KorAP: Find »[drukola/base=vomita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...45 >

1,117 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

mai rămăseserăm decât noi în stația Hatchōbori. În total eram treisprezece persoane. Toate păreau să fie salariate. Printre ele se afla și o femeie. Și ea se așezase în spatele meu la coada de la telefon și tușea. Domnul de lângă mine a vomitat sânge. Îmi aduc aminte că am văzut sânge... La început am stat cu toții lungiți pe jos, apoi observatorii au luat scaunele din metrou și ne-au întins pe ele. «Stați aici!» Ne-au scos afară. S-au gândit că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
rele nu pot să țin nimic în mâini și mă cufund în scaun. Asta mi se întâmplă cam o dată, de două ori pe săptămână. În sfârșit, de curând am început să dorm neîntoarsă. Înainte aveam adesea coșmaruri. Oamenii din jurul meu vomitau, leșinau și strigau: «Ajutor!» Cam asta visam. Retrăiam atacul. Nu aveam mereu același vis, dar toate erau cam la fel. Îmi era foarte teamă. Pentru că imediat după atac aveam mintea încețoșată și nu mă puteam concentra la nimic, după ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Când am mirosit, am respirat adânc. Substanța aceasta, alcoolul isopropilic, nu este periculoasă. Am zărit o persoană prăbușită în stația Kodemmachō. Un bărbat. L-am observat când am trecut de barieră. Zăcea lângă un stâlp, avea spume la gură și vomita. Era doar unul singur și m-am gândit că nu se simțea bine. Am ieșit afară și m-am hotărât să merg pe jospână la Nihombashi. Apoi am început să mă simt rău: aveam o senzație de greață și eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am spus să mă examineze pentru că mi-a crescut brusc tensiunea. Speram încă să fie o simplă problemă de tensiune. După ce am terminat de vorbit la recepție, mi s-a făcut și mai rău. M-am dus la toaletă. Am vomitat. Mi-au dat o pastilă sublinguală și mi-au zis să stau puțin întins. M-au dus într-un salon liber și m-am așezat pe un pat. Unul din simptomele intoxicației cu sarin, în cazul meu, a fost creșterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mi-am propus să fac adineaori. E posibil ca asta să aibă legătură și cu moartea soției. Cu toate acestea, am impresia că, după atac, s-au schimbat foarte multe lucruri.“ „Nu mai aveam nimic în stomac. Totuși continuam să vomit. Am impresia să am văzut și sânge.“ Miyazaki Seiji (55 de ani) S-a născut în orașul Takadashi, prefectura Niigata, o zonă în care ninge foarte mult. A fost al treilea băiat dintre cei șase copii ai unei familii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fiu, cu o seară în urmă cam exagerasem cu băutura. Am băut cu oaspeții mei din Hokkaidō. Credeam că îmi este rău din cauza mahmurelii. Îmi era rău de la stomac. Aveam o stare de greață. Îmi era penibil, nu putem să vomit în fața oamenilor. Putea să mă vadă cineva. Muream de rușine dacă mă vedea un cunoscut. Am coborât din metrou și am luat-o la fugă. «Trebuie să vomit afară, nu se poate să fac asta aici.» Doar asta aveam în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
stomac. Aveam o stare de greață. Îmi era penibil, nu putem să vomit în fața oamenilor. Putea să mă vadă cineva. Muream de rușine dacă mă vedea un cunoscut. Am coborât din metrou și am luat-o la fugă. «Trebuie să vomit afară, nu se poate să fac asta aici.» Doar asta aveam în cap. Am trecut de barieră. Fugeam și mai tare. Pe la jumătatea scărilor mi s-au înmuiat picioarele. Mi s-a făcut și mai rău. Nu mai puteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
jumătatea scărilor mi s-au înmuiat picioarele. Mi s-a făcut și mai rău. Nu mai puteam să alerg. Dar, până acolo am gonit. Cred că asta mi-a făcut bine. Faptul că am ieșit afară imediat. Nu voiam să vomit în fața celorlalți. Consider că datorită băuturii viața mi-a fost cruțată. Am ieșit la suprafață. Am vomitat acolo unde era gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
să alerg. Dar, până acolo am gonit. Cred că asta mi-a făcut bine. Faptul că am ieșit afară imediat. Nu voiam să vomit în fața celorlalți. Consider că datorită băuturii viața mi-a fost cruțată. Am ieșit la suprafață. Am vomitat acolo unde era gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am prăbușit și am rămas întins pe-o parte. După aceea am mai vomitat de câteva multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ieșit la suprafață. Am vomitat acolo unde era gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am prăbușit și am rămas întins pe-o parte. După aceea am mai vomitat de câteva multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
acolo unde era gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am prăbușit și am rămas întins pe-o parte. După aceea am mai vomitat de câteva multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am prăbușit și am rămas întins pe-o parte. După aceea am mai vomitat de câteva multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori și am fost preluați de ambulanță. Când am coborât din mașină le-am spus: «Îmi vine să vomit. Vă rog să mă așteptați.» Am vomitat din nou. În acel moment am văzut că era și sânge. Îmi era rău și am stat întins pe cearceaful albastru. Am fost conștient în tot acest interval. Cei din ambulanță m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori și am fost preluați de ambulanță. Când am coborât din mașină le-am spus: «Îmi vine să vomit. Vă rog să mă așteptați.» Am vomitat din nou. În acel moment am văzut că era și sânge. Îmi era rău și am stat întins pe cearceaful albastru. Am fost conștient în tot acest interval. Cei din ambulanță m-au întrebat insistent, de mai multe ori numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
tot. «Oare de ce nu pot să inspir? Probabil că sunt pe ducă», îmi ziceam. M-au transportat la spitalul Kyōbashi. Am fost primul pacient intoxicat cu sarin. Mi-au pus o mască de oxigen și trei perfuzii. Am continuat să vomit până spre seară. Noaptea am stat întins în pat, dar n-am adormit. Deloc. N-am închis un ochi. Am citit o carte. Un roman polițist. Asta am făcut toată noaptea. — Toată noaptea ați citit o carte? Nu vă dureau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și groaznic de frig. Dacă stau să mă gândesc acum, mi se pare ciudat că nu am făcut nici o legătură între oamenii căzuți din stație, mulțimea de oameni care stăteau întinși pe drum și cei pe care i-am văzut vomitând pe scări în timp ce urcam. Dacă analizam la rece, ar fi trebuit să-mi dau seama. Pe moment, nu am conștientizat că mă afectase și pe mine. Îmi ziceam: «Oare de ce nu m-am îmbrăcat bine într-o zi așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ăsta nu-mi dădea pace. De aceea am pus totul pe seama paltonului. Dacă l-aș fi luat...» În mașina de poliție deja erau șapte sau opt persoane în stare critică. Una dintre ele a scos capul pe geam și a vomitat. Era un cuplu tânăr. Fata stătea întinsă. De-abia respira. Băiatul o întreba: «Ești bine? Ești bine?» Era îngrozitor. Eu încă mai puteam sta pe scaun. În acel moment am realizat pentru prima oară că s-a întâmplat ceva grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
se simțea ceva. Nu pot explica ce fel de miros... Mi-am scos batista și am pus-o la nas. «Ce-o fi cu mirosul ăsta?» Credeam că era de la spray. Cum am ieșit la suprafață, mi-a venit să vomit. Cel mai tânăr dintre noi m-a întrebat: «Domnule Hayami, nu vă dor ochii?» Pe moment nu am avut nimic la ochi și i-am răspuns: «Nu mă dor, dar mi-e cam rău.» Celălalt a zis: «Mă dor ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
De fapt, nu era chiar întuneric, parcă era mohorât. «Straniu! Până acum a fost vreme frumoasă.» Am mers pe jos până la firmă. Încercam să merg drept, dar mi se împleticeau picioarele. Mă durea cumplit capul. Respiram greu. Îmi venea să vomit. Mă apăsa ceva pe piept. Parcă era mahmureala de după o băută zdravănă. Am ajuns la muncă și le-am spus cum mă simțeam. Nu m-a înțeles nimeni. Un coleg mi-a zis cu răceală: «Te-ai dus trei zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Memorial Mitsui era mai aproape. De acolo ne întorceam doar puțin, dar, dacă polițistul a spus Sfântul Luca, am mers acolo. Acum taximetristul cunoștea destinația, însă nu știa și cine plătea. Taximetristul era pierdut. Cei din spate erau foarte rău, vomitau. Am scos din buzunar 2 000 de yeni și i-am spus: «E în regulă, du-ne. Este o situație gravă.» Spitalul Sfântul Luca e în Akashi, exact lângă școala unde mergeam eu. Știam chiar mai bine decât taximetristul drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
arătat eu o scurtătură. «Nu o lua pe bulevardul Shinōhashi, ia-o pe lângă, ocolește Shinkawa și ia-o prin spate.» Șoferul a înțeles că era o situație urgentă. Intrase în panică. Nu a spus nimic de cei din spate care vomitau. Era aglomerat rău și nu puteam înainta deloc. Erau cam doi kilometri până acolo, dar suma de pe aparat depășise 2 000 de yeni. Am vrut să-i plătesc diferența, însă el nu m-a lăsat și a închis aparatul. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
se lasă întunericul. Exact așa arata. Împrejur se întunecase. Eram uimit. Nu știam ce e cu mine. Pe ici-pe colo erau oameni întinși pe jos. Se pare că au fost peste o sută. Erau persoane care stăteau în fund și vomitau. Atunci deja nu mai puteam gândi. Nu știam ce se întâmplă. Chiar dacă încercam să gândesc, nu înțelegeam. Eram aerian. Oricum, voiam să ajung la firmă. Nu puteam să stau acolo. Încă mă mai puteam mișca. Totuși trebuia să merg acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
o persoană întinsă pe jos. Veniseră trei sau patru salvări, însă tot nu erau de ajuns. Peste tot pe trotuar erau oameni care stăteau întinși, nu în fund. Se zvârcoleau de durere și încercau să-și scoată cravatele. Alte persoane vomitau. O fată vomita. I se făcuse rușine și dădea să-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea. Mă întrebam: «Ce naiba se întâmplă aici?» Toată lumea avea dureri și nu avea rost să le pun întrebări. Pompierii alergau de colo-colo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pe jos. Veniseră trei sau patru salvări, însă tot nu erau de ajuns. Peste tot pe trotuar erau oameni care stăteau întinși, nu în fund. Se zvârcoleau de durere și încercau să-și scoată cravatele. Alte persoane vomitau. O fată vomita. I se făcuse rușine și dădea să-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea. Mă întrebam: «Ce naiba se întâmplă aici?» Toată lumea avea dureri și nu avea rost să le pun întrebări. Pompierii alergau de colo-colo cu tărgile. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Nu am văzut nici urmă de polițist. Doar pompierii se plimbau pe acolo cu tărgile, nu făceau mare lucru. Nimeni nu putea spune nimic despre accident. M-am hotărât să mă duc la serviciu. Cum am ajuns la muncă, am vomitat. Am intrat în birou; mi s-a părut că era întuneric. Am deschis televizorul. Și mi-a venit rău de la stomac. M-am dus la toaletă și am vomitat. Am scos tot din stomac. Nu mai era nimic. La știri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]