1,123 matches
-
Cu magnolii înflorite, La dulci clipe ... fericite, Și-o angelică fecioară Ce-alerga să nu o prindă Raza lunii sau vreo stea. Vai!... ce gelos eram pe ea, Că nu sunt a ei oglindă, Să se uite cu amor ... Și vrăjit, de ea să râd, De privire-i să mă prind Și în suflet să-i strecor Dragostea, să nu mă uite. Și-mbătată de iubire, Să zâmbească, să se-admire De la brâu până la frunte. Sânii fragezi, pere coapte ... Ce mai soi
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
în: Ediția nr. 936 din 24 iulie 2013 Toate Articolele Autorului CURGÂND PRINTRE MALURI Semi glossă Curgând printre maluri domoale, Râul își duce apele vijelios, Așa au trecut privirile tale, Ca o boare de vânt furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva misterios, Când mintea gândurile-și plimbă, Râul își duce apele vijelios. Dar a rămas o clipă
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345510_a_346839]
-
radiofonic pentru copii și tineret”. Însă adevăratul Teatru radiofonic sau „Teatru la microfon” era transmis seara, de vreo două ori pe săptămână. De-a lungul anilor am urmărit cu pasiune emisiunea ce mi-a devenit o adevărată hrană sufletească. Ascultam vrăjit, cu coatele sprijinite pe măsuța șubredă, ce se cam legăna uneori, a difuzorului. În serile de iarnă, eram cuprins și de parfumul îmbătător al cojilor de portocale puse la uscat într-o tăviță, între sobă și perete. Dacă întâlnirile cu
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
poate oferi acesta. Era o necunoscută care acum o făcea atât de fericită. Niciodată nu a crezut că această joacă îți poate purifica organismul și ți-l poate umple cu bucurie și fericire. Simțea că trăiește supranaturalul și se lăsă vrăjită tot mai mult de aceste senzații, răspunzând cu aceleași mișcări și gesturi celui care-i era partener de nebunii în această noapte de vis și de neuitat. Când preludiul, început de fată și continuat de bărbat, se finaliză printr-o
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
de altfel, a trăit: discret și cu resemnare. În secunda intrării sale pe tărâmul necunoscut al umbrelor, singur sufletul unei bolnave recent operate îi era alături, aceasta lăsându-se prinsă, pentru prima și ultima oară în viața ei, de firul vrăjit al cântecului născut din străfundurile unei inimi care trăise multe și sperase, deopotrivă, la fel. Celei care cândva i se așterneau covoare de flori la ieșirea din teatrele lumii, la slujba de înmormântare, cortegiul compus din câțiva cunoscuți ai artistei
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
Ca-n dar, iubire să primească pentru inelul de mireasă. Iar fata răspunde chemării, singură-n an să nu rămână, cu zâmbete din colțul gurii. Când vede inelul pe mână. În mit și-n legendă se spune despre o fecioară vrăjită, ce-n soare a văzut un june. Și privindu-l, a fost răpită. El, cu raze înșelătoare învăluia juna sfioasă. Pe trupul zvelt punea candoare, să pară cât mai grațioasă. Iar sentimentele iubirii, cu vraja lor înrobitoare, poartă în vălul
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
o dată purpurie, mușcata își născu aripi și se-apucă să zboare în zvâcnete scurte de pasăre colibri, iar cele două andrele argintii începură să tricoteze perle minuscule sub formă de litere și alte semne, unele cu sens lumesc, altele, fără... Vrăjita stăpană a locului, unduindu-și coada mătăsoasă, prinse a dănțui fericită că prietenii ei, cei trei azilanți salvați din coșmarul Universului omenesc, acceptaseră să fie găzduiți aici, la granița dintre două lumi, de ea, Pisica-cea-Violetă, păstrătoarea miezurilor-de-stele... Referință Bibliografică: ÎNGRIJITOAREA
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
de frumoasă că bietul flăcău își uită pe loc numele și de ce se oprise acolo. - Intră, îl invită cu o voce ca de înger prințesa, cred că ești înghețat! Bujor se lăsă luat de mână și păși în urma ei ca vrăjit. Lumina și căldura îl cuprinseră din toate părțile, iar mireasma mâncării proaspăt așezate pe masă îl ameți cu totul, dacă mai era ceva de amețit la el după întâlnirea cu prințesa. - Mănâncă, îl încurajă ea, se vede că ești ostenit
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
camera lui. Se trezi numai făcându-și planuri peste planuri cum să iasă din palat. Privi pe fereastră și văzu că într-unul dintre turnuri ardea o lumânare, iar la fereastră, prințesa cea frumoasă privea ceața de deasupra lacului ca vrăjită. Părul ei bălai, numai inele, îi încadra obrazul fără cusur, iar ochii adânci și violeți păreau zugrăviți pe o pânză de cel mai iscusit artist. Era atât de frumoasă încât Bujor se trezi că își dorește din tot sufletul să
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
cea mai bună soluție, însă numai Sfânta Nevoie te mai poate salva. Și, într-adevăr, Mărțișor țipă disperat, chiar din gura cuptorului când soldații îi împingeau și închideau ușa după ei. Într-o fracțiune de secundă, scoase de la chimir scoica vrăjită și strigă: - Râu, râușor, vino-n ajutor! Și unde începură să țâșnească în fața lui jeturi puternice de apă, ca din mii de furtunuri ale pompierilor. Cuptorul se umplu de aburi albi, ca o ceață groasă prin care nu se mai
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
păreri! Cu prințesa ce-ați făcut? - Am încuiat-o în iatacul ei, sub pază strașnică. - Bine! zise împăratul. Alte păreri? - Sire, cuvântă și Rază de Vis, lăsați-mă pe mine să-i învălui pe cei doi îndrăgostiți cu razele mele vrăjite. Ei vor uita de blestemata împărăție a cumplitei Ierni. Apoi, îi vom duce în Grădina Fericirii Veșnice, unde le voi organiza eu, în fiecare zi, petreceri de vis la care veți participa și Majestatea-Voastră cu cinstiții voștri slujitori. - Exclus, Majestate
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
poemului, sărbătoarea ei nesfârșită ce curge în vers mângâietor. Doina Bârcă trăiește iubirea ca fiind sublima maladie în flăcările căreia inima îi arde strălucind. Își simte străfundul ființei clocotind ca un vulcan gata să erupă de dorul Dorului ei voinic vrăjit, căruia îi cântă Doina de jale, spre a-și alina sufletul pustiit. Mărturisește sincer și deschis iubirea ca boală a sufletului în care mai trăiește încă Dorul-Dor, precum și dulcea suferință pe care o suportă cu demnitate, căci prin durere iubindu
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sub ale toamnei nuanțe, sub valul marii renașteri, sub vraja muzicii gândului tainic, în albul seninelor zări mă adulmeci, mă respiri în ivorii clipe, în atingeri incandescente, în vrăjite stări... Și setea ți-o stingi cu visul meu ... Un pas spre mine, de fapt un pas spre tine, viorile lumii acompanianându-te celeste sunete compunând mersului tău. Referință Bibliografică: Culoare / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1361, Anul
CULOARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375144_a_376473]
-
fost pe-acest pământ, De Creatorul lumii, chiar de sub Tronu-I sfânt ! Și-ai luat atunci cu tine simțiri înălțătoare, Fiori de fericire, plăceri amețitoare, Fecundele dorințe și geniu, și orbire, Și lacrimi și durere, și viață, și pieire... Cu mrjele-ți vrăjite, ne prinzi în dulcea-ți plasă; Ca peștii-n ea ne zbatem, niciunul să nu iasă, Dar, ca-ntr-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o lăsăm. În ochii
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
fost pe-acest pământ,De Creatorul lumii, chiar de sub Tronu-I sfânt !Și-ai luat atunci cu tine simțiri înălțătoare,Fiori de fericire, plăceri amețitoare, Fecundele dorințe și geniu, și orbire,Și lacrimi și durere, și viață, și pieire... Cu mrjele-ți vrăjite, ne prinzi în dulcea-ți plasă;Ca peștii-n ea ne zbatem, niciunul să nu iasă,Dar, ca-ntr-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o lăsăm.În ochii
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
când eu vin, de unde vin? „Bun simț”, zâmbesc. Ce este acela bun simț? Demagogie. Într-o zi am urmărit o scenă. O tânără cochetă, cu un aer nemărgint de intelectualitate, conversa fantastic de frumos cu un tânăr, care o asculta vrăjit, sorbindu-i vorbele, dar și figura. Râdeau, zâmbeau. Și nu mă mira nimic din comportamentul lor. Am întors privirea urmărind, doar o clipă, prin geamul autobuzului, mersul unui copil. Câtă gingășie. O voce ascuțită, stridentă mi-a oprit brusc contemplația
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
mușcă lacom din carnea buzelor tale. Fericit e gândul când îți mângâie ceafa cu mii de săruturi, și coboară ușor pe umerii catifelați, sânii albi înfloriți precum crinii dorm leneș în palma gândului meu și doar gura îi alintă cu vrăjite cuvinte. Fericit e gândul când îți mângâie trupul înflorit precum primăvara livezile înfiorat precum frunza de vânt însetat precum deșertul de apă. Dar când sunt cu tine alung gândul departe și doar eu pătrund în adâncuri. Fericindu-mă. Fericindu-te
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
pare că n-ar mai putea iubi, Dar se uită-n oglindă și-nvață iar a zâmbi. Cuvintele mele au puțin soare și puțină furtună, Chiar de-i adevărul crud sau o minciună, Vreau să aud iar cântece de valuri vrăjite Și mă gândesc: oare sufletul meu mă minte? Sufletul toate le desparte, apoi iar le-mbină, De e inima ostenită, de e mult prea odihnită, Face puțină pagubă, dar și ceva folos, De-a fost trist cândva, de va fi
PUȚIN DIN TOATE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372776_a_374105]
-
mea, de fapt... Și mai scriu și poezie ironică, mai rar, ce-i drept... dar scriu!”, a afirmat poeta. „Te caut printre gânduri și te chem. Să-mi fi alături, să te am aproape. Iubirea mi-este dulcele blestem Plutesc vrăjită-n limpezile-i ape”. Un imn al iubirii răsună în versul său, unde iubirea e numită simbolic “dulce blestem”. Fermecată de limpezimea apelor iubirii, poeta plutește condusă de puterea acestui unic sentiment și se așterne pe mantia binecuvântării, sub o
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. Simfonia mării creează o scenă mirifică, aceea „a dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”: „Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze, Onorurile toamnei
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
petlolul lol. Huooo, la oase, băi, nespălatilol! - Înălțimea Voastră, distinșii mei confrați! Se ridicase în picioare însuși Jan van Helsing acela care se preocupa de imaginea cinului, propunând producăto- rilor de filme pentru handicapați tot felul de năzbâtii, gen pumnale vrăjite, gloanțe cu agheasmă, incantații în limbi inexis- tente, pisici, funii de usturoi, sau cruci făcute cu două bețe pentru a ține vampirii la respect. Plus niște cărțoiae cu aspect străvechi, făcute de niște tipi pricepuți, la copy-shop. Această propagandă ieftină
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
care el o vizitase, si despre cărțile pe care le citise, a reușit să-i trezească și ei pasiunea latentă pentru studiu. Profitând de curiozitatea și inteligența ei, Mitică a început să-i vorbească despre România, iar Nicole îl asculta vrăjita și-l ruga să-i traducă tot timpul câte ceva din limba română. Mitică era curios dacă soția sa va reuși sau nu să învețe să vorbească românește. Nimeni nu i-a dat speranțe, ba mai mult, l-au descurajat, spunându
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
șapte culori fundamentale, ci opt, ultima dintre ele fiind culoarea sufletului - greu de definit dar și mai greu de redat: Din jumătăți de suflet se nasc eternități,/ Pe trup pictează fluturi troițe de candoare,/ Cămăși de cer ne-mbracă-n vrăjite dimineți,/ Se întețesc emoții în dulce dezmierdare .... În aceste tablouri kushiene (a se vedea celebrele corăbii trase de înaripate), un alt cuvânt este repetat de aproximativ șaptezeci și patru de ori, indiferent dacă se găsește la singular sau plural, articulat
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015 de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372148_a_373477]
-
Dar clipa-mi râde,-n trup, de-atâta plăcere ... În iubire încerc toată să m-adun Lacrima inimii-mi zguduie ființa Brațe-ndrăgostite de m-ating mă supun ... Privirea-ți arsă mi-alină dorința, Scăldată-n ochii tăi mă las vrăjită, Mă-mpleticesc,.. chiar, uit de mine ... și,..apoi, Vise de dor, în noi, joacă-n suită, Prelung fior străbate suflu-n amândoi ... Referință Bibliografică: GÂNDUL LUMINEAZÂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1322, Anul IV, 14 august 2014
GÂNDUL LUMINEAZÂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372182_a_373511]