650 matches
-
și puternice pe frunte așa cum pui mâna pe obrazul unui copil să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră și... da! Aveam o febră mare, ciudată pentru mulți și adesea și pentru tinerelul care eram, vivace, excesiv de vorbăreț, care citea mult și amestecat, naiv și penibil de credul, apt de a deveni o victimă aproape ideală pe altarele unui social ce ardea, În anii aceia, la roșu! Nu, tinerețea pentru generațiile acelor ani nu era deloc un paradis
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-l mai poți permite. Seara, ni se propune o reprezentație la Théâtre du Nord, situat în Piața Charles de Gaulle. E un spectacol-cabaret foarte static. Dintre cei patru actori, șeful - un ins cu perucă albă, înfoiată - este și cel mai vorbăreț. Rolul său este să nareze. Ceilalți doi schițează din când în când niște gesturi dezordonate, spre a ilustra cumva interminabila poliloghie a colegului mai vârstnic: fac exerciții fizice, cântă la instrumente muzicale, se încurcă în propriile haine. Spectacolul îi nemulțumește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de muncă ieftină, aproape gratuită. „Marca” unei lumi ce nu a dispărut definitiv, imprimată în vorbirea, gesturile cotidiene, procedurile de lucru. Până la „spiritul protestant” e cale lungă... În autobuzul care ne duce la hotel ne „reperează” o rusoaică blondă, destul de vorbăreață. Se recomandă drept jurnalistă de la Kaliningrad, sosită aici să vadă cum se descurcă polonezii cu noi, pentru a transmite alor săi, care ne vor găzdui după, prețioasele informații. Îi răspundem monosilabic la întrebări, deloc încântați de întâlnire, și ne lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Karl Martin Sinijarv - un tip robust, „copil al naturii”, chel, bărbos și foarte chefliu. Acesta însă, în ciuda constituției sale, obosește primul. Ca învingător, Vasile are onoarea unui dans cu Felicitas Hoppe. Alții au parte de un final mai puțin fericit. Vorbărețul David Matevossian, attendent-ul armean, din prea multă abilitate (face volute gratuite), se rănește la nas în spada azerului Abdullayev, care reușise să-i pareze toate atacurile. Am asistat, de fapt, la reeditarea unui conflict geopolitic, cel din Karabah, în variantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în seara precedentă, în familia care îl invitase la cină. Gazdele - un cuplu de vârstă medie - membri în high-life-ul administrativ al orașului, oameni legați, în mod sigur, cu Securitatea, ca toată funcționărimea locului. El - mai tăcut și mai morocănos. Ea - vorbăreață, arogantă, afișând un aer de parvenită. Se lăuda întruna cât de bună e viața în orașul lor și cât de mulțumiți sunt cetățenii ruși din enclavă. La care Porlan, care văzuse și înțelesese cum stau lucrurile cu fericirea la Kaliningrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
La Ermitaj, cozile sunt înfiorătoare. Prețul unui bilet de intrare pentru cetățenii ruși este de 15 ruble, iar pentru străini, 250 de ruble (o diferență scandaloasă). „Ruși” sunt considerați aceia care vorbesc rusește, nu există alte elemente distinctive. Sunt foarte vorbăreț la casa de bilete (în asemenea momente, mă mobilizez exemplar) și reușesc să cumpăr patru tichete pentru „rușii” Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu și VITALIE CIOBANU. „Ajută la ceva și limba asta”, îmi spune pe ton de compliment Nae Prelipceanu. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uriașă în care, pentru prima dată, eram un „străin”. Cineva (chiar VASILE GÂRNEȚ) m-a rugat să-mi recapăt suflul și să-mi revin din starea deplorabil-depresivă care mi se citea pe față. Ceea ce am reușit, bănuiesc, la întâlnirea cu vorbărețele cititoare, admiratoare ale Anei Blandiana. - A demonstrat cumva Trenul Literaturii, în acest timp când există diferențe mari în plan politic și economic între Estul și Vestul continentului, că scriitorii, cultura în general, pot fi un factor energizant în procesul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-i deosebești cu ușurință și după port și după înfățișarea lor vioaie, sunt amestecați și "ungureni": dintre aceștia unii au învățat românește din contactul strâns cu bistrițenii și năsăudenii. Se află între acești "ungureni" un bărbat în putere, voinic și vorbăreț, care povestește o întâmplare. E împresurat și ascultat cu interes. Oameni buni și fraților, spuneți-mi, mă rog, dacă-s încălțat au ba ca oamenii. De multă vreme mă cuget că ar trebui să am și eu o păreche de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se conformează cu profilul privilegiat al suveranității, ci are ocupații casnice prozaice. Viziunea aceasta, tipic românească, dezvăluie un imaginar arhaic senin, în care instanțele superioare nu timorează, ci copiază realitatea cunoscută de țărani: Dumnezeu și Sfântul Petru sunt niște moșnegi vorbăreți, zânele deretică, împărătesele mătură prin casă. Viziunea animistă din spatele încăpățânării bobului (subliniată la nivel morfologic de adverbul iară) se dezvăluie din atitudinea calmă a împărătesei confruntate cu așa un incident. Nici măcar sarcina apărută din senin nu provoacă frisoane, mentalul tradițional
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că Frăsinica a răcit și așa voinicuță și foarte deșteaptă a murit și ea! A născut mama altă copilă foarte frumoasă și i-a pus numele Zamfira. Era o copilă blondă cu ochi prea albaștri și foarte frumoși și foarte vorbăreață dar n-a trăit mai mult de 5 ani și a murit. O durea tare capu. Și ea a spus copiilor când era bolnavă: "Măi băeți hai să ne jucăm că eu îs foarte bolnavă și mâne, poimâne voi muri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sau cu diferite buruieni sau chiar arbuști ce și-au găsit tocmai aici un loc să crească. Seara merg la cină la un alt han având lângă mine un spaniol din Zaragoza, un bărbat înalt, cu chelie, senin și calm, vorbăreț care-mi spune în engleză o mulțime de lucruri care mă impresionează. Este căsătorit dar se pare că nu mai trăiește cu soția, profesor de psihologie într-o școală superioară pentru elevi cu handicap, are două fete, iar pe 14
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
din abundență cu analgezice, pentru a nu le mai simți. Și am reușit aproape în întregime. Drumul este minunat, pitoresc chiar, foarte bine marcat și este plin de pelerini, de toate culorile, de pe toată fața pământului. Văd grupuri de italieni - vorbăreți, ce poartă cu ei și drapelul național. Ai impresia că ai intrat într-un corp de armată sui generis, fără arme, ci doar cu un baston și un rucsac pe spate. Cu cât mă apropii mai mult de Santiago, cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un scaun, similar celor din saloanele navei, dotat inclusiv cu centură de siguranță. Norocul meu era nesperat de generos, cerul era senin, vizibilitatea de o claritate de excepție, fără nici o tulburare, fără nori la orizont. Cei doi piloți erau amabili, vorbăreți, îmi explicau cu bunăvoință ce zone survolam. Imaginile erau mirifice, culmea satisfacției am înregistrat-o când, după Alpi, pe care îi admirasem și câte puțin îi și vizitasem în perioada celor aproape trei ani, cât fusesem membru al delegației române
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mea. Ai râs de mine, deși știai că te iubesc.” S-a cântat - până la terminarea studenției. În vacanța de vară am cunoscut-o pe Lu (Lucica), o tânără elevă brunetă, inteligentă și plină de viață din Brașov. Eu tăcut, ea vorbăreață, făceam un cuplu perfect, În puținul timp petrecut Împreună, una două săptămâni În vacanțele de vară sau Între două trenuri la trecerile mele prin Brașov spre București sau spre casă. Totul a fost bine până În primăvara anului 1949, când aspirațiile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
vreme. Nici măcar la serviciu. Nici când convivez, așa pur și simplu pentru a impresiona. Sau dacă adevărul este, în esență, o formă relevantă a minciunii o spun avocații sau preoții -, spun zilnic astfel de minciuni. Însă cum nu sunt prea vorbăreț, cum nu-mi petrec prea mult timp cu semenii, nu mă simt în pericolul de a emite adevăruri care să devină minciuni. Poate, știu și eu, mă mint în fiecare clipă pe mine. Dar asta este o altă socoteală. Iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
leagăn. Nu știu dacă fac operă utilă descriind o existență modestă, puțin interesantă și care n-a culminat prin zgomotoase triumfuri. Dacă însă m-am hotărât a lua condeiul în mână este pentru că omul ajuns la pragul bătrânețelor, devine totdeauna vorbăreț și-i place a se desfăta în trecut; pentru că acest trecut așa cum a voit Dumnezeu să-l petrec, culegând din el numai impresiuni, îmi pare frumos, fiindcă este al meu și nu am a mă teme să ridic vălul de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
puteai avea, până mai acum douăzeci de ani, o vrăbioară fragedă la grătar și un pahar de vin bun dinainte la cârciuma lui Sotir de pe Scaune, singur-singurel sau cu un prieten sau cu o femeie romanțioasă și cât mai puțin vorbăreață, la masa lungă de stejar cu patină veche sau În odăița de sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman tele de la inele, ascultând cum sfârâie becul de gaz din tavanul de jos, rareori Întrerupt de huruitul unei birje
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mă întreabă dacă nu pot să-i fac rost de un ciobănesc mioritic din România, "polonezul" fiind bătrân, pe moarte. De circa 15 ani frizer în Carouge, orășelul cu arhitectura sardă unde locuiesc, în fapt un cartier al Genevei. Extrem de vorbăreț, fumează țigară de la țigară. Dar nu orice țigară, ci "Gauloises", cu foița galbenă ca mătasea porumbului, tari de ar ameți și un elefant. Cabinetul unde oficiază este tapetat cu imagini îngălbenite de scriitori, revista Lire și afișe cu premii Goncourt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adusese până aici, uitase în graba cu care s a zorit să plece la drum, tocmai cheia cu care ar fi trebuit să deschidă porțile fericirii lor. - «Nu-i bai, zise feciorul ce la drum se arătase, dacă nu prea vorbăreț, altfel foarte destoinic, merg fain frumos acasă și măntorc minten cu cheia». Ce-i drept n-a plecat chiar în clipa aceea, mai întâi l-a ajutat pe proaspătul mire să degajeze ușa cabanei în care nu era chip să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
doua fază a unei existențe, în care prima ar fi trăit-o în formă de pasăre. Aceasta ar explica de ce fiecare om seamănă cu o pasăre anumită; de ce unul e hrăpăreț ca un uliu, altul ursuz ca o bufniță, altul vorbăreț ca o gaiță... În unul din cupletele aceste, Poenaru prezenta pe omul politic, oportunist, nestatornic, plimbându-se din partid în partid, care, în prima sa existență, n-a putut fi altă decât un biet porumbel, un porumbel vagabond. Versul final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
oameni care cred că se pricep la tot și de fapt nau habar de nimic. Sub luminile reflectoarelor din studiouri vezi indivizi de grotă pe post de bufoni, demni purtători ai numelor de Gigi, Mitică și altele ca acestea, pramatii vorbărețe în roluri de fecioare înțelepte, mercenari fără mamă și fără tată pozând în cavaleri ai dreptății, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai că se înghesuie să ajungă în frunte, dar este și ajutată să o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-l vrea... de asta umblă mai tot timpul cu coada deschisă, speră și el...”. Păunul își continuă plimbarea solitară și noi trecem pe lângă câteva cuști mari fiecare cu câte o pumă în ea, apoi unele pline cu papagali colorați și vorbăreți, altele cu maimuțe care scrâșnesc din dinți și-și sucesc ochii la apropierea noastră. Maria îmi spune că maimuțele respective sunt de-a dreptul fioroase și din acest motiv sunt ținute în cușcă, să nu atace. Mai trecem pe lângă o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să mă mut în Soga del Alma, templul pe care organizatorii l-au pus la dispoziția cursanților și unde cazarea este gratuită. Ajung la hotel, o clădire mare, coșcovită, cu o piscină fără apă în curte; dau de un bătrânel vorbăreț și după cinci minute sunt instalată într-o cameră mititică la primul etaj și încerc să scap de bătrânelul dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe a mea. Rămân singură, este ora unu noaptea și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
om??! Următorul stop: Tarapoto, orășelul mic al lui Jorge, situat mai către Vest, tot în Amazonas. Stau în La Patarashca , un hotel restaurant situat chiar în centru, cu o grădină mare, bine îngrijită, în care habitează trei papagali colorați și vorbăreți. Alți locuitori permanenți: doi labradori aurii, mari și flegmatici, aparținând lui Cindy, fiica patronului, cu care mă împrietenesc din primul moment. Restaurantul aferent hotelului este specializat în mâncare regională și este cotat drept unul dintre cele mai bune din Tarapoto
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și doar la câteva ore distanță este Laguna Albastră. Jorge va apărea a doua zi la micul dejun iar între timp mă relaxez explorând Tarapoto sau legănându-mă într-un hamac în grădina exotică, deranjată doar de un papagal prea vorbăreț. Îmi cunosc unul dintre vecini, Emile, un francez, student la istorie, care este în Tarapoto într-un fel de seminar de dezvoltare personală la centrul Takiwasi . Takiwasi este un centru de medicină tradițională peruană, adică șamanism sau curanderism, deschis de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]