1,683 matches
-
să se mistuie mai presus de scopurile practice, sub zodia dezinteresării și a gratuității. Dar cu aceste constatări n-am lămurit încă nimic din ideea finalității, în care se ascunde sensul sau rostul creației omenești. Socotind că e o caznă zadarnică să desfășurăm filmul numeroaselor păreri, formulate pentru a găsi sensul superior al creației omenești, vom începe cercetarea noastră însăilând o ipoteză explicativă și o vom continua cu elemente, care ar putea să îndreptățească această ipoteză la titlul de teorie. Ideea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o 27 seamă de acțiuni diplomatice sau deschis atunci chiar, pe care nimeni nu le ar fi așteptat să se deschidă;Cutare venise cu o anumită siguranță și a trebuit să se întoarcă acasă cu alta. Dar speranțele au fost zadarnice. Dimitrie Onciul, în lucrarea intitulată sugestiv Mihail Kogălniceanu, prezintă principiul lui Hardemberg care era, necesitatea de a da statului o nouă viață prin înlăturarea a tot ce era slab în el și prin deșteptarea de puteri noi. Influența acestor idei
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și să ridice spiritele”. La sfârșitul lui august, românii erau chemați a da cel dintâi sânge pentru onoarea lor și libertatea țării. În proclamația către popor, din 27 august, act care dat probabil de Mihail Kogălniceanu, se amintesc toate silințele zadarnice pe lângă puterile garante, toate greșelile Turciei față de noi, toate actele de cruzime, săvârșite în ultimul timp adăugând și toate pericolele ce ar rezulta din pasivitate. Circulara din 30 august, a lui Mihail Kogălniceanu, cuprinde împreună cu aceleași idei, sublinierea situației economice
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
țin cumpăna între dorința de bine și dorința de a plăcea ascultătorilor. Atunci când „ținem să vorbim așa cum gândim tocmai atunci când, din cauza încordării, nu putem scoate o vorba cum trebuie... ne sufocăm și, ca și cum ne-am da osteneala pentru un lucru zadarnic, ne moleșim dezgustați”. Însă, „tocmai interesul arătat de cei doritori să mă asculte îmi dovedește că vorbirea mea nu este atât de lipsită de căldura pe cât mi se pare. Din delectarea produsă lor, îmi dau seama că ei se aleg
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
De aceea, pot să-l numesc un salt. Și, în mod paradoxal, înțelegem insistența, răbdarea infinită ale Iui Jaspers de a face irealizabilă experiența transcendentului. Căci, cu cât este mai incertă această aproximație, cu cât se dovedește a fi mai zadarnică această definiție, cu atât transcendentul este mai real pentru el, căci pasiunea cu care-l afirmă este proporțională cu distanța care există între capacitatea sa de a explica și iraționalitatea lumii și a experienței. Se vădește astfel că Jaspers distruge
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sălbatică despre care se poate vorbi mai cu seamă la el. Căci nu astfel rostește Hamlet acele cuvinte și nu astfel le scrie Shakespeare. Beția iraționalului și vocația extazului abat de la contemplarea absurdului un spirit clarvăzător. Pentru Șestov, rațiunea este zadarnică, dar există ceva dincolo de rațiune. Pentru un spirit absurd, rațiunea este zadarnică și nu mâi există nimic dincolo de rațiune. Acest salt poate, cel puțin, să ne lămurească și mai bine asupra adevăratei naturi a absurdului. Știm că absurdul constă într-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu astfel rostește Hamlet acele cuvinte și nu astfel le scrie Shakespeare. Beția iraționalului și vocația extazului abat de la contemplarea absurdului un spirit clarvăzător. Pentru Șestov, rațiunea este zadarnică, dar există ceva dincolo de rațiune. Pentru un spirit absurd, rațiunea este zadarnică și nu mâi există nimic dincolo de rațiune. Acest salt poate, cel puțin, să ne lămurească și mai bine asupra adevăratei naturi a absurdului. Știm că absurdul constă într-un echilibru, că-l aflăm, înainte de orice, într-o comparație, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și nostalgia revoltată a absurdului și nu respectă acel raport care constituie de fapt sentimentul absurdității. Având certitudinea că nu poate să se sustragă iraționalului, vrea cel puțin să se salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă și zadarnică. Dar dacă asupra acestui punct poate să nu se înșele în judecata sa, nu la fel stau lucrurile când neagă. Strigătului său de revoltă îi ia locul o adeziune nebunească și iată-l ajuns în situația de a ignora absurdul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ea îi restituie măreția. Pentru un om care vrea să vadă, nu există spectacol mai frumos decât cel al inteligenței în luptă cu o realitate care o depășește. Spectacolul orgoliului uman este inegalabil. Toate încercările de a-l deprecia rămân zadarnice. Această disciplină pe care spiritul și-o dictează sie însuși, această voință pe care singur și-a făurit-o, această confruntare are în ea ceva puternic și ciudat. A sărăci o realitate a cărei inumanitate face măreția omului înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se realizează, de asemenea, în marea operă teatrală. Iată unde se contrazice actorul; e același și totuși atât de diferit, concentrând într-un singur trup atâtea suflete. Dar acest individ care vrea să ajungă la toate și să trăiască totul, zadarnica lui tentativă, încăpățânarea lui fără rost întruchipează însăși contradicția absurdă. În el se reunește totuși ceea ce se contrazice clipă de clipă. El se situează acolo unde trupul și spiritul se întilnesc și se îmbrățișează, unde acesta din urmă, obosit de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
încetează să mai propună și se oprește să contemple și să deseneze peisajul mereu virgin al fenomenelor. Inima învață astfel că emoția care ne cuprinde în fața chipurilor lumii nu ne vine din adâncimea ei, ci din diversitatea lor. Explicația e zadarnică, dar senzația rămâne și, împreună cu ea, apelurile neîncetate ale unui univers inepuizabil în cantitate. Înțelegem acum locul operei de artă. Ea înseamnă moartea unei experiențe și totodată multiplicarea ei. E ca o repetiție monotonă și pasionată a temelor orchestrate de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se deosebi de Hristos. Dar, în realitate, e vorba de a-l anexa pe acesta. Într-adevăr, Kirilov imaginează o clipă că Iisus, murind, nu se regăsește în paradis. El își dă atunci seama că toate chinurile sale au fost zadarnice. "Legile naturii, spune inginerul, l-au silit pe Hristos să trăiască în mijlocul minciunii și să moară pentru o minciună." În acest sens numai, Iisus întruchipează întreaga dramă omenească. Este omul-perfect, fiindcă a realizat condiția cea mai absurdă. Nu-i Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pasiune fără viitor. MITUL LUI SISIF Zeii îl osândiseră pe Sisif să rostogolească întruna o stâncă până în vârful unui munte, de unde piatra cădea dusă de propria ei greutate. Socotiseră cu oarecare dreptate că nu-i pedeapsă mai crâncenă ca munca zadarnică și fără speranță. Dacă-l credem pe Homer, Sisif era cel mai înțelept și mai prudent dintre muritori. După o altă tradiție, totuși el înclina către meseria de hoț. Nu văd aici nici o contradicție. În legătură cu pricinile pentru care a ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care o respirăm în opera lui Proust sau în peisajul plotinian: nostalgia paradisurilor pierdute. "Mă cuprinde melancolia, spune Olga, când Barnabas îmi spune dimineața că se duce la castel: un drum, probabil, inutil, o zi, probabil, pierdută, o speranță, probabil, zadarnică." "Probabil", iată încă o nuanță pe care Kafka își riscă întreaga operă. Totuși, căutarea eternului rămâne aici meticuloasă. Și aceste automate inspirate - personajele lui Kafka - întruchipează însăși imaginea a ceea ce am fi, lipsiți de divertismentele noastre și lăsați pe de-a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
este de fapt înțelepciunea dată de Dumnezeu oamenilor prin Iisus Hristos. În Noul Testament Sfântul Apostol Pavel se adresează Corintenilor cu aceste cuvinte: Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înțelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: "Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi nimici-o". Unde este înțeleptul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mai sus, poezia era deținătoarea unei „enigme fecunde”4 care putea fi descifrată de către sophos, adică de cel inițiat. Citatul din Sofocle este grăitor În acest sens: „Înțeleptul deslușește Întotdeauna enigmele zeilor/ Pentru proști chiar și Învățăturile sale clare sunt zadarnice”5. 2. Caracterul misterios al oracolului, Întărit de stilul ambiguu (loxon) și perifrastic, stârnește la cei profani o reacție de profund respect religios (sebesthai). 3. La un moment dat se produce o ruptură Între conținutul sacru al mesajului și poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dascălii lor. În sfârșit, nu are altceva În vedere decât să fie Înțeles și crezut (pithanon). 25. Dar potrivit este să ne amintim o vorbă a lui Sofocle: „Înțeleptul deslușește Întotdeauna enigmele zeilor/ pentru proști, chiar și Învățăturile clare sunt zadarnice”. O dată cu limpezirea sensului oracolelor, s-a schimbat mentalitatea oamenilor și În alte privințe. (407) În vechime, stilul oracolelor era straniu și aparte, cu totul ambiguu și perifrastic, pentru a te convinge de caracterul lor divin. Ascultându-le, mulțimea era plină
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
următori. Trebuie subliniat foarte clar aici că, că în acele vremuri de început de mileniu 2 , în fața greutăților vieții, omenirea încerca să înțelegă ce se întîmplă, să înțeleagă ce are de făcut mai departe. în această zbatere, pînă la urmă zadarnică, s-a înscris și ,,cruciada săracilor”. ,, Nu trebuie să uităm că cei care plecaseră erau oameni săraci, porniți din Franța și Germania, pentru a scăpa de exploatare, de foametea și mizeria de acasă. Imensa majoritate o formau țăranii. Dar printre
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
necesare: ornicul, clopoțel, mese, scaune etc. În raportul învățătorilor din comunele Râșești și Pogonești, plasa Podoleni, se repeta că deși a trecut mai bine de jumătate de an, toată silința lor către membrii consiliilor comunale pentru înființarea școlilor au devenit zadarnice. Intervenția către proprietarul moșiei a făcut să se închirieze o casă unde s-a aranjat școala, dar pentru că membrii consiliului n-au respectat condițiile de înțelegere, „în școală s-a așezat un servitor al proprietarului, învățătorul G. Teodorescu fiind oprit
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
piatră prețioasă pentru a se putea îmbrăca și hrăni. Deodată cerul se întunecă. Era puțin timp după ora amiezii. Pământul începu să se cutremure. Cuprins de frica morții, el se gândea: “Oare toate eforturile depuse în căutarea pruncului au fost zadarnice?” Dar de pe cruce o lumină cerească îi lumină fața și el auzi o voce care zicea: “Tu m-ai mângâiat când am fost gol!” “Doamne, eu? Unde?”, întrebă el. “Tot ceea ce ai făcut oamenilor nevoiași, mie mi-ai făcut!” Atunci
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
psihodinamice specifice bolii”. S-a făcut o clasificare inițială conform funcțiilor diferite ale sistemului nervos autonom. Alexander a făcut o distincție între stările simpatice și parasimpatice ale pregătirii (Bereitstellungen). Acele stări produse de sistemul simpatic sunt într-o oarecare măsură zadarnice dacă tendințelor agresive li se neagă exprimarea. “Oricând se inhibă în mod intenționat posibilitatea atitudinilor competitive, agresive și ostile, sistemul simpatic-adrenergic cade într-o stare de excitație continuă. Simptomele autonome provin dintr-un stimul simpatic împiedicat, care continuă deoarece nu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
din mediul extern ci, În mare măsură, de elemente de natură genetică. Oricât am Încerca pe arena de dresaj să determinăm câinele să-și imprime anumite deprinderi dorite de noi, dacă nu are un fond genetic adecvat, aceste Încercări sunt zadarnice și neavenite.
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
serii de "ca și cum" se află, într-adevăr, omul modelul etern, referentul imposibil de evitat. Simțim, în toate aceste "ca și cum"-uri, presupusa dificultate pe care o întâmpină animalul în încercarea de a se ridica la nivelul omului; toate încercările-i sunt zadarnice, rezultatul nu-i decât o maimuțăreală. În orice caz, nu prin această serie de "ca și cum" vom avansa în cunoașterea dobitoacelor, depășind granițele omenescului în spatele cărora ne întemnițează rațiunea, azi mai mult ca niciodată. Ea ne desparte de alte ființe vii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de a-l exila pe Baldinotti. Consecință incapacității găsirii voturilor necesare pentru a onora promisiunea a condus, în 1478, la câteva luni după conspirația Pazzi [așa numita "Conspirație a nebunilor"], în sprijinul căreia era promis un ajutor extern, la încercarea zadarnica a lui Piero de a-l prinde pe Lorenzo cu soția și copiii și de a declanșa revoltă Pistoiei împotriva Florenței 67. Interesant este că, din cauza relației dificile dintre familiile nobiliare din Pistoia și familia Medici, Lorenzo a încercat să
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
precum interzicerea crimelor în masă pe timp de pace. Acest punct de vedere nu poate fi luat prea în serios, deoarece adesea este promovată opinia că respectul pentru viața umană este rezultatul „obligației de a nu cauza moartea sau suferința zadarnică a altor ființe umane, adică moartea sau suferința care nu sunt necesare pentru atingerea unui scop mai înalt despre care se presupune, pe drept sau pe nedrept, că ar justifica o derogare de la obligația generală”4. Din contră, problema este
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]