1,689 matches
-
iubesc, aveți un copil, trebuie să vă înțelegeți, mai lasă unul, mai închide ochii altul, sînteți tineri, aveți sângele fierbinte, n-aveți minte deloc... Făcui bunicului un semn să tacă. Eram acum fascinat să aflu ce nu știuse Matilda că zace în mine. "Spui dumneata, bunicule, că n-am fost o fetișcană. Ba am fost! strigă Matilda. Pentru că înainte am avut de-a face cu doi bărbați care s-au purtat cu mine civilizat, nici unul nu numai că n-a îndrăznit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în urmă, nu poți să spui că ai fost o fetișcană fără minte. Ești mai bătrână decât el!" adăugă cu brutalitatea simplă a oamenilor în vârstă care merg direct și fără nuanțe spre realitățile elementare. ,.De unde să știu eu ce zace în el", răspunse Matilda, al cărei chip se transfigurase brusc, urâțenia pieri de pe chipul ei și văzută fără să fie auzită ai fi zis că povestește ceva pasionant și cei din jur o ascultă subjugați atât de ceea ce spunea, cât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lucru, dar văd cu uluire că nu e vorba de o gândire exprimată de tine, atunci la botez, într-un moment de furie, ci chiar crezi că e adevărat că am spus acest lucru! Asta înseamnă că în capul tău zace mecanismul imbecilității umane, care, pornind de la datele unei idei care are un singur înțeles, transformă sensul inițial în cu totul altceva, după dorință. Ai vrut să înțelegi astfel spusele mele, și ele au și devenit pentru tine certitudine." "Aha, deci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poftim, ai cuvântul. Da, îi răspunsei printr-o lungă tăcere, m-ai numit, după ce însă m-ai silit să gândesc că sânt ceea ce nici un om nu dorește să fie, adică un ins manevrabil pe fondul general de lașitate umană care zace în noi, când în joc e un ideal pe care, chipurile, îl servim împreună. Lenin spune (și în cuvântul meu făcui un abuz ostentativ citîndu-l de nenumărate ori, ca să-i sugerez lui I.C. și nu numai lui că nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el s-o combată, ar fi zis stai să-i așteptăm și pe ceilalți de pe glob să progreseze odată cu noi, nici ei n-ar fi ajuns unde sânt astăzi și nici globul nu s-ar fi din mizeria în care zace..." Vârsta îl făcuse mai agresiv în gândire și îmi plăcea acum mai mult de el decât pe vremea adolescenței mele, când fusese pe punctul de a declina ca bărbat dacă eu (și îmi plăcea să cred acest lucru) nu i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adesea ticălosul are somnul adânc și liniștit și că puțin îi pasă de îndrăsnețele lui fărădelegi comise peste zi. Cine n-are conștiință n-are nici turburările ei. N-ași crede! Conștiință are orice om, în sensul propriu al ticălosului, zace în întuneric. Ei și? Nimeni nu-i garantează că o mică întîmplare, un fapt neînsemnat, un gând viclean care i se șoptește la ureche de către un alt ticălos (unul mai mare!) nu i-o va trezi când îi va fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
respins ele barou și el știuse că o astfel de primejdie fusese reală), îi pândisem ani în șir în timpul vizitelor mele: era cu putință, îmi spuneam, să nu se ascundă în spatele acestei armonii le bourdonnement sourd du desordre fatal care zace în orice ființă umană, așa cum descoperisem eu întîi la Nineta Romulus, apoi la Căprioara, după aceea la Petrică, și total, din plin, copleșitor, la Matilda? Până și mama fusese silită, ca să-și recapete liniștea, să o rupă în floarea vârstei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o doagă, pe lângă că sânt și hoațe și puturoase, când nu sânt și bețive, mai ales alea mai bătrâne. Te uiți la ea, ai zice că e normală și sănătoasă, ca să descoperi pe urmă foarte repede că în mintea ei zace o țicneală. Cum să-i spun eu așa ceva? Doamne iartă-mă! se închină Matilda. Poate o fi auzit de la alta, că se întîlnesc între ele și discută..." " Dar istoria cu bijuteriile?" o întrebai. "Ce istorie?!" Îi povestii. "Formidabil, zise Matilda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dacă tu vrei să mănânc, gata domne, s-a aranjat, acum du-te la locul tău." " Da, zise Tasia. Îți face hatârul, pe noi nu ne onorează." Când cineva îți vorbește urât fără să se jeneze înseamnă că în realitate zace în el o mare furie, abia stăpânită. Nu mai era aceeași Tasia, plină de atenție față de mine și ținîndu-mi partea. Cum mi-era foame, mă hotărâi să mănânc și devenii curios să aflu și ce avea cu mine. Mi s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
achita pe amândoi v-ar elibera? îmi continuai cu interogatoriul. Doar știți și fără asta că sînteți nevinovată." "Pot să vă răspund, procesul nu ar fi al meu și al lui Victor, ci al lui, al fostului meu bărbat, care zace acum în nămeți, pe o stâncă, mort sau în agonie, stâncă pe care ar fi vrut să ne arunce el pe noi doi. Mort sau viu, are dreptul la un proces. Să nu creadă că l-am condamnat noi, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de viclenii. Vede în patima invidiei un rău mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este înzestrat și cu toate însușirile minunate ale unui gentleman și cavaler: "Mai întîi că stă la ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
personaje legendare, în vremi care numai legendare nu erau. Aici mai degrabă râdeam, îngroșam, supralicitam, mai exact: după câteva sticle de votcă rusească, răcneam toți de ne spărgeam piepturile, amestecând formații și cântăreți: "Trece-o mierlă pe păduri, / Oooff, ofofof, Zace Lucaci în lanțuri/, Pentru sfânta libertate/ de care noi n-avem parte". Dar și "Privesc din Doftana prin gratii de fier / departe în zare un petic de cer/ Ah, spargeți-mi ziduri și lanțuri sfărmați, să zbor ca un șoim
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
O închinare în fața marilor taine cosmice, o tehnică a actualizării în conștiință a acestor înfricoșătoare permanențe.” (p. 55) Potrivit acestei optici, sacrul e sinonim cu partea ininteligiblă a lumii, în univers existînd atîta dumnezeire cîtă neputință de a o înțelege zace în noi. Neavînd fibră mistică, Pandrea respinge rugăciunea, în care vede bîiguirea ineptă de silabe rostite la ananghie, dar admite rostul meditațiilor cu bătaie speculativă. „Eu accept meditația, mai puțin rugăciunea.” (p. 85) Dar cum meditația îl duce la perplexități
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
nemaipomenită, el i-a categorisit pe colhoznici drept cei mai fericiți oameni de pe Pământ, i-a reforjat în imaginația sa pe sclavi în entuziaști și i-a pedepsit aspru pe cei ce s-au îndoit. în Cavalerul Stelei de Aur zace morbul hidos al delațiunii; smulgând din rădăcini "lipsurile" autorităților raionale, ia apoi puterea în mâinile sale. Tot atât de hotărât e cavalerul și în aprecierea lumii burgheze. în săraca, nefericita Polonie - după expresia autorului -, o tânără țărancă nu s-a putut da
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare aproape virgină; adică atins uneori, dar încă neactivat. Iar eu, în căutarea unei urări potrivite, mă scufund în această poezie și ca un degustător cu simțul răspunderii, ca un cititor profesionist vreau să zic, dar și ca un
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
m-a dus acasă, sprijinindu-mă loial...(...) Dar în conacul ăsta e Editura ŤPoliromť, una dintre cele mai importante din țară! Nu-i de ajuns? Aici sînt cei din ŤClub 8ť, scriitori extrem de talentați, de efervescenți... Nu-i fraged? Aici zace, la datorie, Mihai Ursachi. Nu-i legendar? Aici plînge și recită versuri la telefon, cutremurătoare țipete melodioase către moarte, hulitul Dan Giosu. Nu-i apocaliptic?" (vol. I, pp. 207-208). Pe cît de mult înfioară declarația de iubire a lui Emil
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
Dar eu am sesizat asta și, cât timp fața lui a fost încrețită, am văzut dedesubt un alt chip, chipul pe care cineva îl afișează când e singur, sau nici măcar atunci, chipul pe care cineva îl are când doarme sau zace inconștient pe targă, iar în chipul ăla am recunoscut ceva. Asta o să pară o tâmpenie, dar, deși locuiam împreună cu Lotte și, din câte știam, acest Daniel n-o mai întâlnise niciodată până atunci, în secunda aia am simțit că el
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
nu-i posibil să privești persoana iubită cu o detașare calmă, să te mulțumești s-o contempli plin de confuzie. Asta dacă nu doar te satisface s-o idolatrizezi, iar cu mine nu era așa. În miezul oricărei opere intelectuale zace nevoia de a căuta șabloane. Ai crede că dădeam dovadă de indiferență dac-aș sugera că am adoptat o atitudine intelectuală față de soția mea, dar eu cred că atunci te-ai înșela în privința instinctelor unui savant autentic. Cu cât am
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
zburdă prin grădinile minții ca o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai undeva, într-o insulă fericită bătută de ape viorii, zace neatins iatacul alb, cu horbote scrobite de lumină (curate) la ferești, cu năframe sfinte prin unghere." (pp. 334-335). În 1957, Leonid Dimov le părăsește pe Lucia și Tatiana. Începe procedura de divorț, pronunțat un an mai târziu.
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
ana, Elena Badea O pereche de opinci, care a aparținut lui Badea Cârțan, cel care la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost confundat la Roma cu dacii de pe Columna lui Traian, zace în întuneric, într-o găleată cu o soluție specială, în încercarea disperată a primarului localității sibiene Cârțișoara, Dorin Magda, de a salva această moștenire culturală. Cele două opinci, una peticită, cealaltă găurită în călcâi, așteaptă să fie puse în valoare
Trist: Opincile lui Badea Cârțan zac în necunoaștere, într-o găleată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79216_a_80541]
-
acesta (el trebuie să fie un experimentalist și, în același timp, un erudit cu tendință!). În privința cititorului, autorul este chiar mai vădit implicat în a-l mina, întrucât Dicționarul khazar începe nu în zadar cu următoarea dedicație și precizare: „Aici zace cititorul Care nu va deschide niciodată Această carte. Aici e mort pe vecie." Desigur, cititorul este mort în chip simbolic, datorită regimului alter propus de romanul lui Pavic: întrucât romanul de față și lectura sa pot fi adaptate în funcție de fiecare
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
Nouveau, cu lungi plete fluturînde. Chelnerul robotic reapare, cu noi pahare de băutură și așază unul dintre ele, cu multă atenție, pe o măsuță cu un picior care apare ca o ciupercă din podea, la capul canapelei lui Wakefield. Maggie zace pe podea, lîngă Wakefield și mocheta Începe să se ridice, modelîndu-se singură Într-o canapea asemănătoare celei pe care zace el. Cele două canapele se ating. Un pat! — Deșteaptă cameră! spune Sherrill. Maggie Își aruncă pantofii din picioare și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atenție, pe o măsuță cu un picior care apare ca o ciupercă din podea, la capul canapelei lui Wakefield. Maggie zace pe podea, lîngă Wakefield și mocheta Începe să se ridice, modelîndu-se singură Într-o canapea asemănătoare celei pe care zace el. Cele două canapele se ating. Un pat! — Deșteaptă cameră! spune Sherrill. Maggie Își aruncă pantofii din picioare și e gata să-și arunce pe podea și puloverul cînd Neva spune „În locul tău n-aș face asta!“ Dar robotul chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
i-au creat, de fapt, cariera de lector; unii dintre ei erau oameni cu venituri mari, care aveau printre sarcinile lor de serviciu și pe aceea de a angaja vorbitori pentru conferințele lor anuale. În speranța că vor afla ce zace de fapt În spatele prozei lui Wakefield, Îl angajau pe Wakefield să le vorbească la dineuri. Să le vorbească oamenilor despre lucruri pe care le cunoștea bine era simplu; a Încercat să-și descrie În mod spontan experiențele și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace Încă o oră pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se uită și Diavolul alături de el. Și el ar vrea să moară, dar e nemuritor. CÎteva zile mai tîrziu, nici el nu știe cîte, Wakefield se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]