1,530 matches
-
balaurul dac. Se cunoaște de pe întrebuințarea acestor semne că armata Dacilor era împărțită în oarecare corpuri, că deci era o armată organizată și nu numai o grămadă nedeosebită de luptători. Această armată cunoștea însă și oarecare mișcări determinate, provocate în mijlocul vuietului bătăliei prin niște semne date de instrumente de muzică, precum era tuba, un fel de bucium drept, lung și mare; buciumul propriu zis sau răsfrânt și cornul îndoit în formă de semicerc, împodobit la deschizătura lui printr-un cap de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
transformări. 30. (C) După părerea mea, o altă concepție, mai aleasă șimai Înălțătoare, este aceea care Îi consideră pe zei ființe independente și autonome. Așa, de pildă, când Tyndarizii aduc ajutor marinarilor loviți de furtună: «Înfruntând asaltul mării dezlănțuite și vuietul impetuos al vânturilor»2, ei personal nu plutesc pe mare și nu iau parte la pericolele care Îi amenință pe marinari. Apar doar ca salvatori din Înaltul cerurilor. În același chip, și zeii parcurg pe rând când o lume, când
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se mai opunea curgerii, sau, în orice caz, nu-i mai trimitea lui mesaje. Îi dădură lacrimile. O căută în sus, pe scări, cu privirea copilului de trei ani care fusese. Apa care continua să cadă începu să stârnească un vuiet grav. Mâini cunoscute îl împingeau de pe canapea, opintindu-se să-l smulgă dintr-o inerție plumbuită. Topiseră ghețarul tactil. Deodată pricepu: acolo, la etaj, era lucarna salvatoare! Simți un fâlfâit în spinare și fu smuls de el în sus, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
țipăt. " Ce te-a apucat?" Îl lovi peste mâini și țâșni pe lângă el în dormitorul de alături. Apa de la duș mugea acum aprig, cutremurând pardoseala și pereții; golul lăsat în urmă de fugară dădea zgomotului o rezonanță exagerată. Ian recunoscu vuietul impetuos: viitura! Uitaseră porțile de la Maeslantkering deschise! Cu tot cu făgăduințele ei, țara cea mai de jos, regatul smuls incert de om neașezării, era iarăși în curs de inundare. Numai de-ar fi reușit să salveze femeia! Aripa lui salvatoare se desfășură
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
devin tot mai rare, ele se aud din ce în ce mai puțin, fiind înlocuite de zgomotul provocat de industrie și transport. Majoritatea activităților omenești sunt generatoare de zgomote. Poluarea sonoră poate fi provocată de surse naturale, precum erupțiile vulcanice, cutremurele, alunecările de teren, vuietul unei cascade, sau de surse artificiale de zgomot precum, sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian, unele motoare aviatice care se pot auzi chiar de la 30 km. Măsurătorile efectuate în orașele mari arată că nivelul zgomotului
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bejan Domnica, Carp Costică () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92824]
-
an de zile n-o să se mai vorbească decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv... dar Încă având motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!...” (s.n.). Bârfirea devine și ea o formă a petrecerii Într-o lume În care grija principală a oamenilor e celălalt. Cu ochiul minții, Zoe vede spectacolul compromiterii ei definitive, al condamnării ei publice ca adulterină
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a lumii ca circ ori ca bâlci este scandalul. Uneori personajul vrea scandal, caută să iște scandal, se vrea protagonist al unui scandal (public), dar de cele mai multe ori se teme de scandal. Zoe e Îngrozită de perspectiva unui scandal („Ce vuiet! ce scandal! ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, În timpul ăsta, ce să fac? Să mor?”) și de iminența producerii lui prin publicarea scrisorii de amor; scandal Înseamnă compromitere definitivă, așezarea ei la zidul infamiei. De scandal se teme și Didina
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
căruia au crescut constant tensiunile dramei noastre finale. Ruperea celor șapte peceți semnifică spargerea barajului suferințelor omenirii la sfârșitul tuturor vremurilor, năpustirea acestora spre chipul ignorant al omului istoric surprins cutremurant de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de o identitate tainică, de un Cineva care domnește
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cuvântările mai multor poeți europeni la un congres internațional de poezie, A. își explicitează crezul poetic: „Poetul-omul-artist se regăsește astfel slujitor al Cuvântului, și în această vocație a lui a dat opere nepieritoare; el este scoica în care se aud vuietele cele mai de taină ale cosmosului, este transparență între vizibil și cele nevăzute, punte-catapeteasmă ce tăinuie și revelează între sacru și profan, mijlocind ca diacon dialogul mereu triadic.” Volumul de debut, Cum să vă spun, este dominat de o poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
dar cum li-e silase ridica iar si zboară să-și găsească cuib de ramuri. Vânt si i frigiar mugurii prea lacomi de lumina își zgulesc acum urechile in guler. MAMA de George Coșbuc În vaduri ape repezi curg Si vuiet dau in cale Iar plopi in umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moaraAcolo, mama, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioara. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
de cădere, este primit și el în brațele lui Tetis și ale unei oceanide, Eurinome, și ascuns de ele într-o peșteră din adâncul marelui fluviu Ocean 30 care înconjoară pământul, curgând jur-împrejurul lui, fără izvor și liman; acolo, sub vuietul de valuri fără capăt și sub spuma lor albă, a stat Hefaistos ascuns timp de nouă ani, de nimeni știut, făurind giuvaeruri. Și astfel doi zei de rang înalt ajung, prin violență, în lumea ei și găsesc la ea ocrotire
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
simt pierduți și Aias strigă: „Zeus, părinte, dă-ne un cer curat, să vedem; apoi, dacă așa vrei, nimicește-ne în plină lumină!“ Tristețea, durerea și moartea îi învăluie pe eroi ca într-un nor întunecat. Și mai sunt zarva, vuietul, vacarmul câmpiei cotropite de luptă. Se aud până în eter strigăte de războinici și de zei, strigăte de luptă, de amenințare și de spaimă, de chemare, de încurajare și de îndemn, de biruință sau de deznădejde, sau de furie oarbă, sau
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
alte analogii, acelea cu libera viață a elementelor sau a muritorilor care îi dublează imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază în soare bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. 54 Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ariel îndeplinește cu un brio extraordinar, de care, cum s-a văzut, era atât de mândru. La prima vedere, s-ar putea crede că spiritul a pus în slujba lui toate elementele: apele mării, vânturile, norii cu întreg văzduhul, cu vuietele, fulgerele și trăsnetele lui, însuși focul ca pârjol de flăcări. În realitate, totul fusese o înscenare foarte bine calculată și executată, iar pirotehnia o asigurase însuși polimetamorficul duh. A rămas atât de încântat și exaltat de ce făcuse, încât, întors la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
templu construit de Toth la Sais acum circa șaisprezece mii de ani, într-o catacombă, lângă un sicriu uriaș, Schliemann a găsit o colecție neobișnuită de instrumente muzicale și un papirus cu o scriere muzicală egipteană necunoscută. Instrumentele pot reproduce vuietul vântului, zgomotul valurilor, cântecele păsărilor și vocile tainice ale naturii. Doar celebrul Jean Sibelius a făcut încercări de a imita vocile naturii în compozițiile sale. Acolo, în vechime erau o trompetă uriașă din lemn ce scotrea un sunet asemănător cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unei piese muzicale? Cunoaștem răspunsul oricui la această întrebare. Trist sau fericit, intri în această stare extatică, o experiență interioară care tinde să te facă mai bun. Dar și sunetele naturii, cântecul păsărilor, vântul trecând printre copaci, ploaia căzând sau vuietul valurilor răsturnate pe țărmuri sunt sunete diverse care ne afectează pentru că suntem parte din lumea fizică în care trăim și suntem strânși legați de nuanțele prezenței sale fizice. În malaxorul existenței noastre undele sonore sunt copleșitoare și la un moment
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stilul nostru de viață ar trebui să genereze sau să creeze propriile noastre sunete tămăduitoare și de alinare în perioadele când suntem singuri. Licorna, expresie a dogmei și liberei gândiri Omnes ante Mosem per Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de departe pot intra, ajung în ușa mea chiar, Ușa casei din pădure. Se deschide tăcută; Pe pat este ceva acoperit, ceva chircit, ghemuit... Eu sunt acolo întins și totuși nu știu... Nimeni nu mai ajunge atât de adânc... Un vuiet înalt, blând, întins ca o sârmă... E doar un coșmar. Nimeni nu se trezește, nimic nu se întâmplă... Aici în fundul lumii, ceea ce a fost înainte lumea, și are să fie după aceea, mă strânge la pieptul ei negru și mă leapădă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nicolae Iorga, Nocturnă, Vălenii de munte, 1939. 780 Nichita Stănescu, A treia elegie, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 781 Noul Testament, Ioan 14:6. 782 Mihail Eminescu, La steaoa, Poesii, 1895. 783 Al. Philippide, "Peste câte mii de ani", în Visuri în vuietul vremii, Editura pentru literatură, București, 1969. 784 Liviu Pendefunda, Nemărginire, Vrăjitorii Marelui Vid, Magicians of the Emptiness, Moonfall Press, 1996 785 George. Gavrilean, Eu nu mai sunt, Caravela Visului și Oglinda, Contact int'l, 1998. 786 Ion Alexandru Angheluș, Prinț
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
araba, deci ignorant, barbar. Arabii din Spania numeau limba spaniolă alagiamia, iar spaniolii dădeau acest nume (aljamia) castilianei corupte și amestecate [...]; de asemenea spaniolul algaravia însemnează galimatias din cauză că limba Maurilor nefiind înțeleasă de spanioli le făcea impresiunea unui șirte-mărgărite sau vuiet nedeslușit de glasuri 122. Avem și aici de-a face cu imaginea unei forme infinit variate, neraționalizată de nicio "gramatică", doar că accentuarea se face în sensul negativ al incongruenței: varietatea pe care o presupune "mărgăritarul" e percepută în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe căutările febrile ale unor inși dornici să dea sens vieții într-un loc abandonat de memoria acțiunii; este o formă mascată a dorinței de evadare. Zile și nopți în furtună, o trilogie cu subiect istoric formată din părțile intitulate Vuiet în adâncuri, S-aprind scântei în beznă, Răscoala cea mare, evocă, într-o manieră demonstrativă, procesul de renaștere națională a principatelor dunărene. Figura centrală a tripticului este Tudor Vladimirescu. Când și când pulsul vieții răzbate, autorul surprinde, uneori, simple întâmplări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
vadurile sunt acele locuri dintr-un râu unde apa este mai mică și se trece cu căruța sau cu animalele pe malul celălalt al apei. Mai știam despre vaduri din pozia lui Coșbuc “Mama”: “In vaduri ape repezi curg, Și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zaresc Pe tine-ntr-o cascioară”. Era o poezie tristă ca și mine, în anul când
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
În floare, În spațiul uman Își face cuib uitarea (prin simbolul ei păianjenul), cuibul părăsit se asortează cu surparea și invazia mușchiului, iar cochiliile goale Își găsesc altă menire, aceea de fi locul În care se aude doar ca ecou vuietul stins al mării. Merii În floare - am totul dinainte pe masa goală Tabloul nunții... În rama de lemn goală cuib de păianjen Cuibul berzei gol pe-acoperișul surpat. Mușchiul verde pe scări Cochilii goale - vuietul stins al mării locuindu le
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se aude doar ca ecou vuietul stins al mării. Merii În floare - am totul dinainte pe masa goală Tabloul nunții... În rama de lemn goală cuib de păianjen Cuibul berzei gol pe-acoperișul surpat. Mușchiul verde pe scări Cochilii goale - vuietul stins al mării locuindu le Dar absența poate fi numită și prin adjective care semnifică golul Într-un mod particular, potrivindu-se doar cu unele lucruri, respectiv substantive: Copaci desfrunziți - În paragina verii nici n-ai ce fura Apa secată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]