805 matches
-
de gândire cele mai diverse. Curentele creștine tradiționale au acuzat-o că distruge credința și îndatoririle religioase. „Republicanii”, începând cu Rousseau, au criticat luxul și comoditățile vieții, vinovate de coruperea moravurilor și a virtuților civice. Raționaliștii au condamnat frivolitatea modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lui Genet își amintește vag, și recunoaște asta. Totuși „palida licărire” a acestor amintiri este singura care, aureolând arhitectura pur verbală a unui asemenea tip de teatru, îi precizează și îi nuanțează sensul. Căci întregul eșafodaj de cuvinte deplânge aici zădărnicia invocației funebre, sentimentul de vid și de tăcere; actul „sculptării unei pietre în formă de piatră”, ne spune un text din Fragmente, este legat de ideea sinuciderii și a amuțirii finale. Un act „echivalent cu «a tăcea»”. Un ciudat paradox
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
totul; tramvai; tramvaiul; transport; tremura; la tren; trist; tristețe; troleibuzul; troleul; trup; tun; uita; a uita; ură; urît; urmărea; urs; la ușă; vacanță; venea; pe verișor; veste; veșnicie; vești; și vezi; vine; să vină; vîrstă; vrea; vreme; zăbovește; a zăbovi; zădărnicie; 5 minute; 15 minute (1); 763/273/79/194/0 aur: bogăție (116); galben (64); argint (62); bani (44); avere (40); inel (35); valoare (29); bijuterii (27); scump (26); metal (23); prețios (22); bijuterie (20); bogat (18); alb (11); cercei
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
căci altfel el e numai cinism și voluptate), adică „românul absolut”. În alt loc, face din limba română substanța propriei viziuni, congenere, asupra lumii: „Cuvântul pământeni mă obsedează dintotdeauna. Ce limbă extraordinară avem, mai ales când vrei să vorbești despre zădărnicia vieții!” (15 aprilie 1971 Ă 161). Așadar, Cioran ilustrează la modul ideal propriile origini de care, de altfel, fuge în permanență. Apăsat de vidul interior, își flagelează originile, fuge de sine, muncește fizic cu brațele, privește marea Ă moduri de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
activitate a fiecăruia e să regrete. Cu siguranță, străbunii mei nu trăiau cu privirile ațintite spre viitor. Dar nu sunt eu cel care să-i condamn pentru asta. Un neam elegiac, sceptic, dezmoștenit” (II, 53). Cioran însuși trăiește cu sentimentul „zădărniciei oricărui gest” (II, 52). În alt loc, își situează identitatea sub semnul fatal al țării sale. Iată: „Am moștenit de la țara mea nihilismul funciar Ă trăsătura ei fundamentală, singura ei originalitate. Zădărnicie, nimicnicieă aceste cuvinte extraordinare... dar nu, nu sunt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dezmoștenit” (II, 53). Cioran însuși trăiește cu sentimentul „zădărniciei oricărui gest” (II, 52). În alt loc, își situează identitatea sub semnul fatal al țării sale. Iată: „Am moștenit de la țara mea nihilismul funciar Ă trăsătura ei fundamentală, singura ei originalitate. Zădărnicie, nimicnicieă aceste cuvinte extraordinare... dar nu, nu sunt cuvinte, sunt realitățile sângelui nostru, ale sângelui meu” (III, 35-36). Așadar, tot ce este, Cioran situează sub semnul eredității, al sigiliului pe care țara l-a pus asupra lui. Dacă, totuși, și-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să-și recunoască unii fapta odioasă, cînd pot veni cu justificări de tot felul, cînd pot să mistifice trecutul, cînd pot da vina pe alții. Și tot așa, pînă ți se face greață. Dar, poate că alegoria nu-i o zădărnicie. Poate că, mărunt, pidosnic, "Salonul" e un soi de purgatoriu. Dincolo de orizontul tulbure și incert, dramaturgul arcuiește o speranță. O speranță în care, prin încețoșările care persistă, se insinuează neliniști. Și poate chiar spaime. Dar spaima poate duce la o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba trufie, încât Alpii stăteau "albiți de spaimă" și sunetul pașilor "răspundea în lună" și "totuși n-au învins", așa cum biblicul Saul și-a oprit sabia necinstită în zid și nu în trupul lui David. Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alături cu preocuparea modernilor pentru forma și conținutul cuvântului, care îi creează stări de neliniște: Nici un cuvânt nu mai stă/ Liniștit lângă altul/ Nu știu ce le alungă/ Și le încâlcește cărările,/ Cine urlă în pustiu/ Și-i târziu în cuvinte, și zădărnicie/ și amenințare,/ parcă de sus, oricum/ din firea lucrurilor". Poezia lui Ion Horea va renaște ca Pasărea Phoenix ca pasărea minune lângă sat și lângă dealuri: Tot lângă dealuri sufletu-mi e plin/ Tot lângă ape inima-mi suspină,/ Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentimentul așteptării dincolo de margini. "O sabie înlăcrimată sunt; cel care m-a purtat/ pe frunze roșii s-a culcat să moară". Apar imagini terifiante, parcuri cu arbori intrați în putrefacție, frunze pline cu viermi sau păduri seculare măcinate de sentimentul zădărniciei. Se simte însă efortul poetului de e suplini absența imaginației: "Vai, cum ne petrece în sfială/ cum se teme, Doamne, pentru noi/ care-l sărutăm pe gura rece și pe pântec și pe genunchii goi". Un acut sentiment al morții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
faustic, demiurgic. Își va ucide chipul în oglindă (ca Ion Barbu în poemul "Falduri"): "La sfârșitul fiecărei luni/ Fac la marginea oglinzii/ O piramidă de capete,/ ca Lăpușneanu". Sorescu este urmărit de dublul său multiplicat în oglinzi. Oglinda este martora zădărniciei, gestul lui Sorescu fiind al conștiinței morale, dar și al celei intelectuale, așa cum apare și la Wilson Wiliam din poemul lui Barbu. Ipostaza demiurgică în care apare creatorul ("Vis"), nu exclude ideea că arta cere sacrificiu: " Voi vă veți îndepărta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ca două cruci sudate de furtună". Poezia civică Pornind de la motive livrești (Dimitrie Cantemir, O. Goga), Adrian Păunescu construiește poeme cu semnificații politice și sociale aflate în relații directe cu realitățile contemporane. "Păsările surde", titlul poemului care deschide volumul, înregistrează zădărnicia sacrificiului, conștiința acestei zădărnicii. Nu, nu mai este vorba despre păsări,/ ci despre conștiința de a fi,/ a lumii omenești care aude,/ dar pare adesea a nu auzi." Poetul este conștiința trează, lucru pe care îl pretinde și semenilor, reașează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de furtună". Poezia civică Pornind de la motive livrești (Dimitrie Cantemir, O. Goga), Adrian Păunescu construiește poeme cu semnificații politice și sociale aflate în relații directe cu realitățile contemporane. "Păsările surde", titlul poemului care deschide volumul, înregistrează zădărnicia sacrificiului, conștiința acestei zădărnicii. Nu, nu mai este vorba despre păsări,/ ci despre conștiința de a fi,/ a lumii omenești care aude,/ dar pare adesea a nu auzi." Poetul este conștiința trează, lucru pe care îl pretinde și semenilor, reașează obiectele în gravitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
regal, spre supunere?" "Regii mor numai noaptea" crede Alexa Visarion. Și aici găsim puntea posibilă, surprinzătoare, între marele Will și Conu Iancu: căci și la Caragiale, noaptea-i personaj; catalizator; decor preferat... "Înaintea marilor bătălii, regele shakespearian, singur, mistuit de zădărnicia acțiunii și condamnat la înțelegere, devine om". Cam tîrziu, cum se știe... Dar nu doar despre piese și autori, regizorul are viziuni revelatoare. Ca orice artist pasionat, condamnat să ardă pînă la capăt, gîndind, experimentînd, definind, schițează o proprie poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În această lume mai identificăm, de asemenea, un personaj aproape mut, un "nebun" în sens shakespearean martor mereu treaz, mereu prezent, uneori victimă el insuși a violenței mediului, rezoner tăcut, purtător, alături de copil, al ștafetei omeniei.. (Natalia Stancu) ...Activitate... înseamnă zădărnicia ridicată la rang de lege... este sinonimă supunerii oarbe. De aceea Predicatorul (personaj inexistent în piesă), cu toate adevărurile pe care le spune, își va risipi îndemnul în neant. Ca și Buchner care încercase să trezească la luptă, prin manifestul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cea mai adâncă a spectacolului: culcați jos, în jurul Mariei ucise, ei toți ceilalți sunt balta, mâlul care-l va înghiți, simbolic, pe Woyzeck. Și, imediat, același zgomot asurzitor, ritmat al jocului fierbinte, ca un iad. Aceleași frânturi de gânduri, aceeași zădărnicie fără sfârșit. Peste cadavrele celor doi Doctorul își continuă "studiul" cu Andres, celălalt umil soldat. O moarte inutilă, o zbatere inutilă; totul se desfășoară în cerc, fără ieșire. [...] (Miruna Ionescu) Ana Ciclovan, Dorina Lazăr și Irina Mazanitis [...] Climatul piesei este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese înalte, cu oameni străini, care nici //nu mă iau în seamă - și, întradevăr, aveam / să văd mai târziu că avea să fie așa. (Mircea Ivănescu, parabolă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
despre proiectul criticist sau despre proiectul fenomenologiei. Este adevărat că o filozofie care se dorește a fi științifică nutrește ambiția "impersonalității", proprie științei. Dar simplul fapt că vorbim despre o apartenență (de exemplu, filozofia lui Hegel, filozofia lui Kant) dovedește zădărnicia unei asemenea ambiții. De altfel, pe parcursul lucrării am arătat cum o Weltanschauungsphilosophie contravine atât modelului totalității ce guvernează filozofia continuității, cât și modelului unității prestabilite, răspunzător pentru filozofia transcendentală. Așadar, ținând seama de imposibilitatea funciară a filozofiei de a se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Partidul Muncitoresc Norvegian optează în curînd pentru Rezistență, alăturîndu-se burgheziei patriote. La fel se întîmplă și în Țările-de-Jos, unde o minoritate încearcă totuși pe o scurtă perioadă să ducă o existență legală pe lîngă ziarul "Het Volk"; experiența demonstrează rapid zădărnicia unei asemenea politici și imposibilitatea unei existențe organizate fără garanția puterii în funcțiune, ceea ce majoritatea socialiștilor olandezi refuză. La începutul războiului, iluzii analoge sînt de asemenea răspîndite în Belgia prin puternica personalitate a lui H. de Man care, la 28
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
țărilor Europei de Est15. Este vorba despre un text de compromis, a cărui redactare ambiguă dovedește refuzul unei logici a Războiului Rece: în marea lor majoritate, socialiștii nu au abandonat încă speranța unei cooperări Est-Vest. Foarte repede, evenimentele vor demonstra zădărnicia unei asemenea poziții: orice posibilitate de compromis la scară internațională va fi definitiv exclusă trei luni mai tîrziu. O dată cu lovitura de la Praga, în februarie 1948, debutează și Războiul Rece, care plasează socialiștii europeni într-o situație nouă, impunîndu-le opțiuni originale
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ar putea salva de coșmarul istoriei din care Dumnezeu a fost alungat. Numai el, în chip de "deus ex machina", ar putea "emigra" în Est, spre a ne vindeca prin pildele sale de iubire, credință și curaj, duse până la sublimul zădărniciei. Pilde date de câțiva români care au înfruntat teroarea și Spitalul Psihiatric, mergând până la capăt, dezicându-se de "înțelepciunea" lașității colective. Marea remușcare a lui Octavian Paler rezidă în necredința sa "că, prin credință, se poate muta un munte", în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele. Un rost suprem întoarce țărânii datoria. Lăstunii țâșnesc în aerul ud, păstrăvii își urmează călătoria odată cu valul în spume, șarpele se retrage înțelept în ferigi, moara de apă își duce povara, iar piua punctează
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sunt învăluite în mister: "Nu-nchide ochii, nu adormi/ Ceasul e pe-aproape, pe-aici/ Trebuie să treacă". Atrag atenția formele verbale inventate (aroamele, dupăprânzele), "genele lui Dumnezeu cad în călimarul poetului". Arghezi e un poet nereligios care se opune zădărniciei și morții. Transcendența argheziană este o transcendență goală, iar imaginile tăcerii, nepătrunsului sunt imagini ale absenței. Impresionează în creația sa combinația expresie crudă și rafinament, "surprinderea suavității sub expresia de mahala" ( G. Călinescu). Realismul și grotescul se întâlnesc în spațiul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că "Poezia lui Eminescu răspunde unei neliniști mereu mai actuale, pentru că este de natură metafizică" (Rosa del Conte). DIMENSIUNI ALE ROMANTISMULUI EMINESCIAN Poetul își caută salvarea spirituală prin evaziunea în timp, în spațiu și în vis. Evaziunea în timp: sentimentul zădărniciei la gândul efemerității omului pe pământ, al deșertăciunii cu privire la dispariția civilizațiilor (Memento mori Panorama deșertăciunilor). Timpul este ireversibil (''Numai omu-i trecător/ Pe pământ rătăcitor"). Vizionarul romantic încearcă să se salveze prin evaziunea din timpul biografic în timpul eternității, în timpul mitic sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ține poate;/ Pentru cine o cunoaște/ Toate-s vechi și nouă toate" ( Strofa a treia) Valorifcând ideea schopenhaueriană a prezentului etern, cu cele două aspecte, trecutul și viitorul, poetul invită la meditație asupra condiției efemere, când trecutul și viitorul devin zădărnicie, timpul este perceput ca eternitate, cu izvoarele în gândirea filosofică, indiană: "Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două fețe/ Vede-n capăt începutul/ cine știe să le-nvețe./ Tot ce-a fost ori o să fie/ În prezent le-avem pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]