7,219 matches
-
crăci, care conferă expresiei trăsături de "încurcătură de limbă", provocînd o repetiție cacofonic-comică ("mă uit la ecuațiile de algebră liniară ca "curca-n crăci", forumul muccelmic.ro). Altminteri, chiar cînd folosesc registrul popular-argotic (sau îl transplantează în conversația uzuală), mulți vorbitori se tem de cacofonie, pe care o semnalează - "aceștia se uitau ca la mașini străine (ca curca în lemne - scuzați cacofonia)" (romanialibera.com) - sau o evită cum pot mai bine: prin inserarea nemotivată gramatical a unei virgule ("m-aș uita
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
AȚN venitô aci, cum vine totô d'a-una românul - cu voNósă séô îngrijată grăbire, - cândô se aștéptă a vedé rÇsărindô din umbrele trecutuluN, lucNul vre unuN mare faptô naționalô." Mai mult decît un fapt, răscoala lui Horia este, urmează vorbitorul, un act din tragedia noastră națională. Ceea ce stîrnește și întreține această tragedie este, în fapt, granița dintre Ardeal și Regat, precum și orînduirea care a dus la răscoală. Din foișorul unui secol luminat, se sparie gîndul de ce s-a putut întîmpla
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
trădare. Însă lecția ei este - concluzia lui Odobescu - adevăratul iluminism, adevărata Școală Ardeleană. O ultimă răscoală, peste veac - 1907 va fi, deja, altceva, și ultimul nostru război cu Turcia, al curcanilor din '77. Succesul conferinței abia trecute îl îndeamnă pe vorbitor să repete lecția de istorie, aruncîndu-se, însă, în apele neașezate ale unui passé recent. La 1880 se pare că este o vreme de cumpănă, a dezamăgirii de sfîrșit de veac, cînd toate sacrificiile au părut făcute în zadar. Că nu
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
capete, este bine să fie admiși, printre ele, și lingviștii de vază, cei ce studiază zicerile grele, românești, să le ia serios în discuție, să stabilească de unde pornesc ele. Mai cu seamă că noi acordăm oamenilor Bisericii rolul de excelenți vorbitori ai limbii române. Parlamentul să învețe!... Vorbe în pustiu, însă. Să luăm glumeața observație pe care și copiii în creșterea lor rapidă o deprind... Să nu faci ce face popa... E ca o dogmă populară. Nici nu trebuie să știi
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
121.ro/forum), "mercic, fetelor!" (forum.supereva.ro). Se știe însă că în internet identitatea locutorilor nu este perfect controlabilă; pentru a stabili frecvențele unor termeni în funcție de sex ar fi necesară o cercetare sociolingvistică serioasă, pe un eșantion reprezentativ de vorbitori. În al doilea rînd, transformarea lui mersi confirmă poziția oarecum instabilă pe care cuvîntul de bază o are în comunicarea actuală. Formulele de politețe specializate pentru actul de mulțumire sînt diversificate în funcție de natura relației (vîrstă, poziție socială, rol profesional) și
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
mod special, are conotații ambigue: probabil și din cauza asocierii sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii, reacții negative ("Mie să nu-mi spui mersi!"). E cert că se află, statistic, pe o treaptă mai jos decît mulțumesc, chiar dacă unii vorbitori nu au această percepție și îl folosesc curent, nonșalant, uneori pur și simplu alături de mulțumesc sau în alternanță cu acesta ("mersi, mersi, mulțumesc pt aplauze", pirateparty.ro). În plus, mersi intră în destule expresii în care sînt activate mai ales
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
într-o construcție specifică, urmat de conjuncția că: desigur că..., evident că... - automat că...). Într-un dialog dintre moderator și invitatul unei emisiuni (Antena 1, 12.09.2007), acesta din urmă, un om cu un nivel relativ scăzut de cultură, vorbitor de română populară (nemarcată dialectal), și-a întărit răspunsul prin formula "automat că": "- S-ar putea ca el să nu recunoască. - Automat că nu recunoaște". Într-un interviu (High life, 13.01.2006), persoana care își povestea viața a folosit
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
pe un echivalent al lui sigur, deci izolat sau integrat sintactic, în poziție inițială, cu funcție de marcă a sublinierii acordului: "Automat, că ierți"; "Automat că nu puteam să trec peste toate!" etc. Prin frecvență, automat tinde să devină, la unii vorbitori, un veritabil clișeu verbal. Interesantă e specializarea sa sociolingvistică: nu pare să apară în vorbirea spontană, familiară, a persoanelor cultivate, fiind specific mediilor mai puțin instruite. Extinderea semantică și funcțională a adverbului automat este explicabilă, urmând un traseu deja parcurs
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
Rodica Zafiu Probabil că, de cele mai multe ori, comicul involuntar și contradicția formală din îmbinarea bun rău nici nu mai sînt percepute ca atare de vorbitori. E însă de ajuns o clipă de atenție pentru a le redescoperi și a înțelege că ele nu fac decît să sporească expresivitatea unei construcții destul de frecvente în limbajul familiar actual. Asocierea termenilor este, altminteri, perfect explicabilă: adjectivul bun primește
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
vezi miștoacă); poate fi folosit și adverbial, deși în această ipostază apare mai rar. În limbajul tinerilor, prin anii 1970-1980, nu a fost un cuvînt la modă, ci doar o apariție pasageră, legată mai mult de preferințe individuale ale unor vorbitori. De altfel, cuvîntul nu e înregistrat nici în studiile despre argou din perioada ante- sau postbelică, nici în primele glosare și nici în majoritatea glosarelor și dicționarelor monolingve sau bilingve publicate după 1989 (T. Tandin, George și Anca Volceanov, George
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
comunicative etc. La fel, nu mulți își dau seama de importanța studiilor contrastive și de avantajul de a avea instrumente didactice bazate pe o perfectă cunoaștere a diferențelor dintre limba maternă și limba străină în curs de învățare. Nu orice vorbitor de română poate preda româna ca limbă străină - și nu o poate face nici măcar orice absolvent al unei facultăți de litere, dacă nu se pregătește special în această direcție. Mirarea celor care nu înțelegeau, la apariția noii Gramatici a Academiei
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
zicea Zizy. Pe lângă acestea, era și o norocoasă și o darnică. Numai că dărnicia asta exagerată aducea des și ghinion. Ca atunci când, luând bilete de avion să se ducă la București, o dată, i-l dăduse, la insistențele unei mari actrițe, vorbitoare, care avea o treabă urgentă în capitală - și toate biletele de avion fiind vândute, disperată - se mărita cea mai bună prietenă a ei - i-l dăduse așa dar Zizy pe-al ei, să ajungă în București când era nevoie, iar
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
clară: pe face diferența între poziția de complement direct și cea de subiect ("cartea care e pe masă") și prezența sa este considerată ca obligatorie. Construcțiile fără pe sînt marcate socio-cultural, făcînd parte dintre acele greșeli care îi descalifică pe vorbitori, pentru că indică un nivel scăzut de instruire și de cunoaștere a limbii corecte. Cîțiva politicieni contemporani sînt ironizați pentru folosirea lui care: la unii greșeala apare ca firească, potrivită cu profilul lor prea puțin cultural; la alții, e resimțită cu
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
schimb (cel puțin deocamdată!) o adaptare populară asemănătoare, a unui cuvînt latinesc și internațional care însă nu a intrat în circulația unui public foarte larg. Am întîlnit în ultima vreme, chiar în paginile ziarelor, forma curriculă, reprezentînd transformarea - de către unii vorbitori - a pluralului latinesc neutru curricula într-un feminin singular: "lipsa gramaticii din curriculă este regretabilă" (Săptămâna Financiară, 30.07.2007); "Introducerea în curriculă a ecologiei și protecției consumatorului îi nemulțumește pe părinții elevilor" (Adevărul, 20.03.2007), "chiar dacă se introduce
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
o terminologie tehnico-științifică internațională. E de dorit ca această specializare, pentru care sînt semne, să se impună. Deocamdată există însă unele piedici: familiaritatea cu engleza și puternica înclinație de a împrumuta integral din engleză cuvinte și sensuri fac ca mulți vorbitori să folosească doar substantivul consumerism, cu ambele sensuri; exemplele sînt numeroase și provin chiar din unele dintre cele mai serioase reviste de cultură: "cetățeanul societății post-comuniste - nu doar al celei românești - a devenit victima consumerismului" ("22", 26.07 - 1.08
Din nou despre consum(er)ism... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9427_a_10752]
-
române, 2006, înregistrează doar sensurile populare mai vechi ale verbului: a-l seca (pe cineva) la ficați = "a simți o durere fizică puternică; (despre griji, necazuri) a necăji (pe cineva), a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva)". Pentru mulți vorbitori, construcția în cauză nici nu este simțită ca foarte marcată familiar-argotic; de aceea ea și pătrunde destul de repede în limbajul curent și în cel al presei. Originea construcției nu este totuși foarte clară, pentru că evoluția de la sensurile curente în română
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
nu e imposibilă, dar nici foarte probabilă. Derivatul vechi secătură "om de nimic, lichea etc." este mult mai ușor de explicat, prin evoluție de la sensul "uscat, inutil, lipsit de valoare" și prin analogie cu alți termeni peiorativi (uscătură, tîrîtură etc.). Vorbitorii leagă, desigur, sensul nou al lui a seca de sensurile fundamentale ale verbului, oferindu-i astfel termenului o motivație; în unele dintre textele din care am citat mai sus, secarea psihologică este asociată cu efectele tipice ale secării fizice: "te
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
sufixul se adaugă unui adjectiv care are deja semnificație negativă, accentuînd-o: tăntălău, prostălău, mutălău. În Dicționarul invers (1957) sunt zeci de cuvinte cu terminația -(al)ău sau -(ăl)ău, majoritatea variante regionale, poate chiar creații accidentale, puțin cunoscute de majoritatea vorbitorilor: jarcalău, jarpalău, budalău, rapalău, zdrăngălău, babalău, zabalău, bujbalău, zdrobalău, dubalău, crancalău, șăncălău, pășcălău etc. Unii termeni sunt consacrați de literatură: de exemplu, porecla pomenită în Amintirile lui Creangă - Torcălău - sau titlul poeziei argheziene - Fătălăul; din Cireșarii lui C. Chiriță, adolescenții
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
plină de forță și decizie. Plină de o duritate și de un magnetism al ei și de atâta gingășie, în același timp. Ajungând în dreptul sentinelei călare, cu tunică stacojie și coif galben, tras până sub sprâncene, mi-am amintit! Cuvintele vorbitorului se reașează în ordinea lor greoaie, fără nici o strălucire de stil, fără nici un efect retoric. Cuvinte searbăde, aproape sâcâitoare prin repetițiile sau stăruința lor. Din mers, încerc să le tălmăcesc în cea mai clară limbă română - și mi le rostesc
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
exprimă în românește următoarele: " Ambiția unui individ (sau țări, extind) poate să nu fie ambiția altui individ, (altei țări): dar umanitatea unui individ (unei țări) poate fi umanitatea altui individ (altei țări)". (în Parlamentul român, greu s-ar găsi un vorbitor care să enunțe spontan sau în mod firesc această idee. Dacă ea există în mintea cuiva)...
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
să fie defrișată treptat pe măsură ce limba își sporea încărcătura abstractă. Cu alte cuvinte, cultivarea unei limbi este însoțită fatalmente de secătuirea fondului ei vital. Mai devreme sau mai tîrziu se ajunge la stadiul unui lexic aspetic și tehnicizat, pe care vorbitorii îl folosesc ca pe oricare alt instrument de lucru. Nu mai vorbim cuvinte, ci doar le folosim. Nu mai trăim cuvintele, ci doar le întrebuințăm. De aceea, efortul pentru care îi lăudăm azi pe greci, acela de a conferi unor
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
peste el, lucru inevitabil odată ce îl are în fața ochilor. În ciuda aerului lor artificial și stîngaci, formulele discutate se răspîndesc vertiginos. Singura consolare se poate găsi în unele contestări ale formulelor englezești care le stau la bază și pe care chiar vorbitori nativi le resping ca formule ceremonioase, aparținînd unui cod învechit al corespondenței (a se vedea, de exemplu, discuțiile de pe forum.wordreference.com, din 20.12. 2006 - "Attached please find or Please find attached" - , sau pe nosq.com/blog, nov.2006
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
au o tradiție, unde ele s-au fosilizat, li se mai percepe uneori absurditatea, cu atît mai mult aceasta atrage atenția la preluarea în altă limbă. În plus, aceste formule stîngace sînt cu totul inutile. Nu e deloc greu ca vorbitorul să-și asume gestul trimiterii și să-l informeze despre aceasta, simplu și clar, pe destinatar: "Vă trimit, atașat, ..."; "Documentul atașat conține..." etc.
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
grav: forma sa e ambiguă, trimițînd mai curînd la un alt model de compunere, cel în care nu există secvențe comune, primul element (mai des adjectiv, uneori și substantiv) primind prin analogie un -o de legătură: socio-politic, economico-social, greco-latin. Pentru vorbitorul de limbă română, fabulospirit trimite spontan la un compus de tipul fabulo-spirit, mai curînd decît la o fuziune între fabulos și spirit. Și mai importantă este relația semantică și sintactică a componentelor. De obicei cuvîntul-valiză se bazează pe un raport
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
Constantin Țoiu La cursurile de reciclare în 1975 mă fac că ascult serios în sala speriată, dar ascult numai cu o ureche, cu carnetul pe genunchi, cu cealaltă atent la vocea mea interioară. Pe vorbitor îl cunosc. E Pipoton, nervosul, ideologul nărăvaș PIPOTON, fala dialecticii pe o parte că, pe de alta că... El face mai întâi elogiul agriculturii sovietice, că importa din America porumb, lăsându-i pe ceilalți să muncească, slăbiciunea lui Hrușciov, porumb
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]