810 matches
-
Kasser atunci când îi spusese că pleacă în Abație. "E singurul loc din universul cunoscut unde puterea imperială nu te poate ajuta cu nimic." Dăduse atunci un răspuns dibaci, spunând că tocmai de aceea este important să meargă în Abație, dar zădărnicia și tristețea de pe chipul tatălui Împăratului său îl urmăriseră tot drumul până pe Pământ. Semn de ghinion. ― Sunt trimis de Majestatea Sa Imperială și doresc... Abatele îi reteză vorbele cu un gest scurt. ― Majestatea Sa știe că nu acceptăm ambasadori! ― Scopul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să existe doar pe asteroizi. Oamenii se convinseseră cu multă vreme în urmă de acest lucru, așa încît a spune că ești în căutarea unei mine de austral pe o planetă devenise un fel de zicală populară care desemna plastic zădărnicia. Uimirea lui Crey fusese nemărginită, când, cu doi ani în urmă, doi tineri geologi îi spuseseră că pe Praxtor există un zăcământ care conținea mai bine de zece tone de austral. Asta însemna cam toată producția de combustibil din istoria
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Tânărul văzu cu groază cum începe să cadă spre lama întinsă a celuilalt și încercă să-și oprească picajul cu forța gândului. Era însă prea târziu și, pentru a doua oară în acea zi, îl cuprinse o senzație stranie de zădărnicie. Simți în piept tăișul lamei și, în fracțiunea infinitesimală de secundă în care căzu, se întrebă daca moartea putea fi atât de puțin dureroasă, fiindcă nu simțea metalul fă-cîndu-și loc în trupul său. Apoi soldatul își trase mâna, lăsîndu-l să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se mai auzea câte un urlet stins de câine flămând sau muget de animal murind. Câte zile voi fi stat în casă nu știu. Însă toate au fost ca un coșmar. În aer, pe lucruri și pe oameni plutea tristețea zădărniciei. Veneau la noi oameni cunoscuți lăsând vești de spaimă. Spre vară toate au început să se aline și viața se părea a fi intrat în făgașul ei de mai înainte. * Se revarsă Prutul. Era într-o vară, să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
operând În câmpul imponderabilelor diferența dintre ceea ce ar fi vrut și ceea ce a izbutit scriitorul, Între prezumția vocației și realitatea Înfăptuirii, Între eul aparent și cel codificat, freatic al interiorității, unde biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
decenii comuniste, cuvinte ca surâs, ironie și spirit critic irelevante, dacă nu și ridicole, absurde, grotești. Autorul lumina cu acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și devastatoare? Înlănțuire de un rug? Un „bordel În flăcări”, așa definise Cioran corupta mascaradă geopolitică a Balcanilor, fie ea democratică sau autocratică. Paul Georgescu trăise și el experiența tragicomediei românești despre care avea, probabil, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a unei constante, deloc vindecate, interogații, ca și aviditatea inteligentă a „cetățeanului” știutor de istorie și cobai al ei, care urmărește atent spectacolul mutațiilor sociale, ciclica revenire a tabuurilor, clișeelor, a excitantelor de joasă și mai puțin joasă factură, melancolica zădărnicie a oricăror alte naivități decât cele ale creației, compasiunea ușor obosită față de frenezia sloganurilor zilei. * Anatol Vieru către Norman Manea Roosvelt Island New York, 16.11.1992 Main Street 555 - # 502 NY 10044 - New York Dragă Domnule Norman Manea, A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv, mizerul și morbidul antisemitism. O temă redundantă și insolubilă. Biografia nu mă prea ajuta nici ea să glumesc cât aș fi vrut cu vechiul și mereu reiteratul „ghinion...”. Apăsătoare lecție de zădărnicie, s-ar spune, reciclată și fără rost. Am răspuns, totuși, Întrebărilor. Ca să nu dăm Poștei Române și Instituției care o și ne supraveghea prea multă bătaie de cap, Leon prelua În tranșe textul, la fiecare venire la București. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sunt relative, firește. Destui au fost scriitorii care și-au găsit, Într-adevăr, o nouă Înzestrare și misiune, Întregind-o pe cea anterioară, destui au eșuat Într-o ieftină exhibare pamfletară sau În rutina profitabilului comercialism. O anume senzație de zădărnicie pare greu de ocolit când recapitulăm vârstele jertfite În afara vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot ceea ce trăim și Înfăptuim. Travaliul În contingent revelează, uneori, disponibilități nebănuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nomadă”, de la o Întâmplare la alta, ceea ce Înseamnă de la o insatisfacție la alta, Într-o „irealitate” plină de toate capcanele, limitările și golurile realității Înseși. Blecher este un „ales” pentru suferință, dar este și un neînfrânt cavaler al căutării, refuzând zădărnicia, chiar când o descoperă. Revelațiile sale, adesea terifiante, nu sunt artificii morbide, ci probele adevărului. Nu este vorba doar de luciditate, nici doar de sensibilitatea exacerbată, nici numai de marile teme dintotdeauna ale conștiinței interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale vieții- și ale creației - opera marilor artiști ne poate fortifica; suferința lor fraternă, izbăvită prin creație, Își dovedește astfel și o paradoxală „utilitate” terapeutică. Curajul de a privi În față oroarea, tenacitatea de a continua, În pofida disperării și a zădărniciei, credința și Îndoiala unite Într-o indestructibilă forță a solitudinii sunt revitalizate, În frigul și ceața impasului, prin surprinzătoarea regăsire În acea „posteritate contemporană” pe care o reprezintă, cum bine spuneți, străinul, cel de departe, care nu te vede bând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care creația o Întreține În haosul existenței cotidiene, Îl chinuia, fără Îndoială, În continuare, dar nu obișnuia să amintească acest subiect delicat. Un scriitor vulnerat de propriile sale tăceri și de tăcerea din jurul numelui său Întruchipează o tulburătoare ipostază a zădărniciei. Reluase fumatul, trecea și printr-o criză personală. Părea, ca și În Întâlnirea noastră din primăvara trecută, când tăcuserăm Împreună mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca În care trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
reafirmă, din nou și din nou, că nu va renunța nicicând la Auschwitz, rămas În miezul biografiei și gândirii sale, nu prea poate să aibă o viață ușoară... Devii, oare, capabil de mărinimie și iubire privind Înapoi și Înainte, spre zădărnicia existenței, de pe această culme a răului? Există o oboseală mai profundă decât cea a muncii și, cu atât mai mult, a gloriei. „În lupta dintre tine și lume, ia partea lumii”, spunea Kafka. Nu știu cât putem apropia viziunea premonitorie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
laguna și țărmul de joacă al copiilor. Îmi aminteam, inevitabil, de anii când, student, mă acaparau științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă a „transcrie” ceva mai mare decât noi Înșine. Revenea, firesc, și În acest context, tema pribegiei, a rătăcirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe spate. Pe gură îi ieșeau cuvinte vechi, la fel de vechi ca acelea cu care-l lovise ea. Aș spune-o, dacă aș fi făcut așa ceva. Nici măcar nu am văzut-o. Nici măcar nu pot să-ți spun cum arată. O copleși zădărnicia, inutilitatea oricărui dialog. Nimănui nu-i pasă cum văd ceilalți lumea. Simți o nevoie profundă să distrugă orice tentativă de relaționare. Să trăiască în acest gol, spre care ducea întotdeauna loialitatea. Iubirea nu era antidotul pentru Capgras. Iubirea era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simțurile ei se trezesc, în mod straniu, la viață. Aerul miroase a levănțică și chiar și cafeniurile monotone de iarnă târzie i se par vii cum nu i se mai păruseră de la șaisprezece ani. Îi e foame tot timpul, iar zădărnicia muncii ei îi dublează energia. Conexiunile ei se accelerează. Seamănă cu acel caz din ultima carte a doctorului Weber, femeia cu demență frontal-temporală care a început brusc să producă cele mai somptuoase tablouri. Un fel de compensație: când o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dormitorului; nimic în buzunarele lor în afară de o pereche de mănuși din piele bej. în partea de jos a șifonierului n-am descoperit altceva decât perechi de pantofi împrăștiate, la fel cum pe rafturi erau numai haine. Cu un sentiment de zădărnicie, am încercat biroul din living. Facturi, bilețele, plicuri, nimic personalizat. Nu teancuri de fotografii, nu scrisori intime; de fapt nici un fel de scrisori, că tot veni vorba. Un dosar cu șină pe care era notat „Conturi“, cu diviziuni marcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și deznădejde ale răniților îl pot arăta. Și pentru o clipă are sentimentul de spaimă a omului fără nici o rădăcină în fața timpului, pentru care există doar zădărnicia și nesiguranța tuturor lucrurilor. Atunci când Marius se așează lângă ea, îl privește cu nesaț și o liniște profundă îi învăluie sufletul, la fel de plăcută ca o plapumă călduroasă într-o noapte de iarnă. În clipa aceea își jură că viața trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei de a fi șigradul ei de dezvoltare pe scara evoluției. Și nimic din lume nu se potrivește la fel în două țări sau două societăți umane. 19. ...umblând cu iluzii vane nu vom putea crea posibilul.Cheltuind energia cu zădărnicii, de unde energie pentru lucrurile posibile, adică serioase? 20. ... modele, deși inventate de croitorii din Paris și cocotele de la Nisa, arată și ele pe toate străzile concepția amorului masculin dintr-o vreme, pentru că croitorii și cocotele sunt nu-mai niște seismografe sensibile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
luxoase. Un tărâm pe care, dintr-un motiv necunoscut, Îl iubea, dar unde nu-și găsea locul niciodată. Și-ar fi dorit să hoinărească pe acest tărâm vast ca un cal sălbatic, În schimb Îl cutreiera cu sentimentul vulnerabilității și zădărniciei sale. Nu avea o engleză atât de bună Încât să-și poată comunica gândurile așa cum trebuia, nu putea juca pe scenă cum trebuia sau lua parte la orice se Întâmpla. Nu putea nici măcar să se certe ca lumea, dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o formă a paradoxului", conchide Fr. Schlegel. Ea pare a fi arma cabotinului, a celui care ia în ușor lucrurile serioase, care se eschivează, se ascunde. Dar este, de fapt, stigmatul dam-natului. A fi ironic înseamnă a fi conștient de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
l-au văzut! Iorgu copleșit de gânduri, stătea pe pat, întins pe spate, neclintit, -parcă prinsese rădăcini acolo-, și se uită țintă în tavan atât de insistent de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Simțea zădărnicia oricărei fapte, așa cum o încearcă omul năpădit de gânduri și pătruns de acea nepăsare față de tot ce-l așteaptă, ca și cum lumea nici n- ar fi existat. ”Deșetăciunea, deșertăciunilor... toate sunt deșertăciuni!” spune Ecleziastul. - Hm!... Biată inteligență omenească!... murmură el. Când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Tău!... Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...” O închise. Prin minte, gândurile îi umblau ca gâzele. Inima, ca o sălbăticiune, i se zbătea în piept să-l spargă. ”- Viata e o nefericire... O crudă zădărnicie!... îi șopti rar mintea. Omul piere, ca o umbră!... Țărână și umbră, asta suntem!” - Doamne, am pierdut Fata... Nu rezist, simt că-mi pierd mințile... Nu știu ce voi face fără ea!... trimise Iorgu un gând către Dumnezeu... Sunt un biet muritor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda la alchimia subtilă care da naștere prăjiturilor "haioș-chifli". Trecea sora cu Biblia sfios proptită în dreptul inimii ca să ne dea de înțeles că ne pierdem viața în zădărnicii duminicale în loc să ne încredințăm veșniciei celei de peste fire. Ar fi de spus că neputința care îmi dădea ghes în fața versului aceluia publicat, după cum m-a încredințat junele meu hip-hopist în revista "Ateneu", (an III, nr. 9 [26], septembrie 1966, p.
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
prispa casei“ și să-i povestească marelui Kubilai Han despre toate orașele văzute, dar mai ales nevăzute. „Nu știm dacă Kubilai Han credea tot ce-i spunea Marco Polo“, dar asta nu înseamnă că istorisirile noastre ar fi condamnate la zădărnicie: important e că ascultătorul ascultă măcar. Acum că am stabilit că suntem (noi, ențiclopediștii) Marco Polo, ce-ar fi să-i spunem împăratului despre orașul acela în care am intrat dimineața, venind dinspre nord-est. Orașul se cheamă Lizabo și i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]