă de ce vomitase Julius făcîndu-l să se plîngă pe imbecilul ăla, În orice caz Înainte de a Începe să miroasă urît. Ei așteptau În automobil În timp ce Carlos se duse să-l aducă pe Santiaguito. Îl găsi la bar și-i trebui mult timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era adresată Vilmei, cu instrucțiuni ca ea să-i citească anumite pasaje lui Julius. La Madrid sosise o scrisoare din partea medicilor care-i informa despre restabilirea lui Julius. Știau că luase un kilogram, că mînca bine și că nu mai vomita. Știau și că nu mai pomenea mereu de Cinthia și că dormea liniștit după ce lua noile calmante. Nu se simțeau rău În Spania, dar erau triști și le era dor de Julius. Mare păcat că nu putuseră să-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începu să-l alăpteze. Îi povestea mai departe cum stau lucrurile cu religia evanghelică, așa că el nu putea să plece. Tremura din tot corpul. Nu mai putea suporta. Simțea În gură un gust amar. Apoi se uită spre ușă și vomită. În timp ce vomita Își dădea seama că pentru nimic În lume n-ar fi vrut să verse acolo. Tocmai În clipa aceea intră Vilma care-l căutase peste tot și Înțelese Îndată Întreaga scenă, pornită cum era Împotriva Nildei de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l alăpteze. Îi povestea mai departe cum stau lucrurile cu religia evanghelică, așa că el nu putea să plece. Tremura din tot corpul. Nu mai putea suporta. Simțea În gură un gust amar. Apoi se uită spre ușă și vomită. În timp ce vomita Își dădea seama că pentru nimic În lume n-ar fi vrut să verse acolo. Tocmai În clipa aceea intră Vilma care-l căutase peste tot și Înțelese Îndată Întreaga scenă, pornită cum era Împotriva Nildei de cînd se produsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l lăsa nici măcar să se uite: da, da, era avionul pe care-l alesese el pentru Cinthia, Cinthia, Cinthia, megafoanele Îi confirmau presupunerea: Air France, zborul 207, pe ruta Paris, Lisabona, Point-à-Pitre, Caracas, Bogota, Lima. Simți că-i vine să vomite, dar nu era momentul... Amîndoi se stăpîneau. „Sesam, deschide-te“, părea să spună Carlos, care se oprise neliniștit pe terasă, așteptînd să se deschidă ușa avionului, de momentul ăsta Îi era frică, cerul să rămînă În stăpînirea Îngerilor, găinile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe marginea micii lagune din Sarrat, pe douăzeci și șapte septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte, spuse Susan, continuînd jocul. — Așadar, tu ești darling de Neanderthal? — Și atunci cine e darling de Altamira? Susan simți că e gata să vomite. — Liniștește-te, Susan; mergem să-l culcăm pe Julius... — Julius era beat turtă În seara aia... Tu unde erai, Juan Lucas? — Ți-am povestit de nenumărate ori, Susan: pe atunci eram și eu tot la Londra... — Și suedeza, darling? — Destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă altcineva, eu nu sunt în stare. N-aș fi crezut niciodată că este nevoie să treci prin atâtea lucruri până scrii o anonimă. E absolut necesar să ajung, cum oi putea, până la baie. Senzația de greață s-a accentuat. Vomit. Iar vomit. Acum, parcă-mi e mai bine. După ce mă spăl, mă întorc la birou. Ca din întâmplare, ochii-mi cad pe o foaie de hârtie. Descifrez: “...știm pedagogie cu duiumul... ...oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
eu nu sunt în stare. N-aș fi crezut niciodată că este nevoie să treci prin atâtea lucruri până scrii o anonimă. E absolut necesar să ajung, cum oi putea, până la baie. Senzația de greață s-a accentuat. Vomit. Iar vomit. Acum, parcă-mi e mai bine. După ce mă spăl, mă întorc la birou. Ca din întâmplare, ochii-mi cad pe o foaie de hârtie. Descifrez: “...știm pedagogie cu duiumul... ...oamenii cu vocație pentru meseria pe care-o fac...” Dorința de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
muntos plin de gherile. Afganistan, iarna anului 2002. După un timp, observă un firicel de sânge care i se prelingea pe degetul arătător, acolo unde-și mușcase cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde vomită. Mai târziu, mâncă ceva cald și lipicios de la bufetul spitalului. La un moment dat stătu pe una dintre scările alea pe jumătate terminate, care ar trebui văzute doar în caz de incendiu și sună la Sioux City, uriașa companie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
existența unei asemenea persoane de la bun început. Cappy Schluter își târâse copiii prin Wyoming, într-o furgonetă Rumbler roșie cu verde, în timp ce Joan stătea în față. Nici unul dintre copii nu putea citi într-o mașină aflată în mișcare fără să vomite, iar Cappy interzisese radioul din cauza tuturor mesajelor subliminale care-l manipulau pe ascultătorul neavizat. Așa că au rămas doar cu poveștile tatălui lor despre tinerii frați Schluter care să le țină de urât de-a lungul celor o mie patru sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
etanș plină de clorobenzalmalononitril, unde el și alți douăzeci și cinci de recruți primiseră ordinul de a-și scoate măștile de gaze. Duane Cain aruncase o singură privire spre ecran - Rupp „Omul de Fier“ căzând în genunchi în țărână, înecându-se și vomitând - și hotărâse că Garda Națională nu se întrezărea în planurile lui de viitor. Caseta îl speriase și pe Mark. Niciodată nu fusese înnebunit după inhalarea de otrăvuri. Apoi a venit septembrie și urmaseră atacurile. Împreună cu restul lumii, cei trei rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dezbatere, ca să vadă cam până unde m-am prins. —Care detectiv? E fosta infirmieră a lui Mark. Lucrează la clinica de... —Pe cât? Pe trei dolari ora? O femeie care vorbește așa? O femeie care se poartă așa? Mă faci să vomit, spune el, în sfârșit uman. Un nod de spaime. Ce înseamnă Barbara pentru el? Își imaginează o explicație veche, tainică, ceva la care ea n-are acces. Dar cealaltă spaimă e și mai mare. Cu o expresie încolțită, se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trăim așa ceva sună a blasfemie. O armată de mămici se bucură de sarcină ca de momentul plenar al vieții lor, ne descriu, prin cotloanele internetului, fiecare amănunt cu o lipsă de pudoare voioasă, care pe mine personal mă face să vomit mai ceva ca progesteronul pe care trebuie să-l înghit zilnic. Aceste mămici vor să facă totul natural, până acolo unde bieții ginecologi sunt nevoiți să asiste la nașteri cu lumina stinsă și cu gestanta așezată în patru labe, căci
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
verze, nu mai cumpăr pepeni galbeni. Nici gulii, conopidă și nici nuci de cocos. Din octombrie nu m-am mai atins de ele. Nu mai cumpăr nimic de mărimea unui cap de nou-născut. Mă apucă amețeala și îmi vine să vomit. Nu mai cumpăr nimic tare și rotund care ar putea să se rostogolească la vale și să rupă, să sfâșie. Nici nu mă mai pot uita le verze. Știu unde sunt și nu trec prin fața lor. Ocolesc prin dreptul raftului
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]