1,090 matches
-
cunosc mai bine. — Zău? — Crede-mă! — Cu riscul de a mă evita apoi? Ești chiar atât de groaznică? — Păi, oarecum, da, spuse Midori, încruntându-se. Aș mai vrea un pahar. Am chemat chlenerul și am mai comandat un rând de votcă. Până a venit băutura, Midori a stat cu bărbia proptită în palmă și cu cotul rezemat de bar. Am rămas nemișcat, ascultându-l pe Thelonius Monk cântând Honeysuckle Rose. Mai erau vreo cinci-șase clienți în restaurant, dar numai noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu iluzii. Și apoi tu te întristezi și eu încerc să te consolez: „Vai, săracul de tine!“ — {i chiar asta ai vrea să faci acum? — Da. — O, Doamne! Am plecat de la bar după ce am băut, fiecare, câte cinci pahare de votcă și apă tonică. Când am încercat să plătesc, Midori mi-a dat peste mână și a scos din portofel o bancnotă de zece mii de yeni, nou-nouță. — Lasă-mă pe mine, spuse ea. Tocmai am încasat niște bani și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajuns la 9. In jur de 10 a venit și șeful de comisie, un profesor universitar din Craiova, grăsuț, cu cioc roșcat și păr alb, chimist altminteri. Elevii fumau pe la colțurile clădirii. La picioare, fiecare grup avea o sticlă de votcă Cristal. - Dom profesor, poate nu ne lăsați să copiem!. - De ce să vă las, mă Gămane? - Pentru că nu vreți să dăm cu mașina peste dumneavoastră! Sau vreți să vă așteptăm seara, când plecați acasă? - Băi, eu n-am nimic împotrivă! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ceafă, marele șef, Iolescu, profețea. Cu boticul pe genunchiul său, domnișoara Clito îl sorbea din priviri. Obraznic, un Motorola 369B făcea cu ochiul de pe singurul scaun rămas liber. Aici se trânti plin de hotărâre Leo și ceru un lichior cu votcă de ananas. Șeful râse, iar pulpele lui Clito puțin se desfăcură nervos. Se discutară apoi cu aprindere profețiile cu pupăza cu veverița și cea despre taifunul de la Brăila. Făptura lui Iolescu își întindea încet și perfid mrejele-i snoabe în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe gheață. Așa am ieșit din parc și am luat-o de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară. Noroc că am avut niște votcă la noi, altfel acolo înțepeneam. Am pierdut și Dallas-ul din cauza lui, răbufni și soră-mea, un soi de butoiaș cu chică oxigenată. De dimineață taică-meu sună la spital și-l anunță pe cel mai bătrân preot din familie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a deschis și nouă cheful. Neam! Big Sile e tanc! Distonie! Gata! Băiatu' a părăsit scena! L-a luat somnul! Nu mai primește și nici nu mai dă nimic! Și doar l-am avertizat, măgarul, să nu-și mai toarne votcă în bere, pe căldură. Asta, chiar că nu se scuză. Individul este, cu alte cuvinte, o pramatie! O secătură! O scursură, sub orice critică! O otreapă! O zdreanță! Un golan! Un jeg! A-ha-ha-hai dreptate, cască și Fratele, vag aprobator. Așa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic. Halal! M-am ramolit. Vorbesc cu patul. Mă repet, mă repet, mă repet. Da, da, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Of, Pale, Pale, mult zic Pale, ce ca'ți tu-ntre animale? Of, of...!", îi și scornise atunci Dănuț o mini-baladă, spre aducere aminte, priceputului meșter. ( G-r-r-r-a-hh! Numiți-mă Paul! le ceruse acesta amicilor, după ce stinsese singur patru mazurci. Patru votci poloneze mari, cu gheață. Faptele se petreceau odinioară, cam pe timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
amiază, eu, cu Dănuț și cu Big Sile ne cinsteam între noi, lejer, cu câte-o berică, la nea Petre Bau-Bau, pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca Zenon din Eleea! A-aa...! Sile! Hopa! zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aline și să-l ogoiască: Taci, Iulică! Așa-i viața! Taci, tăticule! Taci, taci... Nu poți ucide sentimentele, cu băutură. Asta-i! Le poți atenua, le poți mortifica, sub scoarță, numai temporar, zice Dănuț. Știi ce spunea Evtușenko, Frate? Că votca este moartea cotidiană a memoriei. Parțial, doar parțial, avea dreptate! E teribil, când nu-ți poți aminti ce-ai făcut cu viața ta! Până la urmă, crede-mă, că nici nu mai importă. Despre ce naiba discutăm? Oricum, ca și alcoolul, totul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și mă entuziasmase scena în care Monica Vitti se săruta cu Alain Delon printr-un geam de sticlă. Tot grupul nostru, care ieșise de-acum în bulevard, a intrat mai întîi într-o autoservire, de unde am luat două sticle de votcă. Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atât muzică clasică, în mari cutii elegante, cât și discuri rock jerpelite și lipite peste tot cu scotch gălbui. Mera a mai adus niște saleuri, apoi a pus la maximum o muzică insuportabil de violentă și ne-am apucat de votcă. Aproape că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Cu toate astea, prindeam din când în când câte ceva din ceea ce povestea Gina în celălalt colț al camerei. Se trăseseră deoparte, ea și Sandalina, și râzând, emoționată totuși, dar afectând mereu aerul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pupaseră tot timpul pe drum; dansaseră la nebunie, până căzuseră pe jos... încercam să aud mai mult, deși tot ce auzeam îmi făcea rău, simțeam că nu mai pot sta pe loc, că nu mai pot suporta, îmi turnam permanent votcă în pahar. De la un moment dat nu m-am mai putut controla și, în timp ce unii se ridicaseră să danseze, eu am început s-o fixez tot mai insistent pe Gina, care se prefăcea că mă ignoră. Cred că o priveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au rămas mai mult senzații decât amintiri. Mi-au povestit mai târziu că m-am apucat să mă plâng băieților de felul în care se poartă Gina cu mine, să o numesc în toate felurile, iar apoi, clătinîndu-mă și vărsând votcă din pahar, m-am apropiat de ea, i-am luat mâinile și am delirat vreun sfert de oră despre cât de mult o iubesc. Repetai întruna ca un țicnit: "Ești totul pentru mine... ești totul pentru mine!" Erai mai palid
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șopti, răsuflând greu. - A fost așa cum am spus eu, îl întrerupse Iliescu. Voia lui Ivan. - Am avut noroc, reluă Zamfira, că am dat peste ei dormind, beți, și le-am luat tot ce-am găsit la îndemînă - și apă, și votcă, și tutun. - Dar ce s-a întîmplat cu mine? întrebă Darie în șoaptă, speriat. M-a rănit cineva? - Ceasul rău, continuă Zamfira. V-ați împiedicat, ați căzut și s-a descărcat carabina. Glontele v-a trecut prin subțioară. Nimica toată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-ți pierzi vremea cu ei. Cobori pe scara spiralată de fier și dai peste Romică, Îl găsești suflînd cu pistolul de vopsit o ușă de decor. Romică, cel mai vesel om din lume, o veselie peltică, care miroase a votcă, te bagă În atelierul lor și fie jucați bambilici pe masa lor de lucru, fie fotbal cu o minge de cîrpe pe care o scoate din dulapul de lemn acoperit cu reclame la Cinzano, la Nivea sau la Fa culese
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
voce șoptită evoluția spectacolului, pocnete și statice. Așa că Nină te umflă pe sus și te bagă În cabina lor, o adunătură veselă de bărbați În colanți albi, busturile păroase intimidante, bînd cafea din tot felul de cești și altceva, probabil votcă, din alte cești sau din pahare groase, jucînd table, cu halate groase și uzate trase pe umeri. Oglinzile luminate puternic, creionul de ochi pentru contur, mirosul de macheală și de transpirație și de tutun prost, geamurile deschise larg spre teiul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare după obicei. Ah, Apocalipsa, hai pe la mine-ntr-o seară. Bem o votcă, vorbim prostii, fumăm o țigară. Pentru ființa condamnată la moarte și conștientă că sentința nu numai că nu se poate comuta, ci e chiar în proximitatea oricărei respirații, respirația poate fi respirație numai dacă e strigăt, rugăciune, poem. Iar sacrul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
D.Anibal, zis Șuță, sughiță cavernos și puternic, fapt ce avea să-I atragă creșterea chiriei cu 246.000 pe lună și interzicerea folosirii folosinței comune după ora 21. Ar fi vrut să înjure ideea de a bea cu cana votcă sau votcă cu cana că tot cacofonie iese, dar Apariția din Perete îl copleși. Mergi, Șuțule, la camere și propăvăduiește Porunca. Urmă expunerea Regulamentului cu privire la originea, scopul și condițiile de desfășurare ale Jocului De-a Bâzza, cât și două-trei demonstrații
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zis Șuță, sughiță cavernos și puternic, fapt ce avea să-I atragă creșterea chiriei cu 246.000 pe lună și interzicerea folosirii folosinței comune după ora 21. Ar fi vrut să înjure ideea de a bea cu cana votcă sau votcă cu cana că tot cacofonie iese, dar Apariția din Perete îl copleși. Mergi, Șuțule, la camere și propăvăduiește Porunca. Urmă expunerea Regulamentului cu privire la originea, scopul și condițiile de desfășurare ale Jocului De-a Bâzza, cât și două-trei demonstrații pe viu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de o mie de lei se fac fără. Ai spus...lei ? Lei leiuți nedolăruți ?!? Pentru nenorocita asta de monedă națională mi-ai ucis creativitatea, cultura personală și banii de bilet de tramvai pe care i-am dat pe cafea că votca a fost pe registru, pe cont. Ia stai puțin... Dumneata ai crezut că-i vorba de dolari, de valută ? Exact. Păi bine, măi omule, dacă aș fi găsit eu o hârtiuță de o mie de parai eram atât de tâmpit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mici. Arta supraviețuirii la agatârși”. N-are rost să vă mai plictisesc cu nenumăratele experiențe cărora le-am pătruns intimitățile și mă voi opri la cititul destinului pe talpa tălpii, o zguduitoare revelație care nu m-a costat decât o votcă și două țigări plus promisiunea întărită notarial că mă voi lăsa de scris. Domnule, mi-a spus respectivul, ca orice alt nenorocit de lefegiu condamnat la chenzine trebuie să înveți să alergi, să alergi fericit de la o stradă la alta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu cumva îmbrac o uniformă străină, neregulamentară, eu însuși devenind neregulamentar, plus pericolu de microb, viruși și alte pericole care provin de efecte străine de-ți vine să te dai cu capu de pereți. Și vă dați? Nu. Beau o votcă mare și-mi trece.Dumneavoastră ce beți? Țuică de prună de cazan: mirosiți. Curată! Sănătoasă! Simțiți? Mda. E tare și nu pute tare. Așa se și explică că n-aveți țânțari în mașină...Aveți numai... patru...șapte pasageri. Asta-i
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Doriți? Da. Doresc să știu ce e aia... cafia. Cafia, asta, cafeaua e... sunt niște boabe verzi care-s negre...Nu! Mițo, ăsta ne crede tâmpiți! Chiar nu știți domnule Dânsu ce e aia cafea? Nu. Nici ce e aia votcă, șpriț, vermut, gingilică???? Nu. Dar poate îmi arătați dumneavoastră. Dau un regat pentru o gură de cognac! Mițo, ăsta ne omoară cu mâna ta cu care ai aruncat și ultimul sfert de vișinată la chiuvetă...Domnule, n-avem! N-aveți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]