46,037 matches
-
Minciuna are avocați redutabili. Să ne ferim de vecini, că de restul satului ne putem apăra și singuri. Dacă vrem să fie respectată lumea din noi, să n-o tulburăm pe-a altora. În aripile tuturor păsărilor, sunt Întotdeauna și zborurile noastre. Primul nostru dușman suntem noi, atunci când ne Împovărăm cu greutăți nemeritate. Toate poveștile verii sunt scrise pe frunzele toamnei. Superstițioșii ar trebui să nu iasă din casă; pretutindeni sunt pisici negre. Un grădinar adevărat smulge mai Întâi buruienile și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mi-a zis „merci”! La Toronto fiind pe malul aceluiași fluviu, am petrecut câteva minute În compania unui stol de gâște, convins fiind că sunt domestice, chiar dacă gazda mea Încerca să mă convingă de contrariu. Numai după ce și-au luat zborul peste apă mi-am dat seama că mă Înșelasem. Asemenea Întâmplări găsești la tot pasul, dar cel mai important este respectul pe care concetățenii noștri de pe aici Îl acorda din tot sufletul atât animalelor cât și legii. Să nu credeți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din acele vremuri când abia Împlinisem 19 ani, m-am atașat mult de profesor care Îmi devenise părinte spiritual și sufletesc. Tânăr fiind am urmat și absolvit Școala de Aviație, partea teoretică la Liceul Lazăr din București, iar partea de zbor la Aeroportul Clinceni. După absolvire am fost Încadrat la Transporturi Aeriene Româno-Sovietice (TARS), unde, din păcate, ghinionul originii sociale se ține de mine și după doi ani sunt epurat, pe motiv că „Partidul nu poate Încredința bunurile poporului pe mâna
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mirosind a pere domnești, a versuri cu dor. la radio, e muzică italiană, caldă. Milva - Nulla Rimpiangerò. la fereastră, o lumânare, pentru Maica Domnului. și șoptesc „Cuvine-se cu adevărat”... și totul este așa de simplu și de frumos! precum zborul păsării, poemul libertății. și aștept stihia anotimpului... să ne punem zâmbete de dovleac, să ne luminăm palmele cu gutui sentimentale. și te aștept și pe tine, amore-amore, să Îți fiu vioară, la miezul nopții, când Îngerii se vor ridica din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
proces care consumă realul, lăsând doar lestul sumbru al acestuia: Cum și-a strâns codrii... Cum și i-a pus/ în desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
însă nu m-am mai întors..." (Soare Viscol Umbră Gând). Sunt consemnate nu puține metamorfoze malefice ale ființelor și lucrurilor, care se scurg unele într-altele ca-ntr-o clepsidră a unei imagerii dereglate: "o pasăre-mi da ocoluri în zbor/ mă-nfășură din ce în ce mai zăpăcitor/ în cercurile ei neprevăzute/ unele proxime, altele-n cute/ largi flexibile moi/ apoi/ se preface-n/ păianjen cu ace/ eu bâzâi mă zbat/ păianjenul-pasăre pasărea-pirat/ se-apropie ezită/ pe urmă-ncepe, iute,/ (și cercurile se termină
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
flexibile moi/ apoi/ se preface-n/ păianjen cu ace/ eu bâzâi mă zbat/ păianjenul-pasăre pasărea-pirat/ se-apropie ezită/ pe urmă-ncepe, iute,/ (și cercurile se termină unul câte unul)/ să-și mănânce musca-nnebunită" (O pasăre-mi da ocoluri în zbor). Poetul însuși regresează într-o nebulozitate solemnă, pe scară nu doar genealogică ci și biologică: "Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege/ a neamului meu/ din cețuri/ va veni seara și-un zeu/ n-am fost fiică de rege
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
a pune stăpânire pe sufletele și mințile pacienților. Perspectiva e însă răsturnată complet, întrucât conspiratorii conduși de Valdo ajung să preia, ei, controlul situației, arbitrând scrupulos competiția, obținând adeziunea entuziastă a spectatorilor și frângând, fără milă, orice împotrivire. Dacă în Zbor deasupra unui cuib de cuci bolnavii din spitalul-închisoare erau direcționați, perfid, de către establishment-ul acestuia, în cazul de față manipularea e făcută de către personajele mai tari asupra tovarășilor lipsiți de forță și rezistență. Valdo, megalomanul, identifică imediat punctele slabe
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
chiar bădărani, în stare să o calce pe bombeurile-i fine tocmai atunci când cutează o piruetă mai zveltă și mai temerară. Trei coregrafi - Saburo Teshigawara, Abou Lagraa și Jiri Kylian - cu trei producții analoge, convertite în tot atâtea studii despre zborul ori despre rugăciunea trupului, fiecare căutând în felul său eliberarea prin formă de ineluctabilitatea timpului și imuabilitatea spațiului. 1) Air, pe un fond sonor extras din creația lui John Cage (la pian: Frederic Lagnau), este redevabilă manierei implacabile, ermetice, fără
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
în timp ce coregrafii impun ritmul ștrocului. * La Trinite spiritul lui Messiaen e încă proaspăt. O remanență care va dăinui, probabil, dincolo de viața și, Doamne ferește, de moartea catedralei. Tot aici păsările sonore eliberate de compozitor din coliviile lor surdo-mute, și-au luat zborul, vestind lumii importanța fără precedent a faptului că sunt luate în serios mai mult ca oricând. în plus, la Trinite, marea orgă, construită și inaugurată de Cavaille-Coll în 1869, a trâmbițat asaltul unui nou ethos modal, imaginat și edificat de
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează lângă o pădure de fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum oval aflai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-i joc, acesta, poate-i o boală, o răbdare Să nu se rupă ființă din sinele cel mare . De ce te joci, poete, cu orbul adjectiv? Nu-i orb, ci-ntrezărire în cealaltă parte... Ceva străin și totuși uman. E cuget al zborului captiv Cu aripi două, iată, chiar zborul le desparte. Mă rog că mie însumi condiției că șanț Trup de cuvânt și foame de mine ca de-o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o răbdare Să nu se rupă ființă din sinele cel mare . De ce te joci, poete, cu orbul adjectiv? Nu-i orb, ci-ntrezărire în cealaltă parte... Ceva străin și totuși uman. E cuget al zborului captiv Cu aripi două, iată, chiar zborul le desparte. Mă rog că mie însumi condiției că șanț Trup de cuvânt și foame de mine ca de-o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-acum lucrează-n mine. Să nu îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Povestea magului călător în stele (ne-lumea este sălașul geniului, el nefăcând parte din planul Creației) și din ideile lui Giordano Bruno (mersul geniului, dincolo de orice sistem ontologic, în antilume). Acesta preva lează ideea definirii geniului că intelect în permanent zbor spre eliberarea metafizica. Aș spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
zeie! Poezii Dora Groza REFUZUL LUI ICAR Semănate-n primăveri, Zilele răsar din ieri, Ofilite-acum dau vama Timpului care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Împotriva rădăcinii, niciodată! Sunt! Cel ce am fost nu mai e, cel ce sunt împarte arome și zile de iarnă în săptămâna nebunilor. Am fost verde, astăzi sunt cărunt de tristețe! Am iubit! Niciodată n-am ucis o pasăre-n zbor! Deseori am slăvit sunetul carnavalului, niciodată sprânceană omului spân! Totdeauna am mers în lumina inimii, niciodată spre doliul clipei! În fiecare zi am sărutat mâna întâmplării, niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de rost! Graalul e în mine, căci paznic eu îi sunt, stăpân pe toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada, iar dogele privește cum se afuma slavă pe chipul nevăzu telor icoane, cu care la întrecere m-am luat! Să fiu Moretta muta, poate Ganga, Matto sau Băuta, tricorn
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
atins perfecțiunea. Simplitatea spațiului creat de scenograful Nick Ormerod, labirintul de cortine, complicitatea luminilor, ponderalul fiecărui actor, prezența clară a travestiului și a subtilităților lui m-au făcut să simt că nu există nici o graniță între spectatori și artiști, că zborul este permis oricui iubește nocturnul și diurnul artei, al vieții. Am simțit, într-un moment în care exista o circulație consistentă de spectacole mari invitate de peste tot din lume, nu ca acum, că aceasta este cu adevărat miza unui festival
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
frunză"? Pare harta insulei Samotrace Nedeslușit e murmurul încețoșat e gestul Drumurile nu mai duc la Roma Cochilia zace răvășită pe sîrma ghimpată Fiecare glonț înseamnă moarte Sforțările au fost recuperate de rid parcă leagăn i-a fost sicriul Există zbor fără prăbușire? Năzărire de sfinți vînduți pe cerul îngropat la Oia în nopți înflorite sau reversul arderii pe rugul de zăpezi? Totdeauna pregătită - semnalul de alarmă a fost tras pentru toată viața Umilită nu și învinsă căci puținul devine mult
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
reversul arderii pe rugul de zăpezi? Totdeauna pregătită - semnalul de alarmă a fost tras pentru toată viața Umilită nu și învinsă căci puținul devine mult! Spre rug Vîslire fără fluviu - meteoriții au spoliat obîrșii Chemarea era fugară pe coame înverșunate Zbor fără văzduh - fusese ferecat cînd dorințele treceau în baloane de săpun Fiecare fir de nisip din Bisericile Creștine pictate și cioplite în stîncă la Goreme se mișca în alt sens Simțurile au fost hărăzite pentru a înregistra dezacorduri provocate cu
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
cred că Ion Cristoiu a salvat, cu abilitatea-ai cunoscută, telespectatorii și implicit poporul de la o adevărată psihoză care ar fi avut consecințe imprevizibil-catastrofale, fiindcă, în realitate, domnul Prim-ministru părea o curcă, după o ploaie repede, urmărind în zare zborul amenințător al unui fluture cu cap de mort. Spot publicitar (tot) la Antena 3, și tot în aceeași seară de 25 mai, realizat de Radu Stroie sub genericul: - "SRI-ul nu spune minciuni..." - Așa e, așa e!, s-a auzit
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
Strehler de la Piccolo Teatro din Milano să revină la București. Cu Arlechino, slugă la doi stăpîni, acel spectacol-școală de teatru, acea lecție de actorie desfășurată, încărcată de rigoare, de ludicul lui Giorgio Strehler, de fantezia ireală a luminilor lui, de zborul lui Soleri. Aud fluturarea mîinilor lui Strehler în gesturi ample, largi, cu care desena, în aer, lumi. Ca un dirijor. Strehler... Dirijor... Și toate versiunile sale, începînd cu 1947, la Arlechino, Piațeta, Insula sclavilor, Livada de vișini și lacrimile lui
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
timp de cîțiva ani, o încercare de destabilizare a regimului, în România s-a strîns șurubul necruțător, în timpul lui Dej. Același Vladimir Tismăneanu a demontat, esențial, resorturile ceaușismului, identificînd în ele un stalinism rezidual, idee care a fost preluată din zbor de mulți istorici și politologi, fără citarea sursei. Atacurile împotriva lui Vladimir Tismăneanu au început de cînd el a acceptat să conducă comisia pentru evaluarea regimului comunist din România, comisie înființată la inițiativa președintelui Băsescu. Marea competiție aici e că
Atacuri nedrepte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10629_a_11954]
-
și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]