1,162 matches
-
Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pămîntului: de aceea, vă voi și pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre. 3. Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți? 4. Răcnește leul în pădure, dacă n-are pradă? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinei lui, dacă n-a prins nimic? 5. Cade pasărea în lațul de pe pămînt dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică lațul de la pămînt, fără să se fi prins ceva în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
o vreme Și care-apoi ca fumul pier ... E toată toamna-n crizanteme, Privind gingaș spre albastrul cer. Nevoi ce te-ncolțesc, supreme, Alungă gândul spre-un prier, în care frigul nu mai geme Iar eu să sper că nu mai zbier, Că toată toamna-i criza-n teme ... Rondelul curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat De spaima gripei aviare ... Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tabere, familia Urecheru părea mai independentă. Închipuindu-mi că pot schimba păreri cu dînșii, într-o seară le-am făcut o vizită. În odaie domnea o duhoare de scutec nespălat. Plictisind-o pe mama cu veleități de cochetă, un plod zbiera întruna. Înăbușitor, aerul îmi întoarse stomacul pe dos, de parcă aș fi înghițit mațe. Femeia se scuză jenată: „Noi, știți, copilul...” Conviețuirea familiei se întemeia pe pretenții nu tocmai bine armonizate: ca singură datorie a sa, bărbatul consimțise în întrețină focul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un profesor de muzică pe seama căruia se colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în școala de corecție, învățase să cînte la trombon. Pentru el, socrul său făcuse
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
buruieni, i-a proptit cuțitul În burtă și o mână pe gură. «Și ia zi, Întâi ai Împins ușurel, nu?» - și i-a strecurat puțin cuțitul În carne, mai sus de buric. «Pe urmă mai tare - de ce tremuri, mă?» - ălalalt zbiera Înăbușit sub palmă. «Și când te-ai proptit a treia oară, câți centimetri ai vârât, mă? Zece? Cinșpe? Sau a Încăput toată mătărânga?» - și, scurt, l-a Înjunghiat În burtă și i-a răvășit mațele. «Nu eu, nu eu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceilalți, când aproape că dăduseră nas În nas cu Foameangât, care În acea duminică se nimerise să fie ofițer de continuitate la Statul Major al regimentului. Îi dusese pe cei doi pe aleea pustie și nefolosită din spatele corpului de gardă. Zbiera la ei, ochii Îi ieșiseră din orbite, le promitea tribunalul militar, ani grei de batalion disciplinar, căci nu se mai pomenise În glorioasa istorie a Armatei ca două scursuri de soldați cu foamea-n gât să se apuce, Înarmați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alcătuire pe care unii o recunoscură, În cele din urmă, mai mult după zgomote și mirosuri: În Întunericul aproape desăvârșit gonea nebunește un cal care târa după el un tun ce-și scârțâia fiarele prin hârtoape. Soldatul din spinarea calului zbiera cu bucurie „Vaina caput!” și lăsa În urmă miros de băutură. Încet, zgomotele se stinseră către apus, iar pe spumele căzute din botul calului pe un pietroi alunecă un om și-și sparse cotul. În miezul aproape Încremenit al vârtejului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de alta a drumului forestier pădurea fremăta, Înspăimântată, parcă, de urletele mașinăriei. Câțiva stupi, clătinați de zvâcnetele de animal rănit ale tractorului, se prăbușiră cu zgomot și se sparseră. Zeci de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât spre locul de tăiere pe care-l scotea motorul Încins, nu auzi nimic. Albinele se repeziseră spre faruri și spre cabina luminată. Motorul Încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În jurul lui se înfigeau săgețile care urmăreau să îl țintească chiar pe el. Privindu-i modul înfricoșător de a lupta, nici chiar femeile, care-și pierduseră complet controlul, nu erau în stare să plece de lângă el. Nu puteau decât să zbiere. „Omul are / Doar cincizeci de ani de viață sub soare.“ Aceste versuri erau din cântecul care îi plăcuse atât de mult lui Nobunaga și care îi caracterizaseră concepția de viață din anii tinereții. Nu se gândea la ceea ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit: — Yaso! Yaso! — Îl căutați pe Toshida Yaso? întrebă Menju Shosuke. — Firește! zbieră Katsuie, descărcându-și furia pe Shosuke. Cheamă-l imediat aici! Spune-i să vină neîntârziat! Tot templul începu să răsune de pași alergând. Yoshida Yaso primi ordinul lui Katsuie și-și goni calul spre Muntele Oiwa. Lunga zi se întuneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
certă personal pe soldații din taberele separate. Părea să fi ajuns la concluzia că ar fi fost neeficient să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra fără motiv va fi tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o luă la fugă prin cameră, strigând: — Dă-i drumul! Dă-i drumul! Dar violenta încăierare continua. Ținând deasupra capului sabia scoasă din teacă, Nobuo zbieră din nou: — Dacă nu-i dai drumul, n-am să-l pot tăia pe ticălos! Lasă-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om ținându-și orizontal coada lăncii. — Stați! — Opriți-vă! — A venit ordin din tabăra principală a seniorului nostru să nu prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie în galop, răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie, încât se lasă duși de val și fug după dușman vor apărea în fața curții marțiale la înapoierea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
De și-a apărat cioporul...” Un bou ca toți boii: „Din copilărie începând să rag/ Eu încerc tăria fiecărui prag/ ...Și boul cuvântă în graiu-i șoldit/ Și bat din copite plătiții să bată”. Vorbi măgarul: „De când mă știu am tot zbierat/ Pân’ ce-am ajuns măgar de stat”. Astă-vară: „A venit marele bou/ Le-a vorbit de boul nou”. Scroafa: „Grohăie în stânga-n dreapta/ Suie fără teamă treapta/ Unii dinspre rădăcină/ Spun că poarca e divină”. Bicisnicul: „Bicisnicul cutează a crede
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am Început, accentuând furioasă fiecare cuvânt, am aflat adevărul. Victor și cu mine am avut accidentul pentru că ne certam și el nu era atent la drum. Și ne certam pentru că el mă Înșelase. Șoferul tuși ușor, semn că Începusem să zbier de-a binele. M-am uitat pe fereastră, jenată. ― Cu Eliza, am completat sec. O simțeam pe Maria chinuindu-se să scoată un cuvânt. ― Cred că glumești, spuse după o tăcere lungă. ― Absolut deloc, am bombănit. ― Pur și simplu nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pe patul meu și se uita dezgustat la unul dintre sutienele mele. ― Ce faci? m-am răstit. Ieși de aici! ― Sau ce se Întâmplă? zâmbi el. L-am apucat de păr. De data asta avea să-l doară. ― Au! Termină! zbieră el. ― Du-te În camera ta! Acum! ― Lasă-mă! Alex Îmi aruncă o privire plină de ură Înainte să plece. Mă miram că nu fusese mai greu de atât. Din sufragerie, se auzeau alte țipete. Trebuia să mă revanșez față de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a dreapta mea peste dealuri cu umbră alungitå înspre negura compactå a pådurii Se întorceau vacile såtule cåtre ulițele satului se opreau la izvor și sorbeau ritmic norii care pluteau printre pietre și ierburi Mai apoi lângå troițå își întindeau gaturile zbierau anunțându-și ståpânul și porneau mai departe Så aud timpul mi-a fost sorocit dimineață în vibrația sirenei alungindu-se peste oraș îndemnând că un bici autobuzele ticsite cu oameni cu trupuri agåțate de uși La fiecare hârtop råmâneau presårate
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
am zis eu. Vin cu tine, s-a oferit Margaret. —Ba nu vii deloc, am spus eu și am rupt-o la fugă. Am ajuns la toaletă înaintea ei și i-am trântit ușa în nas. Dispari de-aici, am zbierat din spatele ușii încuiate. Altfel să știi că trag ceva pe nas numai ca să-ți fac ție în ciudă! în timp ce avionul decola de pe JFK, m-am instalat confortabil în scaun și am fost surprinsă să-mi dau seama că mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nervi. A izbit brațul scaunului și a început să plângă. Dar erau lacrimi de furie, nu lacrimi de rușine. Nu-mi vine să cred ce-a făcut curva aia a mea! Pur și simplu nu-mi vine să cred! a zbierat el cu lacrimile curgându-i pe fața contorsionată. De ce pizda mă-sii trebuia să spună toate chestiile alea? De ce? Of, Doamne, Dumnezeule, DE CE? Hai la o cană de ceai, i-a sugerat Mike cu blândețe. Să știi că nenorocita aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Zăpada? Te-ai înverșunat așa împotriva drogurilor doar după ce ai pupat în cur pe toată lumea ca să obții promovarea aia grozavă, din cauza căreia te crezi mare și tare. —Rachel, calmează-te, mi-a ordonat Josephine. —Ba n-o să mă calmez, am zbierat. N-o să stau aici să ascult toate... toate acuzațiile astea de rahat, când și eu aș putea să vă spun câte ceva din câte-a făcut ea... —Rachel, m-a amenințat Josephine, taci din gură și măcar ai bunul simț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
respect față de propria persoană, nu ai fi turnat în tine o groază de substanțe nocive care te-au îmbolnăvit. Eu mă uitam în tavan. N-aveam nici cea mai vagă idee la ce se referea. —Vorbesc cu tine, Rachel, a zbierat Josephine făcându-mă să sar în sus de-un cot. Uite cât de bolnavă erai când ai venit aici. în prima dimineață, când a trebuit să pregătești micul dejun, aproape ai leșinat din cauză că nu-ți luaseși prețiosul tău Valium! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împreună cu un an în urmă. Făcuseră parte din promoția anului o mie nouă sute nouăzeci și șase. —Ai mai fost aici? a întrebat cineva șocat. — Sigur. Am fost în toate centrele de tratament, spitalele de psihiatrie și pușcăriile din Irlanda, a zbierat Francie cocoșată de râs. —De ce? am întrebat eu. Inexplicabil, mă simțeam atrasă de ea. — Fiindcă sunt nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus eu dregându-mi glasul bărbătește, ca să-i dau de înțeles că nu-l luasem în serios și că n-aveam de gând să fac pe fetița care se agață de pulpana bărbatului, bosumflată și bătând din picior în mijlocul drumului, zbierând „Dar ai spus c-o să mă fuți la greu. MI-AI PROMIS!“ La Cloisters învățasem că, în trecut, făcusem de prea multe ori greșeala de a avea nevoie de cineva. Iar fetele care lasă să se vadă că au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întorc. Eu și Chris am rămas față în față. El a zâmbit. Eu nu. — Știai că Helen lucrează aici? l-am întrebat cu o voce tremurătoare. Poftim? a urlat el încercând să acopere zgomotele. — ȘTIAI CĂ HELEN LUCREAZĂ AICI? am zbierat și eu ca să mă descarc. Nu, a zis el făcând ochii mari. Habar n-am avut. Nu l-am crezut. îl uram. Nu voia să fie cu mine. El o voia, de fapt, pe Helen. Nimeni nu voia niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai uit după el. Și, în cele din urmă, l-am uitat cu totul. Asta până în seara în care Helen m-a abordat, stânjenită și agitată. M-am îngrijorat imediat. Helen nu era niciodată stânjenită și agitată. — Ce-i? am zbierat la ea dărâmată de-ngrijorare. —Trebuie să-ți spun ceva, mi-a zis ea. Știu, am urlat eu. Asta e clar. —Promite-mi că n-o să te superi, m-a implorat ea. Mi-am dat seama că se întâmplase ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]