634 matches
-
zice, istoria a fost destul de blândă în ultimii cincizeci de ani. Cu câteva zile înainte de sosirea mea acolo, tocmai murise Kurt Waldheim, fost secretar general al O.N.U. și, cu câteva decenii mai înainte, fost ofițer de informații în Wehrmacht-ul nazist. În al doilea război mondial, Waldheim a activat pe front în Grecia și în fosta Iugoslavie, unde a fost decorat de statul independent croat pronazist al lui Ante Pavelic. Nu îmi e clar dacă, odată cu moartea lui Waldheim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
scriem despre ocupație, despre degradarea valorilor, despre opresiune În Teritorii, până și despre războiul din Liban, până și despre acțiunile coloniștilor, Întotdeauna și fără excepție folosim cuvântul „noi“. Și doar Grass a fost chiar el soldat nazist! A Îmbrăcat uniforma Wehrmachtului! Și el și celălalt, Heinrich Böll. A purtat crucea Încârligată și cu siguranță În fiecare dimineață saluta cu brațul Întins și striga ca toți ceilalți „Heil Hitler!“. Și acum le zice „ei“. În timp ce eu, care n-am călcat niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că, În clipa asta, nemții au un avantaj moral față de noi, pentru că ei au terminat deja, iar noi, ticăloșii, continuăm. Cine te crezi? George Steiner? Radio Damasc? Ăsta e exact genul de comparație murdară pe care până și Grass, absolventul Wehrmachtului, Îl stigmatizează și Îl consideră demagogie. Furia lui Fima se potoli. În locul ei veni tristețea. Și Îi vorbi pe tonul cu care te adresezi unui copil care s-a rănit cu șurubelnița pentru că s-a Încăpățânat să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre vest. Weisz, cu actele și medaliile recuperate, a fost suit Într-o altă că ruță. Odată ieșiți din oraș, soldații au Început să discute În grijorați Între ei: ce facem cu omul ăsta, să-l ducem la coman damentul Wehrmacht-ului de la Carei, să-l abando năm undeva pe drum, să-l Împușcăm noi?... Oricum, la co man dament, are toate șansele unui glonte. Pri zonierul cunoștea bine germana, așa că a scos din nou meda liile și docu men tele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu un bărbat cam de vîrsta prizonierului. Alte tîrguieli, alte presupuneri. — Nu ni s-a dat nici un act, spuse unul dintre soldați, din care să se Înțeleagă că e În mîna noastră. Ni s-a spus să mergem la comandamentul Wehrmachtului la Carei, dar, venind Încoace, putea oricînd să ne cadă o bombă-n cap. Ne-au Îndemnat chiar să-l Împușcăm pe drum că nu va ști nimenea de el. Dar acum dumneata știi și mai știi că are și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prizonierul. — Vin cu tine pînă la Ghilvaci. De acolo, te descurci sin gur, eu trebuie să merg mai departe. Pe tot drumul ăsta, nu uita că ești prizonierul meu! Și nu mă dați pe mîna jandarmilor? TÎnărul Îmbrăcat În uniforma Wehrmacht-ului să fi avut cu vreo cinci-șase ani mai mult decît Valeriu Ruba. Nici la despărțire, În gara Ghilvaci, n-a vrut să-i spună Încotro merge și dacă e neamț sau ungur. De două ori Clara și o dată fata
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
transformase deja în război mondial, motiv pentru care în vacanța petrecută la Marea Baltică noi, elevii din ciclul superior, nu rumegam numai evenimente locale, ci traversam și granițele cu cuvinte umflate, între noi nu era vorba decât despre ocuparea Norvegiei de către Wehrmacht-ul nostru, cu toate că până în iunie comunicatele speciale trâmbițaseră mersul campaniei ce a urmat împotriva Franței ca pe un război-fulger până la capitularea dușmanului dintotdeauna: Rotterdam, Antwerpen, Dünkirchen, Paris, coasta Atlanticului... Astfel decurgea lecția noastră de geografie extinsă prin ocuparea de teritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gurilor de foc, numărul lansatoarelor de torpile, anul lansării la apă. Cu toate astea, ne-am mirat de cunoștințele lui legate de cele întâmplate în bătălia pentru Narvik, cunoștințe care depășeau cu mult ceea ce reținuserăm noi din rapoartele zilnice ale Wehrmacht-ului transmise la radio. „Habar n-aveți voi ce s-a întâmplat cu adevărat acolo sus, în nord. Pierderi grele! Pierderi al naibii de grele!“ Toate astea au fost încasate cu totală uimire, căci întrebări - de pildă, de unde anume avea el, Wolfgang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mare de clienți. De multe ori ajutam și eu la lipit. Pagina cu știrile din ziua precedentă din Ultimele știri de Danzig oferea fondul. Probabil că mărcile de făină și de zahăr acopereau raportul respectiv al Comandamentului superior al Wehrmacht-ului în care, în loc de retragere, cuvântul „alinierea frontului“ atenua situația generală. Numele unor orașe care erau abandonate acum îmi erau familiare încă din perioada înaintării. Se prea poate ca mărcile de untură și de ulei să fi acoperit paginile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
măr al lui Adam excesiv de mare, în timp ce el părea să fie impecabil atunci când, de fiecare dată, lăsa arma să cadă, încet, ca într-un timp lungit dinadins, ca să se impregneze în memorie. Pe urmă, când raportul de la Comandamentul superior al Wehrmacht-ului - prins în pioneze pe Scândura Neagră - făcea cunoscută debarcarea dușmanului anglo-american pe țărmul Atlanticului și-mi lărgea în continuare cunoștințele de geografie - doar colegii noștri alsacieni sau loreni erau în stare să pronunțe corect toponimicele normande și bretone -, bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Werner care, încă din anii școlii, îmi înlocuise jazz-ul interzis? Sau am văzut, abia acum, filmul îndemnând la rezistență Kolberg? Dar oare cât timp a stat acolo această grămadă amestecată de oameni, din care făceau parte atât inși din Wehrmacht, cât și personal la sol de pe aeroporturile abandonate, așteptând mai mult poșta de campanie, care nu a sosit însă, decât tancurile promise? Această perioadă îmi apare ca un film imposibil de datat și parcă fragmentat, alcătuit din segmente de acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la ploaie. La un popas în lunca unui râu ating mâțișori înfloriți. Să fi cântat vreun cuc înainte de vreme? Să fi numărat eu oare de câte ori a cântat? Și pe urmă văd primii morți. Soldați tineri și bătrâni în uniforme ale Wehrmacht-ului. Atârnă în copaci de-a lungul șoselei și în teii din piețe. Pancartele de carton atârnate pe piept îi recomandau pe spânzurați drept „lași care compromit capacitatea de apărare“. Un băiat de vârsta mea, care, în plus, are la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încurcat-o, băiete, cu podoaba aia de la guler. Pe ăia ca tine îi împușcă direct. Un glonț în ceafă și gata...“ Probabil că el a „procurat“, cum se spunea în germana infanteriștilor, nu mai știu de unde, un veston normal de Wehrmacht. Fără găuri de glonț și pete de sânge. Mi se și potrivea. Acum, fără runa dublă, îi plăceam mai mult. Până și eu m-am convins să-mi placă deghizarea ordonată. Atât era de grijuliu îngerul meu păzitor. Așa cum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și ca martor, nu pot sau nu vreau să-mi amintesc dacă după condamnarea locotenentului major de către un tribunal al barăcii ales cât se poate de corect, mâna mea s-a implicat și ea atunci când pedeapsa, bătaie cu centurile de Wehrmacht la fundul gol, a fost anunțată și dusă apoi la îndeplinire. Ce-i drept, încă mi se mai pare că văd dungile pe pielea care plesnește, dar s-ar putea să fie o imagine pictată ulterior, fiindcă experiențele de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în chip de micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au de-a face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
povestit ce văzusem. Nebe râse: — Ce ai zice dacă ți-aș spune că divizia pe care ai văzut-o era probabil eliberatoarea acestei țări? — Armata plănuiește un puci? — Nu-ți pot spune foarte multe în afara faptului că înalți ofițeri din Wehrmacht au fost în legătură cu primul-ministru britanic. De îndată ce britanicii dau ordinul, armata va ocupa Berlinul și Hitler va fi adus în fața unui tribunal. Când va fi asta? — Când Hitler va invada Cehoslovacia, britanicii vor declara război. Acela va fi momentul. Momentul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oameni și trăim altă viață, spunea Înțeleptul Hermann, când Încerca să Îi povestească, se ferea de amintirile lui din Ucraina, de execuțiile preventive ale unor localnici evrei și partizani, făcute de Einsatzgruppe, la care și el, ca și alții din Wehrmacht, asistase - poate uneori chiar dăduse o mână de ajutor? Avea și el de uitat coșmarurile lui, conservele expirate, diareea și frigul inuman din tranșeele de la Stalingrad, de care amintea câteodată, lupta cu ghearele și cu dinții pentru un loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ascultă la radio șlagărele la modă. "O să ne agățăm rufele pe linia Siegfried, dacă linia Siegfried o să mai fie acolo", râd ei, cu un aer batjocoritor și încrezător... Iar apoi, după câteva zile, se produce dezastrul. Pe 10 mai 1940, Wehrmacht-ul lansează o ofensivă de o eficacitate fulgerătoare. Trupele germane ocolesc linia Maginot și invadează Luxemburgul, Olanda și Belgia, în vreme ce faimoasele Panzerdivisionen, diviziile blindate de tancuri ale Wehrmacht-ului, traversează regiunea Ardenilor. Aliații sunt prinși ca într-un laț imens
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Iar apoi, după câteva zile, se produce dezastrul. Pe 10 mai 1940, Wehrmacht-ul lansează o ofensivă de o eficacitate fulgerătoare. Trupele germane ocolesc linia Maginot și invadează Luxemburgul, Olanda și Belgia, în vreme ce faimoasele Panzerdivisionen, diviziile blindate de tancuri ale Wehrmacht-ului, traversează regiunea Ardenilor. Aliații sunt prinși ca într-un laț imens pe care germanii îl strâng puțin câte puțin în jurul orașului Dunkerque, unde 330 000 de soldați britanici și francezi se îmbarcă în grabă pentru a se retrage. După
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
comanda lui Rommel. Iar o lună mai târziu, americanii obțin, sub comanda generalului Eisenhower, o victorie decisivă în prima lor debarcare, în Maroc și Algeria. În sfârșit, în est, trupele Armatei Roșii, despovărate de deschiderea noului front în vest, țin Wehrmacht-ul în șah în timpul crâncenei bătălii de la Stalingrad (septembrie 1942-februarie 1943). Și acesta reprezintă un punct de cotitură al războiului, o victorie simbolică a forțelor aliate. Din momentul acela, lațul începe să se strângă în jurul puterilor Axei. În timp ce americanii inițiază
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Stalingrad (septembrie 1942-februarie 1943). Și acesta reprezintă un punct de cotitură al războiului, o victorie simbolică a forțelor aliate. Din momentul acela, lațul începe să se strângă în jurul puterilor Axei. În timp ce americanii inițiază recucerirea Asiei de Sud-Vest, Armata Roșie constrânge Wehrmacht-ul să se retragă spre vest. La rândul lor, forțele anglo-americane deschid o breșă în "fortăreața Europa", debarcând în Sicilia în iulie 1943, chiar în momentul prăbușirii regimului lui Mussolini. Și curând se răspândește vestea, confirmată în scurt timp, a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
această linie Westwall, dar aliații au preferat s-o numească după numele liniei din prima conflagrație mondială. Se pare că ridicarea sa, ordonată de Hitler încă din 1938, a avut la bază scopuri mai curând propagandistice decât strategice (n. trad.). Wehrmacht ("Forță de apărare") a fost numele oficial al forțelor armate ale Germaniei între 1935 și 1945. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Wehrmacht-ul includea armata de uscat, das Heer, marina de război, die Kriegsmarine, și forțele aeriene, die
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Hitler încă din 1938, a avut la bază scopuri mai curând propagandistice decât strategice (n. trad.). Wehrmacht ("Forță de apărare") a fost numele oficial al forțelor armate ale Germaniei între 1935 și 1945. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Wehrmacht-ul includea armata de uscat, das Heer, marina de război, die Kriegsmarine, și forțele aeriene, die Luftwaffe, cu sprijinul ocazional al unităților militare ale Partidului Nazist: Waffen-SS, Schutzstaffel (cunoscută ca SS) și Sturmabteilung (cunoscută ca SA) (n. trad.). 119 Alocuțiune a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
influență a Germaniei naziste. Parteneriatul româno - german, consfințit de aderarea țării noastre la Axa, a avut la bază interesele individuale ale fiecarui stat. Germania dorea să folosescă petrolul românesc și armata română contra URSS, iar România intenționa să recupereze, cu ajutorul Wehrmachtului, Basarabia și Nordul Bucovinei și să mizeze pe o eventualitae neutralitate germană, în disputa viitoare cu Ungaria, pentru Transilvania. După ce trecem, însă, de linia narativă inițială, nuanțele încep să prindă contur și să tranforme o poveste la prima vedere clara
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]