1,619 matches
-
acestei erudiții așa cum apărea la Cioran sau chiar la Noica. Însă nici Eliade nu-și precizase În amănunt care a fost traseul său din 1936 și până În 1954, trecând prin și prelungindu-se În mult mai rezumativa Patañjali et le Yoga din 1962. În concluzia din 1954, Eliade a reintrodus curajos concluziile unui articol din 1939 despre speologie și folclor legat mai degrabă de eseul despre Folclor ca instrument de cunoaștere și nuvela din 1940. Într-un paragraf final, amintea că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din 1962. În concluzia din 1954, Eliade a reintrodus curajos concluziile unui articol din 1939 despre speologie și folclor legat mai degrabă de eseul despre Folclor ca instrument de cunoaștere și nuvela din 1940. Într-un paragraf final, amintea că yoga „reprezintă o «fosilă vie», o modalitate a spiritualității arhaice care nu a supraviețuit nicăieri altundeva”1. În 1954, scria În prefață: „Pregătirea acestei ediții am Început-o cu mult timp În urmă, dar n-am putut-o duce la bun
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
urmă, dar n-am putut-o duce la bun sfârșit În lipsa unui fericit concurs de Împrejurări” (pp. 10-11). Mai mult, atestarea cea mai recentă, din Jurnalul portughez rămas până În 2001 inedit, ne documentează decalajul Între acea „ediție mai curajoasă a Yoga”, așa cum scria În 1942, și data apariției. Ambele ediții sunt mai aproape de nuvela fantastică decât se putea aprecia până acum2. Singurul comentariu al „curajului” pe care și-l cerea și care mi se pare just poate pune Într-o legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poate de adăugat, rămân numai niște răsfrângeri care cu vremea s-au șters. Nu numai În Europa și, prin extensie, În Bucureștiul interbelic există o tot mai clară disociere Între nucleul semnificației tehnicilor ascetice, mistice și magice care țin de yoga, pe de o parte, și absorbția lor În universurile narativității populare și În folclorul magic, de cealaltă parte. Comentând, bunăoară, ciclul legendelor lui Gorakhn³th și ale discipolilor săi, scrie În 1954: „Evident, toate aceste detalii tehnice șprivind diferitele siddhiț, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și În folclorul magic, de cealaltă parte. Comentând, bunăoară, ciclul legendelor lui Gorakhn³th și ale discipolilor săi, scrie În 1954: „Evident, toate aceste detalii tehnice șprivind diferitele siddhiț, deși atestate În textele literare, trec pe planul al doilea: rezultatele tehnicilor yoga erau cele care pasionau «publicul» obsedat de imaginile mitice ale libertății absolute și ale nemuririi. Nicăieri nu surprindem mai bine decât În folclor și În literaturile vernaculare adevărata funcție pe care o Îndeplinește Yoga În economia spirituală a Întregii Indii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe planul al doilea: rezultatele tehnicilor yoga erau cele care pasionau «publicul» obsedat de imaginile mitice ale libertății absolute și ale nemuririi. Nicăieri nu surprindem mai bine decât În folclor și În literaturile vernaculare adevărata funcție pe care o Îndeplinește Yoga În economia spirituală a Întregii Indii”1. Mai important este că Eliade știa că un fenomen similar este și adopția europeană (inclusiv românească) a temei (ceea ce ar merita un studiu separat, cu o secțiune - tristă sau comică, sau amândouă- post-1990
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și enigmatic, pe care Îl folosea În conferințele sale americane și Borges, Eliade adăuga În 1974: „Dacă Îmi permiteți să mă refer la experiența mea limitată, aș adăuga că În anul 1928, când am plecat ca tânăr student să studiez yoga și tantra cu S.N.Dasgupta la Universitatea din Calcutta, cărțile bune și competente dedicate acestor teme puteau fi numărate pe degete. Astăzi există poate 50 sau 60 de publicații serioase, iar unele dintre ele conțin ediții și traduceri din sanscrită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a făcut un fel de sinteză policentrică, utilă și azi: În primul rând În Y II, p. 325, nota II.5, dar și pp. 262 și 300 și urm.; despre siddhi și abhijñ³, p. 345, nota V.5; despre ascezele yoga și jaine, p. 350, nota VI.3, menționând-o și pe Th.Brosse cu articolul din 1936 (În bibliografie)1. Nota VI.11, intitulată chiar „Prin aceleași fapte...”, corespunde perfect fundalului fantastic din SDH. O reluare rezumativă vizibil mai distantă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fantastic din SDH. O reluare rezumativă vizibil mai distantă apare În Histoire des croyances et des idées religieuses, vol. II, ¬ 145, care nu Înregistrează nimic nou. Chiar și În 1954, considera „puterile miraculoase” oarecum mai aproape de fachirism decât de tehnicile yoga, prin urmare mai legate de difuziunea populară a rețetelor ascetice (Y II, p.274), prelungind comparația cu șamanismul. Oricum, „la nivel magic «zborul» se număra printre siddhi-uri și putea fi obținut, fără deosebire, prin yoga, alchimie sau vrăjitorie”2 (Y
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aproape de fachirism decât de tehnicile yoga, prin urmare mai legate de difuziunea populară a rețetelor ascetice (Y II, p.274), prelungind comparația cu șamanismul. Oricum, „la nivel magic «zborul» se număra printre siddhi-uri și putea fi obținut, fără deosebire, prin yoga, alchimie sau vrăjitorie”2 (Y II, pp. 284 și 304 n. 26). Problemele acestor siddhi se complică de Îndată ce, asemenea Întregii yoga, sunt privite ca o realitate panindiană, cu afluenți importanți din budism sau jainism. Specializarea discipolilor principali ai lui Buddha
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
comparația cu șamanismul. Oricum, „la nivel magic «zborul» se număra printre siddhi-uri și putea fi obținut, fără deosebire, prin yoga, alchimie sau vrăjitorie”2 (Y II, pp. 284 și 304 n. 26). Problemele acestor siddhi se complică de Îndată ce, asemenea Întregii yoga, sunt privite ca o realitate panindiană, cu afluenți importanți din budism sau jainism. Specializarea discipolilor principali ai lui Buddha, conform tradiției Therav³da, configurează un „specialist al puterilor miraculoase” (p³. iddhimașntț) care e Mah³ Maudgalay³na (p³. Moggall³na), ale cărui puteri le
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fusese accesibilă la Calcutta”. Ultima parte a frazei arată că Eliade-naratorul nu era Încă familiarizat cu scrierile lui Honigberger: pentru că „traducerea engleză” este ediția cea mai bună și Îi aparține autorului. „Mă ocupam, pe vremea aceea, de filosofia și tehnicile Yoga și cercetasem cartea lui Honigberger mai ales pentru amănuntele asupra acestor practici oculte pe care, pare-se, doctorul le cunoscuse Îndeaproape. Cum cartea sa apăruse Însă pe la mijlocul veacului trecut, suspectam pe autor de oarecare lipsă de spirit critic.” Practicile relatate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
in the East, dar numai după excerptul de câteva pagini al lui Vidyarnava din 1930, pe care Îl citează În 1936, apoi descoperă volumul și biografia lui Honigberger până la 1850 - dar această a doua descoperire funcționează În paralel cu studiul yoga și nu Își găsește o confirmare decât tocmai În nuvela din 1940, când posibilitatea de a exploata narativ un „secret” al lui Honigberger trebuie legată de mediul românesc - conform cu un proiect al fantasticului Început cu Șarpele, dar și mai clar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
punct Încolo există o versatilitate a referințelor la Ïambhala și Agarttha: nu poți ști dacă tulburarea provine din experiența de la Rishikesh sau din lectura unei cărți de Guénon, Le Roi du Monde. Evident, jurnalul lui Zerlendi cuprinde ceea ce lipsește din Yoga - după cum spune Eliade: propriile experiențe trecute sub tăcere. Dar Zerlendi Începuse studiul sanscritei În același mod (care nu prea Îngăduie variațiuni) ca Eliade, la București și Calcutta 2: cu multe caiete de declinări și cu traducerea unor texte din Hitopadeïa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai precisă confirmare”. Urmează, spune Eliade, „o serie de trimiteri la opera lui Honigberger: cazuri de «fachirism», levitație, moarte aparentă, Îngropare de viu etc.” - adică exemplele clasice și, În această ordine, tocmai ceea ce urma notei 3 de la pagina 303 din Yoga I. Există trei posibilități: ca J.E. să fie două inițiale care nu camuflează nimic (prea puțin probabil), să ascundă numele lui Julius Evola (deși În 1939 doar lui Pettazzoni i-a scris că ar vrea să vină să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nuvelei, cu Eliade care Își caută În raft volumul, În ediția pe hârtie Vidalon vergé, găsește referința, Își recuperează notele de la Calcutta, revine la Folclorul ca instrument de cunoaștere, Își amintește de telegrama lui Dasgupta, autorul a trei cărți despre yoga pe care le menționa În 1936 În prefață, la Patañjali sau la Rishikesh, la felul În care izbutise fantasticul românesc În Domnișoara Christina și la ceea ce, cu siguranță, ar fi Înțeles, În iarna anului 1940, Nae Ionescu și prietenii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
concentrarea asupra unui singur obiect (I.32). Căci tocmai concentrarea gândirii (cittasa-grahaña) servește la Îndepărtarea pasiunilor (kleïa). Dar naratorul implica această eroare pentru că, mărturisește, „Întâmpinasem aceleași greutăți. El avusese mai mult noroc și, În orice caz, o mai tenace voință”. Yoga S¿tra (I.21) afirmă că yoghinii a căror ardoare e puternică vor realiza rapid concentrarea și efectele ei. Apoi, practica respiratorie e vădit Îmbunătățită și apar primele rezultate, prin surprindere: În acest veritabil laitmotiv al nuvelei acționează deopotrivă fluxul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unei tangibilități (spraÌtavya), dar nici al iluziilor (vañcana) care Îl pot Înșela (vañcaka) pe yoghin. Este experiența stranie a lumii somnului profund care nu fracturează continuitatea conștiinței martor, lume cu totul deosebită de cea a treziei. Un comentariu literar la Yoga S¿tra?tc "Un comentariu literar la Yoga S¿tra ?" Experiența focului (atenția concentrată asupra jăraticului din șemineul casei sale) va duce Însă mult mai departe. Închizând ochii, descoperă uimit continuitatea imaginilor și, treptat, se cufundă Într-un „spectacol uluitor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care Îl pot Înșela (vañcaka) pe yoghin. Este experiența stranie a lumii somnului profund care nu fracturează continuitatea conștiinței martor, lume cu totul deosebită de cea a treziei. Un comentariu literar la Yoga S¿tra?tc "Un comentariu literar la Yoga S¿tra ?" Experiența focului (atenția concentrată asupra jăraticului din șemineul casei sale) va duce Însă mult mai departe. Închizând ochii, descoperă uimit continuitatea imaginilor și, treptat, se cufundă Într-un „spectacol uluitor” În care vede orice Își dorește. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de Honigberger: „Honigberger a izbutit, probabil, să-i reactiveze anumiți centri - Însă mai mult n-a putut” (cf. 71-72), pasaj despre care Eliade se Întreabă dacă se referă la centrii nervoși sau la plexurile psiho-fizice „oculte pe care le cunoaște yoga și celelalte tradiții”2. Destul de didactic, naratorul revine asupra pasajelor și se Întreabă ce a provocat amnezia și paralizia lui J.E., adică ce anume depășise și Honigberger, și Zerlendi (fiind rândul său). Cred că sensul amneziei, una dintre temele obsesive
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
chiar și În cazul În care semnifică stricta uitare, inclusiv cea observată de Culianu. Însuși Eliade se depărtase prea mult de perioada 1930 pentru a nu-și revendica o recapitulare a eșecurilor și cauzelor sale secrete (În sensul În care yoga este o formă de acțiune). Tot ceea ce va descrie ca ținând de experiența senzorială asiatică, despre care vorbise și În Șantier, este o explicare corectă și completă În care Își arată afinitatea și adeziunea completă cu jurnalul lui Zerlendi. Reîntorcându
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În care Își arată afinitatea și adeziunea completă cu jurnalul lui Zerlendi. Reîntorcându-ne, pericolele care l-au neutralizat pe J.E. erau, pentru Eliade, depășite. Pentru ca al șaselea paragraf să se Închidă cu experiența unificărilor celor două curente oculte din yoga și tantra 1, curente polare, asimilate cu soarele și luna, care conduc la experimentarea sfericității ca atribut al regăsirii stării primordiale. O astfel de practică, În mintea cititorului, deja poate trimite la semnificații oculte, chiar dacă e vorba de un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la textele yoghinice clasice? Eliade o spune, cu dezarmantă sinceritate (dovedind și imensa libertate de care dispunea pentru a-și schița legăturile dintre opera științifică și cea literară): „Am dat unele lămuriri referitoare la asemenea practici În cartea mea despre Yoga, și nu mai revin În povestirea de față” (76). Prin urmare, cititorul este pur și simplu invitat, dacă e atent, să compare cu minuție diferitele pagini 4 și să unifice cele două expresii ale aceleiași experiențe. Ceea ce Înseamnă că pasajul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu minuție diferitele pagini 4 și să unifice cele două expresii ale aceleiași experiențe. Ceea ce Înseamnă că pasajul din Zerlendi despre dispariția involuntară trebuie riguros considerat ca un pandant de același grad al pasajului din Eliade - „etica, asceza, gnoza, «secretul yogăi» Însuși nu sunt decât preliminarii. Contemplația finală nu mai e un «act», și ea nu poate să fie realizată prin voință. Ea se Împlinește În mod natural” (Y I, p. 93). Evident Însă că sunt alte trimiteri la teză pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cita pe indianistul O. Rosenberg, iar acesta comparase beatitudinea primelor experiențe yoghinice avute În Japonia (cf. Y I, p. 85 n. 1) cu senzația produsă de ascultarea muzicii... Înainte Însă de a vedea cum evoluează calchierea literară a itinerarului tehnicilor yoga, să ne reîntoarcem la Patañjali și la comentatorii săi, veche pasiune a lui Eliade. Yoga S¿tra este un tratat compus din 195 de versete, dintre care nu mai puțin de 35 se referă explicit și exclusiv la siddhi (anume
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]