599 matches
-
au părăsit partidul. Astfel, în acest moment, viitorul celor trei partide populiste belgiene este mai degrabă sumbru. Numeroși cercetători au studiat succesul electoral al VB-ului și au stabilit profilul electoratului partidelor populiste de dreapta radicală și motivația acestuia. Astfel, votantul VB este bărbat, muncitor calificat (blue-collar), cu un nivel scăzut de educație și fără o afiliere religioasă. El este fie relativ tânăr (cu o vârstă cuprinsă între 19 și 34 de ani) sau relativ în vârstă (55 de ani sau
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ascensiunii VB Pentru examinarea corespunzătoare a consecințelor partidelor populiste este necesară și analiza impactului pe care aceste partide îl au asupra societății. În definitiv, ascensiunea partidelor populiste nu afectează numai politicile și sistemul de partide, dar și atitudinea și comportamentul votanților. Partidele populiste fie canalizează sentimentele de neîncredere și insatisfacție politică, fie întăresc aceste sentimente cu discursul lor anti-establishment. Cercetările existente sugerează faptul că acest din urmă efect este în general mai puternic în cazul cetățenilor care încep să voteze partidele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituțiile politice în general și în partidele politice, Parlament și Guvern în particular a fost în creștere, începând cu ultima parte a anilor 1990 (vezi și Dekker și al., 2006; Dekker și Van der Meer, 2004). Începând cu 1997, procentul votanților care au încredere în instituțiile politice belgiene și flamande a crescut în mod constant, atingând maximul în 2001, când 43% dintre cetățeni afirmau că au încredere în aceste instituții. De asemenea, de la finele anilor 1990, procentajul cetățenilor belgieni care se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
semificativă statistic. Prin urmare, se pare VB-ul canalizează sentimente deja existente de neîncredere și insatisfacție, fără să le intensifice sau să le mărească aria de răspândire. Partidul funcționează ca un dispozitiv de siguranță, făcând vizibilă, pentru partidele consacrate, nemulțumirea votanților. Belgia este una dintre puținele țări din Eurapa în care votul este încă obligatoriu și prin urmare alegătorii nu pot să nu-și manifeste insatisfacția față de partidele consacrate. Din moment ce exitul nu este posibil, ei pot să-și manifeste îngrijorările doar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în care acest partid a îmbinat populismul cu eforturile de reconstrucție a democrației canadiene. La alegerile federale din 1993 și 1997, Partidul Reformei a atras un sprijin notabil din partea segmentelor electorale ale provinciilor din vestul Canadei: muncitori, fermieri, mici întreprizători, votanților din clasa de mijloc urbană și a avut un succes consistent în Ontario, cea mai mare provincie anglofonă a țării. Reformiștii au atras de partea lor numeroși susținători ai New Democratic Party, incluzând aici cel puțin un sfert din sindicaliștii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
segmentele care furnizau cei mai mulți votanți anti-partide, votanți care au considerat că Partidul Reformei era cel mai bun vehicul al mesajului antipartizan. De asemenea, mesajul Reformiștilor: "mai multă severitate pentru criminali", a avut un ecou puternic, mai cu seamă în rândul votanților cu o slabă educație, din Ontario și din provinciile Canadei de Vest. Deja, în 1993, mulți dintre cei cu viziuni morale conservatoare, provenind din provincile vestice ale Canadei și din Ontario, își găsiseră, în Partidul Reformei, un domiciliu politic. La
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de dreapta, care ar fi putut formula o versiune mai elaborată și mai coerentă a idealului specific de democrație. Prin urmare, programele SPR-RSČ sunt, de obicei, scurte, de doar o pagină, practic liste cu revendicări, menite să semnaleze anumite teme votanților, în timp ce discursurile și textele lui Sládek, care sunt cele mai amănunțite surse privind ideologia partidului, sunt adesea repetitive, incoerente și încărcate de invective și hiperbole. Practic, nu există vreo dovadă că Republicanii s-ar fi angajat în mod explicit sau
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
echivoc nazismul (vezi Fallend, 2004b: 122-3). Însă politica oficială de marginalizare (Ausgrenzung) l-a făcut din nou un partid populist atrăgător pentru că s-a prezentat ca victimă a sistemului (Mouffe, 2005a: 64). Pe de altă parte, o largă majoritate a votanților nu doreau ca FPÖ să ajungă la guvernare. În 1995, 63% dintre austrieci au fost în favoarea rămânerii la putere a "marii coaliții", în timp ce doar 19% au fost de acord cu o coaliție ÖVP-FPÖ (Plasser și Ulram, 1995: 513). Din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din punctul de vedere al distribuției portofoliilor, ÖVP a fost cel care a dominat procesul de realizare a politicilor guvernamentale. Mai mult, conducerea FPÖ s-a confruntat curând cu o poziție și un raport nesatisfăcătoare și cu pierderi în rândul votanților. Alegerile provinciale și sondajele de opinie arătau că ÖVP era capabil să-și mențină sau să-și extindă sprijinul, în vreme ce FPÖ era slăbit, într-o manieră dramatică. Politica economică neoliberală, prioritatea unui deficit bugetar zero până în 2002 și politica socială
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
așa cum s-a pretins, ci în multe cazuri acestea din "roșii" (apropiate partidului SPÖ) deveneau pur și simplu "albastre" (apropiate partidului FPÖ) sau - mai frecvent - "negre" (apropiate partidului ÖVP) (Luther, 2010: 87). În schimb, acest fapt i-a înstrăinat pe votanții "progresiști" ai FPÖ. Toate acestea au condus la dizolvarea primei coaliții "negre și albastre". În 2002, membrii FPÖ din guvern, din pricina costurilor provocate de inundațiile din timpul verii, au căzut de acord să amâne cu un an reducerea impozitelor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o temă importantă în cadrul campaniilor electorale ale FPÖ și un motiv de căpătâi pentru votanții acestui partid (vezi Tabelul 6.2). Partidul a reușit să facă din această chestiune un cap de afiș al agendei electorale, în ciuda faptului că majoritatea votanților aveau alte priorități 5. În 2002, campania FPÖ s-a concentrat mai mult pe probleme sociale și pe euroscepticism, mai puțin pe imigrație (Müller, 2004: 349). Totuși tema euroscepticismului poate fi privită și ca o încercare de a aborda o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
23 de guverne locale și mai mult de 90% din municipalități. Anul următor, opoziția a luat o decizie de ultimă clipă de a boicota alegerile naționale legislative în întregime, în parte din cauza îngrijorării că guvernul ar putea să depisteze identitatea votanților prin intermediul sistemul de vot electronic 5. Boicotul i-a permis MVR-ului și altor partide care îl susțineau pe Chávez să câștige toate locurile din adunarea națională. Până în 2005 deci, chavismul controla efectiv executivul la nivel național, ramurile legislativă și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
urne în număr extrem de mare (într-un procent de aproape 85%), cu niveluri mari ale participării, dincolo de diferențele etnice, religioase, regionale și de vârstă. Devreme ce, în 1992, numărul susținătorilor lui Mečiar se suprapunea aproape perfect peste numărul total al votanților (FOCUS 1990-2000), nu pare să fi mobilizat pe atunci vreun anume grup demografic. În 1994 și în 1998, grupurile care tindeau să fie în favoarea partidului său erau formate din persoane în vârstă și din comunități rurale, care deja erau oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
erau aproape constant pozitive, dar după doi ani au devenit mult divizate între susținătorii și oponenții activi. Probabil că, deși este dificil de demonstrat statistic, efectul de polarizare produs de Mečiar ajută la explicarea ratelor de prezență la urne a votanților din Slovacia, care erau semnificativ mai mari decât media din regiune (Cześnik, 2009). Dar, fiindcă ratele prezenței la vot erau deja ridicate și datorită faptului că în 1994 și în 1998 alegătorii s-au prezentat la urne din teamă că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
după destrămarea Cehoslovaciei, dar pasiunile au început să scadă în intensitate în timpul celui de-al treilea mandat al lui Mečiar, iar rata de participare a alegătorilor la vot a înregistrat scăderi semnificative. Fico a căutat să câștige mandatul prin readucerea votanților frustrați înapoi în masa electorală, iar pentru o vreme partidul chiar a folosit eticheta "A treia cale" ca pe o modalitate de a atrage pe cei dezamăgiți de eșecurile guvernărilor Mečiar și Dzurinda. Aceste efoturi nu au redus din declinul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
garanteze ordinea și o viață politică onestă. Proclamat rege În exil, În 1961, la moartea tatălui său Zog, Leka I a fost susținut de partidele Național-Democrat și Legalitatea, dar la referendumul din 1997 partizanii săi reprezentau numai 33% din numărul votanților (cifră contestabilă, avînd În vedere că opțiunea pentru republică a avut loc În condițiile În care partidul Socialist domina cea mai mare parte din teritoriu, iar monarhiștii erau asociați cu partidul a cărui Înfrîngere era previzibilă, cel Democrat). Partidul Democrat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de decizie socială este regula Dodgson dacă: 1) atunci când există un învingător Condorcet, acela va fi și învingător Dodgson 2) atunci când nu există un învingător Condorcet (așadar, există o majoritate ciclică), pentru fiecare alternativă determină numărul schimbărilor adiacente în preferințele votanților, care sunt necesare pentru a transforma acea alternativă în învingător Condorcet. Alternativa care necesită cel mai mic număr de schimbări este învingător Dodgson. Altfel spus, alternativa care prezintă cea mai mică distanță Dodgson față de învingătorul Condorcet este învingător Dodgson ( dI
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
În sociologia politică a electorilor europeni avea loc o mișcare tectonică. Votul masiv al proletariatului alb, masculin și cu locuri de muncă - ce forma pretutindeni baza electorală a partidelor comuniste și socialiste - se contracta și se scinda. În mod similar, votantul conservator „ideal-tipic” - mai În vârstă, de sex feminin sau cu Înclinații religioase - nu mai reprezenta automat nucleul electoral al partidelor creștin-democrate sau conservatoare. Chiar dacă nu dispăruseră, acești alegători tradiționali nu mai constituiau majoritatea. De ce? În primul rând, mobilitatea socială și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La o analiză ulterioară, rezultatul convorbirilor de la masa rotundă a fost pentru comunismul polonez o ieșire negociată de la guvernare - cel puțin o parte dintre participanții la discuții Înțeleseseră deja acest lucru. Dar nimeni nu anticipase viteza dezondământului. Deși le acordau votanților o libertate fără precedent, alegerile parlamentare planificate pentru 4 iunie au fost manipulate În așa fel Încât să asigure o majoritate comunistă: votul pentru Senat urma să fie cu adevărat liber, dar În alegerile pentru Seim (Adunarea Parlamentară) jumătate din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țării afectau direct deciziile luate În republicile din nord. Deși soarta albanezilor le stârnea cel mult o compasiune moderată, Zagrebul și Ljubljana erau Îngrijorate de ascensiunea autoritarismului sârb. În alegerile din Slovenia din aprilie 1990, s-a văzut că majoritatea votanților preferau rămânerea În Iugoslavia, dar Îi favorizau pe candidații necomuniști, care se opuneau fățiș aranjamentelor federale În vigoare. Luna următoare, un nou partid naționalist a câștigat cu o majoritate zdrobitoare În Croația Învecinată, iar liderul său, Franjo Tudjman, a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
electoral 445 partide troțkiste 371-375 Partidul Comunist Francez (PCF) 201-202 Partidul Comunist German (PCG) 67 Partidul Comunist Italian (PCI) 57, 68, 86, 140, 142, 196-197, 297, 372, 437 Partidul Comunist Spaniol (PCE) 477 Partidul Creștin-Democrat 69, 87; suportul istoric al votanților 445-446 Partidul Micilor Proprietari 135 Partidul Muncitoresc Social Ungar 229, 559 Partidul pentru Reducerea Drastică a Impozitelor, Dobânzilor și Intervenției Statului 447 Partidul Progresului din Danemarca 447 Partidul Progresului din Norvegia 447-448 Partidul Rezistenței 73 Partidul Rural 447 Partidul Social-Democrat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de presiune, strada, și de culoarele parlamentului. Nu am auzit în parlament nici o expunere amplă și convingătoare a propriului program în favoarea poporului, ci numai atacuri și minciuni în fața evidenței. Nici o combativitate pozitivă și în cadrul legii, condiție vitală în calitate de trimis al votantului. Furtul și războiul împotriva legii amenință redresarea materială și morală a României. Vrem legalitate! Respectați Legea și trăiți după Lege! „Adevărurile legionare sunt de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor putea fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în luarea deciziilor. Pe lângă faptul că „furnizează o măsură a progresului către obiectivele stabilite”, indicatorii sociali îndeplinesc o „misiune democratică”, reprezentând un mijloc de influențare a agendei politice: „Pe măsură ce indicatorii sociali sunt acceptați în discursul public, ei îi dau glas votantului” (Vogel, 1997, p. 108). Este important de remarcat că, înainte de generalizarea folosirii indicatorilor în practica actuală a instituțiilor internaționale, publice și nonguvernamentale cu preocupări în zona dezvoltării sociale, sistemele de măsurare au fost utilizate pe larg în activitatea întreprinderilor economice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un proiect de lege prin care li se oferea ajutor financiar evreilor care doreau să plece din Uniunea Sovietică 1515. În mai, încercarea lui de a candida pentru conducerea Partidului Democrat a fost curmată brusc de insuccesul întrunirilor preelectorale ale votanților din Florida, Ohio și Wisconsin. La scurt timp după aceea, senatorul și-a îndreptat din nou atenția către relațiile sovieto-americane. În cursul verii, Jackson și-a pus la punct o versiune proprie a "legăturilor" între state. Doctrina corelațiilor, elaborată de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]