672 matches
-
cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea lui. Era Dumnezeul lor, un Dumnezeu bolnav, șchiop, îmbătrânit, chinuit de gută și maniac, cu toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care să depindă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și greoaie apărută lângă Vultur-în-Zbor care părea o stridie tăcută, încordată și reținută. — Scuzele mele pentru deranj, a rostit îndurerat Șamanul. Cred c-avem de discutat o problemă destul de delicată. îVultur-în-Zbor îi remarcă gura - saliva pe la colțuri.) — Hm, a continuat Vraciul, tocmai mă întrebam dacă ai cumva vreo idee pe unde... este... ea? Ca mai toți cei din Axona, nici el nu era dornic să-i recunoască Prepelicarului dreptul de a purta nume de bărbat. De asemenea, ca mai toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Daikku, ocrotiți de leul de piatră. Descuia Poarta Leului ferecată și pășea în credința că e soldat. Unicul nepot al dastur-ului de la templul din Yazd nu râvnea onoruri, nici glorie. Se vedea slujind Ecbatana, cu triburi de magi și cu vraci cititori în stele. Bunicu-său nu uita să adauge: „Muntele Alvand e-al zartosht-ilor, o să mergem să vezi cum stă scris chiar de Xerxes și de marele Darius, care i se închinau lui Ahura“. Nu bunicu-său îl dusese, ci maică-sa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pricina. Mai erau în piața aceea numeroși scamatori, care cântau cântece naive și vindeau oamenilor ce le dădeau crezare bucățele de hârtie care conțineau, pretindeau ei, niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui vraci sârb; Îmi amintesc (ceea ce este absurd fiindcă aveam amândoi doar opt ani pe atunci) că avea un grain de beauté pe pielea de culoarea caisei, chiar sub inimă și că o oribilă colecție de oale de noapte, pline sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dinspre răsărit al odăiței, Maica Domnului, în lumina candelei, se uita la ei cu bunătate pe chip neclintită. Baba Săftica pregătește pelincile și fierturile cu toate buruienile, după tipicul numai de dânsa știut... De când se știe, a fost moașa și vraciul satului. „-I-am moșât pi tăț din satu‟ ista, da‟ șî di pi aiurea, șî i-am cătat șî oblojât di tăti bolili...“, spunea ea, simplu, fără fală. Acum e bătrână... bătrână ca însăși bătrânețea... Dacă o întrebi, câți ani are
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au obosit sentimentele. Asta, ar zice tata, e o boală boierească, ștăifoasă rău. Este ca și cum ai reclama că ai făcut depresie din cauza unui răsărit superb de soare. Înțelegi? Cu sentimentele nu poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la niște ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
orientale, aproape mongolice; cu privirea crudă, dar cu zâmbetul deschis și râsul spontan. Să tot fi fost strânși vreo douăzeci, majoritatea bătrâni, dar erau și mulți războinici pictați din belșug și nu s-ar fi putut spune care era căpetenie, vraci sau șef mai mic de trib, căci nici unul nu părea să dețină autoritatea asupra celorlalți. Toți apăreau goi, cu excepția clasicei fâșii roșii înnodată de penis, și vreo șase erau împodobiți cu mănunchiuri de pene în urechile perforate. Vorbeau între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drumurile, potecile ascunse, râurile, văile și trecătorile de la fiecare punct cardinal al teritoriului yubani. Astfel - repetate până la saturație - băieții vor putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă nevoie de călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos, a durerii de stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de război. Și acum suntem în război. Sau nu-i adevărat? — Nu știu. Sunteți în război? — Albii îl vor... De cincizeci de ani, yubani-i n-au mai micșorat capete. Ritualul este aproape uitat și doar Xudura, cel mai bătrân dintre vraci, jură că și-l amintește. — O să micșorați capetele astea? întrebă el, îngrozit. Îi veți transforma pe nenorociții ăștia în „tzanza“, pentru ca albii să aibă dreptate când spun că yubani-i sunt niște animale care nu merită respect? — Albii nu respectă animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din coliba cea mare, în urma unui bătrân adus de spate și acoperit cu amulete: Câtă vreme te gândești, vei vedea ceva pe care puțini albi l-au văzut: micșorarea capetelor... — Or s-o facă deja? — Încep acum. Bătrânul este Xudura, vraciul, singurul care cunoaște formulele magice. Ceilalți sunt ajutoarele lui, cei care i-au ucis pe garimpeiros. Kano este printre ei. Și-au petrecut noaptea în post și meditație, închiși în colibă și nu vor mânca, nici nu vor bea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu ochii negrului Rafalo și apoi, la unison, fiecare războinic aruncă ochiul corespunzător în mlaștină, pe deasupra capetelor spectatorilor. Timp de câteva minute, nu se întâmplă nimic. Războinicii se așezaseră pe vine și fiecare puse dinaintea lui un cuțit ascuțit, în vreme ce vraciul rămânea nemișcat, cu ochii dați peste cap și privirea îndreptată spre cer, ascultând. — Xudura știe că spiritele morților încearcă să adune ochii și îi caută în mlaștină înainte ca pirania să-i devoreze, șopti José Correcaminos. Dar în mlaștină, trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără să rostească alte vorbe decât descântecele și procedau de parcă ar fi fost singuri și restul tribului n-ar fi existat. Stăteau cu ochii ațintiți în apă și, când aceasta a început să dea în clocot, își ridicară privirile spre vraci. Xudura se ridică în picioare, luă pielea lui Lucas și înaintă spre vas. Întinse mâna dreaptă, care fu luată de războinicul cel mai apropiat, care, la rândul său, îngădui ca vecinul lui să-i ia mâna, și așa, toți patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
luată de războinicul cel mai apropiat, care, la rândul său, îngădui ca vecinul lui să-i ia mâna, și așa, toți patru, până când au format un lanț, pentru că ultimul războinic și-a folosit mâna liberă ca să se prindă de piciorul vraciului. Era un moment grav. Când defunctul va simți durerea îngrozitoare pricinuită de apa clocotită, spiritul lui se va zbuciuma furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul gălbui. — „Fierbem capul în apa lui güio“ - murmurară întruna ajutoarele, ca într-un refren monoton... „Fierbem capul în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa, rădăcinile și plantele își vor face efectul. Trecu o oră, și a doua, și a treia. Începea să cadă înserarea și cerul se vopsea în roșu. Stârcii brăzdau cerul spre asfințit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o dată pentru totdeauna. Ca pe niște făpturi omenești, ca pe niște oameni liberi, singurii oameni cu adevărat liberi care au mai rămas pe fața Pământului. Odată cu răsăritul, a revenit activitatea în sat. Primele raze de lumină i-a surprins pe vraci și pe ajutoarele sale prăjind o mare cantitate de fructe de Genia, pe care ei o numeau „huito“, înfășurate în frunze de palmier. Obținură astfel un lichid negru ca tușul chinezesc, cu care începură să-și picteze cu grijă trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
patru schimbară ușor refrenul. — „El coase ochii mortului...“ „Niciodată nu va mai vedea acest mort...“ - traduse Correcaminos. Când ochii și buzele celui de al doilea cap fură și ele cusute, comunitatea scoase un suspin de ușurare și chipurile războinicilor și vraciului se destinseră. Scăzu încordarea, pentru că, din acest moment, morții nu mai puteau nici să vadă, nici să vorbească, iar capacitatea lor de răzbunare slăbise. Acum vor trebui să meargă prin lume pe bâjbâite, fără să comunice cu alte spirite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spiona intențiile dușmanilor lor și, de aceea, n-au pierdut niciodată vreun război. — Înțeleg. Un drog. Un halucinogen... — Ce? — Nimic. Continuă. — Parcă nu m-ai crede, comentă indianul. — Tu ai trăit cu albii, José... Știi că există niște treburi ale vracilor care nu sunt de crezut. Leacurile lor n-au valoare în comparație cu medicamentele misionarilor. Și aceștia n-au avut niciodată huayahuasca... — Există pe aceste pământuri multe lucruri pentru care medicamentele albilor nu sunt potrivite, îi spuse indianul. Când albii au vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încă multe lucruri pe care nu reușim să le explicăm. Chiar dumneavoastră mi-ați povestit că, pentru a extrage un sututus cuibărit sub piele, e nevoie să despici carnea și să faci o operație de chirurgie măruntă... Cu toate astea, vracii huanga îl fac pe sututus să iasă cu un fluierat. — Nu e același lucru! protestă preotul, supărat. Nu putem compara un truc de medicină primitivă cu ceva care intră în domeniul parapsihologiei. Dacă huayahuasca ar avea asemenea efecte, toți spionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bătrâni, femei și copii. Încă treisprezece îi vor urma în curând, între ei fetița cu brațul mutilat. Restul se plânseră când fură mutați din colibele lor, iar femeile, când își părăsiră căminele, dar José Correcaminos se arătă neînduplecat, iar Xudura, vraciul, îl ajută în strădania lui. Se strânseră într-un luminiș apărat de arbori înalți de capoc și rămaseră acolo nemișcați, pe vine și tăcuți, cu urechea atentă la cel mai mic zvon adus de vânt. Erau ca o turmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
este străvechea credință amerindiană că toate amintirile, întâmplările și identitățile consumate de unul dintre marii pești ai viselor vor fi, într-un fel, reconstituite și păstrate pe veci înăuntrul lui. Tradiția orală indigenă ne vorbește despre cum marii șamani și vraci călătoreau spre străvechi locuri sfinte pentru a trimite sufletele în peștii viselor atunci când acestea ajungeau la o vârstă înaintată. Acești șamani credeau că, odată ce se sacrificau, se întâlneau cu strămoșii și familiile-memoriile lor în eterne lumi-viziuni recreate din generații întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu insistență mersul lui A.P. : din clasa mijlocie, instruit, cum se vedea ? proaspăt profesor de retorică și latină ? jude sau slujbaș în ascensiune ? vraci sau vreun nou stilat scrib al curții ?... Nu se înșela prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
muzică, neavînd ciocănel, scăriță și nicovală-n cap, așa că șerpii Îi mușcă pe amîndoi, că tot se iubeau, sau scena asta cu mușcatul s-a petrecut Înainte să intre În colibă și să se trezească cu indianu-n față, care-i vraci și-i face bine cîntîndu-le un străvechi hit comanș cum i-a cîntat și lui Mulder la ureche În Dosarele X și l-a vindecat, și din nou merg cu mașina, otrăviți de reptile, de s-ar zări și luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a pus batista la gât. Nu știu ce o atrăgea în piatra aceea neagră; o privea mereu, o răsucea în degete, încerca să vadă prin ea. Cu toate intervențiile medicilor, nebunia lui Chabù rămânea mereu aceeași. Au fost atunci chemați din nou vracii și descântătoarele. Veni un unchi de al fetelor, un bătrân foarte blând și liniștitor, care cânta ziua întreagă imnuri vaishnave, melodii sfâșietoare și crude, ce-ți muiau voința și-ți înduioșau sufletul, și atunci asista întreaga casă, cu inginerul trântit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]