5,438 matches
-
de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede că, în urma unui astfel de incident exploziv și lipicios, Carol își va lua tălpășița din prăvălie înainte chiar ca Wiggins, încă năucit de lovitură, să se ridice de pe linoleumul pe care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
desfăcu șireturile de la bocancii lui Dan, îi scoase blugii largi și boxerii cât ai zice pește. Nu că Dan ar fi putut articula ceva în momentele acelea. Ochii îi jucau feste, se uita oare la Carol sau la mama lui? Zăcea cu capul dat pe spate, cu firicele de salivă și bere Lamot scurgându-se pe la colțurile gurii. În seara aceasta, cineva parcă îi căptușise gura cu o foaie de cauciuc. Abia dacă simțise că fusese întors. Dar a simțit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trecuse de Whittington apoi spre Highway Village. Avusese intenția clară de a merge să dreneze chistul domnului Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de nervoasă că nici măcar nu se deranjase să contextualizeze afirmația. — Habar n-am unde e. Alan și Bull ajunseră în dormitor. Bull aprinse plafoniera. Lumina cădea peste ei asemenea privirii unei proprietărese dezaprobatoare. Pe patul „de ocazie“ al lui Bull zăceau haine împrăștiate. O minge de rugby era aruncată pe podea, alături de alte accesorii sportive. Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Bull de Allan, rotunjindu-i fiecare mișcare! Alan n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una intacta. Se temea că pe Bull îl va durea, că sângele le va păta hainele abandonate, care zăceau acum mototolite sub cele două corpuri ce se împreunau. Alan își dorea ca această primă dată să fie extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că devenise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făcea să conștientizeze mai acut disfuncțiile corpului și cauzele care le determinau. Tatăl stătea cu ele, dar nu participa la discuție. Trupul de instalator îi era înveșmântat în denim uzat. Geanta asemănătoare acelora în care se păstrează măștile de gaze zăcea pe podea, lângă bocanci. Din când în când, ducea capătul unei țigări rulate chiar de el la buzele maronii, ascunse în barbă și elibera un fuior de fum. Citea secțiunea „Societate“ din Guardian, observase Naomi, ca și cum o asemenea noțiune i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se afla geanta diplomat neagră a lui Alan. Pe covorașul de cauciuc negru era trusa medicală. Telefonul mobil se afla în suportul de pe bordul mașinii, alături de mulțimea de butonașe verzi. Dosarul cu informații despre Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate zăcea deschis pe genunchii acoperiți de pantalonii negri ai lui Alan. Hârtiile dinăuntru fuseseră dispuse astfel încât să incite. Numai că Alan nu le citea, ci se concentra asupra semaforului. Evalua greutatea și viteza potențială a mașinilor din jur. Mintea lui incisivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fusese intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau, se afundau și plonjau, avea sprâncenele ridicate, iar ochii îi străluceau. De data aceasta ejaculase într-un vârtej de senzații. Era o chestie total diferită de ceea ce trăise în noaptea precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte de o nouă epifanie. Masturbarea îi sporea conștiința de sine. Într-un fel, Bull simțea o conexiune mai subtilă, dar mai sigură, cu lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
odată intrată în grămadă, mingea a căzut fix la picioarele mele. Mi-am proptit gheata ca s-o pot prinde și am simțit cum îmi alunecă bandajul... Bull privise în jos cu o expresie de groază pe chip. Suspensorul suplimentar zăcea în noroi. Scobitura genunchiului îi era cu totul expusă. În mijlocul grămezii îi era efectiv imposibil să se miște. Și totuși, izbutise să vadă fața transfigurată a lui Masher Morton, jucătorul cu numărul opt al celor de la Wanderers. Nici măcar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
viață săracă. Văzând cu ochii lui abisul dintre viața fastuoasă a aristocraților și soarta tragică a nevoiașilor, poetul a exprimat indignarea sa în versurile următoare: "Pe când dincolo de porțile vopsite în roșu miros delicatese și vinuri alese, pe drumurile din afara cetății zac cadavrele neajutoraților morți de foame". După neșansa din cariera politică și viața sa trăită în mizerie, Du Fu realizează cât de coruptă era clasa dominantă și cât de mult suferea poporul. Astfel, el devine treptat poetul frământat permanent de viitorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
morți, fie la ei acolo!”. Imaginile unei ciocniri pe autostradă, soldată cu un carnagiu, mai șterg din amărăciunea de a nu avea nici măcar o Dacie. Acoperișul făcut scrum al vilei generalului Sandu mai încălzește cât de cât inima celor care zac câte șapte într-o garsonieră din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai iau din tristețea celor care își privesc copiii murdari până în albul ochilor, căutând de mâncare prin gunoaie. Simpla posibilitate de a respira capătă valoare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sală, se suia pe postamentul scenei și se așeza turcește, la 2-3 metri de ecran. El, bișnițarul de bilete, nu se umilea să stea pe scaunele numerotate ale sălii, locul lui era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
știu dacă pe undeva pe dinăuntrul vostru nu veți simți cum se strecoară ceva ce aduce cu o furnicătură sau, mai bine spus, cu un fel de mâncărime. Însă chiar nu pot să-mi imaginez ce suflet gângav trebuie să zacă în mine ca să-i pot explica lui Filip de ce îl priveam mirat când deschidea ușa și de ce îl rugam fâstâcit s-o închidă la loc atunci când mă refugiam cu orele în camera mea, când desfășuram „ample mișcări de trupe“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui tata de la Agigea, Kita lătra la valuri și încerca să prindă pescăruși; când a fost otrăvită de-o babă din C 37, a zăcut o zi și o noapte, dar m-a auzit cum plâng, m-a văzut cum dorm lângă ea pe covor și s-a străduit să învie; Kita era capabilă de minuni, ca o zână; poate n-ați uitat Miracolul C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
holul apartamentului 40 și celălalt s-a ascuns după un fotoliu din camera mare, dacă o înghețată Polar, de vanilie, se topește pe biroul elevului Filip și zeama se prelinge peste cărți, caiete, foi mâzgălite și fotografii, dacă sub pat zac laolaltă un ciorap roșu, o minge de tenis, o riglă, un cotor de măr, coji de alune, o insignă de pionier, un creion cu vârful tocit și un extensor (între corzile căruia păianjenii țes ca la gherghef), în fine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
soare de carton, se chinuia să lumineze, să-mi arate blocul și scara, răzbeam într-un târziu, împleticit, greoi, totul intrase în părăsire, oamenii dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se aflau rafturi de lemn natur pe care fuseseră Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau În zigurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
direcțiile femei și bărbați, mai cu seamă femei. Băiețelul s-a uitat uimit cum acestea Încep să Înșface bucățile de cărbune, să le adune grăbite și chiar să se bată pentru ele. A pus piciorul pe bucățica de cărbune ce zăcea pe pămînt, lîngă el și, mai tîrziu, cînd toată lumea s-a Întors la ea acasă, și-a strecurat-o În buzunar. Din comportamentul femeilor, a Înțeles că este un lucru foarte prețios, deși nu avea nici cea mai mică idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era la pămînt. Toată disperarea Îngropată, toată tristețea și tot pesimismul pe care le găseai În cărțile lui ieșeau brusc la suprafața vieții sale, Îi inflamau ochii și-i acopereau chipul ca un văl. În aceste perioade, se mulțumea să zacă În fotoliul mare de piele și să se uite fix la perete, practic În stare catatonică. Chiar Înceta să mai mănînce și, lucru care mă afecta direct, nu-mi mai dădea nici mie de mîncare. Iar acest lucru mă stresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
obișnuit, cu pîine prăjită și cafea tare, cînd el s-a dus și a dat jos căruciorul roșu din vîrful unui maldăr de cutii. Am crezut că o să pună În el aparatul de făcut gofre și prăjitorul de pîine care zăceau În debara de săptămîni bune, Însă, În loc de asta, el a dat jos din stivă cutia cea mai de sus, a pus-o pe podea și a Început să scoată din ea cărți, pe care le-a așezat În căruț. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
luni și șapte zile. Copacii din parc Își pierduseră frunzele, iarba era presărată de pete roșii și galbene, triste și uscate, și tot mai multe prăvălii mureau În piață, cu ferestrele și ușile acoperite cu placaje. Gunoaiele invadaseră Întreaga zonă, zăceau pe străzi și În rigole sau erau ridicate și spulberate de camioanele ce treceau prin apropiere, ca niște frunze măturate de vînt. Nopțile erau mai liniștite decît altădată și Îl auzeam Întotdeauna pe Jerry cînd venea acasă călcînd apăsat, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cea deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT, fără să-mi pese absolut deloc că m-ar putea vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe ușă scria STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE și, undeva de cealaltă parte a acestor cuvinte, zăcea Jerry, În agonie sau mort. Așa că m-am Întors În librărie și, cu mare greutate - eram Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
curbate de sticlă lăptoasă au zburat prin cameră, unele dintre ele căzîndu-mi În cap și pe spate, asemeni unei ploi uscate. Picioare de șobolan peste sticlă spartă, tăcută și fără sens. Ușa de la TOALETĂ era deschisă și vasul de toaletă zăcea, spart În două, pe podea. Nici pic de apă. În beciul meu uscat. Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la pianul meu din Încăperea de la etaj, făcut zob sub greutatea grinzilor căzute. Acum nu mai aveam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la rînd undeva pentru cine știe ce gumă de mestecat cu aromă de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Ba cîntărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]