1,320 matches
-
de prânz, acasă, am mai citit o dată scrisoarea primită de la Reiko. Apoi am început să mă gândesc serios la ceea ce am de făcut. Motivul pentru care mă răscolise atât de mult scrisoarea lui Reiko a fost faptul că mi-a zdruncinat într-o secundă optimismul privind starea sănătății lui Naoko. De fapt îmi spusese și Naoko: „Boala mea este mult mai gravă decât crezi, ea are rădăcini mult mai adânci.“ Reiko mă prevenise că nu se știe niciodată ce întorsătură puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bine. Am admis de la bun început că s-ar putea să-i fie greu să se reîntoarcă la lumea reală, dar eram convins că dacă va avea acest curaj, noi doi o vom scoate la capăt. Scrisoarea lui Reiko a zdruncinat din temelii castelul de nisip pe care mi-l construisem, lăsând în urma lui o suprafață aplatizată, golită de orice sentimente. Trebuia neapărat să-mi redobândesc echilibrul. Naoko își va reveni probabil foarte greu și chiar dacă își revenea, va fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo. Desigur, cum să nu. Trenul se zdruncină, clănțănește din măsele și se pune în mișcare. Maiko se îndepărtează lent făcându-ne cu mâna - obicei japonez. O țin pe Sabina pe după talie, facem și noi cu mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi, „gunoier șef și tată de familie model”. Cerșetorii se fandosiră pentru taxa de ceremonie. Cristina le împărți bomboane de mentă. Ăia doi începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că, la debutul oricărei proceduri nepublice, de anchetă, ori el ori nenea Sandu, obișnuiau să încuie cu cheia ușa metalică, blocând astfel orice posibilitate de acces. Sau, de evadare! Din doi pași, Mânecuță este la intrare, cu pistolul în mână, zdruncinând capsat clanța ușii, ca să se convingă în mod direct și nemijlocit, de respectarea cutumei. Atunci, pe unde naiba o fi pătruns arătarea asta?! În secunda doi, o pălitură zdravănă, ca de trovant sau ca de bolovan de râu, zgîlțâie din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stau și azi, la Brăila, de pomană, fiindcă n-au avut ce să încarce. Pierderile se ridică la peste treizeci la sută din valoarea mărfii. Și, vârf la toate, criza financiară, stupidă, care s-a abătut așa din senin, a zdruncinat tot creditul și paralizează orice posibilitate de mișcare. Grigore asculta și nu auzea. Precis era doar faptul că nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascultând își zicea întruna că, în ciuda tuturor explicațiilor, dacă el ar refuza amânarea, armeanul totuși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
masa... Of, și când mă gândesc că tot cu mașina trebuie să mergem! Tânărul Iuga protestă că nu poate să nu se odihnească măcar câteva minute, fără să mai puie cât s-ar mâhni bătrânul. ― Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina dacă-ți trece prin minte să faci asemenea mojicie! observă batjocoritor Nadina, adăugând apoi simplu: Aideți înlăuntru!... Jenny dragă, te rog!... Raul! În hol ardeau lămpile și era călduț, iar dulceața aștepta oaspeții. Curând apăru și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acolo unde a găsit-o moartea. La parastasul de trei luni, vor merge cu toții. De altfel, cu aceeași ocazie, el ar vrea să-și vândă moșia lui de la Lespezi, poate și pe a Nadinei de la Babaroaga. Evenimentele acestea I-au zdruncinat prea mult. N-ar mai avea inimă să trăiască și să se simtă acasă în locurile și între brutele care au asasinat pe soră-sa. ― Atunci vinde țăranilor! zise Grigore. Au plătit și ei cu destul sânge măcar dreptul de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
abținut cu greu să nu merg la ea, să o iau de păr și să o duc la poliție : „Mamă iresponsabilă ce ești !”, îmi venea să-i strig în față. Cred că de atunci am rămas cu impresia greu de zdruncinat că americanii ăștia nu sînt tocmai întregi la cap... Comparați acum tehnicile supraprotective de creștere a copiilor de către mămicile noastre cu cele mult mai (voit) „naturale” și „libere” ale americancelor (și nu numai). Mame și unele, și altele, iubindu-și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și s-au dus să muncească pe piața liberă a Europei, lăsînd România cu aproape de două ori mai mulți pensionari (asistați ?) decît populație activă (harnică ?). Dar aceste consecințe dramatice și previzibile ale disprețului oamenilor harnici și de dreapta nu le zdruncină acestora cîtuși de puțin convingerile mesianice. Mă simt tot mai de stînga, pentru că mă simt tot mai stîngaci în această lume care se declară tot mai creștină și contestă mai vocal evoluționismul, dar practică tot mai mult cel mai crunt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o regăsim, ca motiv dominant în filosofia existențialistă, mai ales de limbă germană. Punerea în discuție are origini îndepărtate, la Augustin, care în cartea a IV-a a Confesiunilor, descrie starea sa sufletească pe care o avea ca adolescent, puternic zdruncinat de moartea unui prieten drag: «Factus eram ipse mihi magna quaestio». Această circumstanță dureroasă a constituit un moment de mare încercare pentru Augustin, care s-a văzut aruncat în acea formă de tristețe adâncă ce face ca totul să-și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nu ne-am fi simțit amenințați”. O Românie independentă, în cuprinsul hotarelor ei neatinse, ar fi fost un factor de siguranță pentru Uniunea Sovietică și pentru celelalte state vecine. „Lovitura cea dintâi - preciza cu mult curaj Gr. Gafencu -, care a zdruncinat temeliile unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare unui hotar întins și însemnat al Rusiei, a fost dată, din nefericire, de guvernul sovietic”. În intervalul 22 iunie-26 iulie 1941, armata română s-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
28 iunie 1940, la încălcarea teritoriului prin acte de forță, fapte care au distrus în România orice simțământ de siguranță și a trezit teama că însăși ființa statului român este în primejdie: „Lovitura cea dintâi - preciza ministrul român - care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare a unui hotar întins și însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic”. Documentele semnate la Moscova, în septembrie 1944, și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a urmat totdeauna o politică leală de pace și de bună vecinătate, că: „o Românie independentă în cuprinsul hotarelor ei neatinse este o chezășie de siguranță pentru Uniunea Sovietică, ca pentru toate celelalte state vecine”. Lovitura cea dintâi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare a unui hotar întins și însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic. Cele ce se întâmplă azi sunt urmările acestei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
spun aici că sfera ce învăluie asemenea unui basm insondabil doi oameni pătrunși de vârtejul iubirii reciproce este inviolabilă ca atom de sine stătător. Cât timp cele două conștiințe se deschid întru dragoste una celeilalteia nici o primejdie externă nu poate zdruncina globul fidelității și dăruirii inter-oferite. Forța iubirii evocate aici este recunoscută de conștiința umană ca fiind, indiferent de poziționarea în spațiu și timp, drept una din energiile cele mai redutabile pe care le poate genera și susține ființa frivolă a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ață - căci cam cu asta era legat destinul suveranității și integrității ei teritoriale. CÎt de rău arăta harta Europei? Germania Înghițise jumătatea vestică a Poloniei (incluzînd Varșovia), Belgia și Olanda, Norvegia și Danemarca - Franța Își aștepta rîndul, urmînd să capituleze, zdruncinînd temelia civilizației occidentale, lăsînd pe umerii Angliei onoarea rezistenței În fața barbariei. La rîndul lor, sovieticii Înglobaseră cealaltă jumătate a Poloniei și Finlanda, Ucraina cu toată istoria ei Încurcată era de mult o poveste tristă. Așa că România Își așteaptă rîndul, privind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
incert. Avea senzația că lucrurile apar și dispar, că se dematerializează cu o malițioasă bizarerie. Unele dintre obiecte erau ca niște mici animale; sau, mai curând, erau făpturi vii, dotate cu stângăcia și inerția obiectelor, făpturi care cădeau, alunecau, se zdruncinau, se rostogoleau. Poate că fetișurile pictate de Alex nu reprezentau decât încercări homeopatice de îmblânzire a acestor mărunte zeități maligne. Existau mici creaturi-obiecte care ascundeau anumite lucruri și se manifestau prin zgomote surde, ca de șoarece, ce încetau de îndată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
total scrântite.) Stella simțea că nu existau decât el și ea, deasupra și deosebit de tot ce-ar putea face George cu o târfă. Acum însă, poate ca un rezultat al șocului fizic și al debilității, această mărinimie agnostică îi fusese zdruncinată. Stella începuse, aidoma oricărei soții vulgare, obișnuite, să și-l imagineze pe George alături de o altă femeie. Este calea care duce la nebunie. Acum începuse să-și îngăduie să simtă un meschin dezgust față de George, sentiment pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta. Și nu te aștepta să te ajut mai târziu, când ai să-ți mănânci degetele că nu mi-ai urmat sfatul. Bineînțeles că am să-ți cer să mă ajuți. Calmează-te! De ce ești atât de enervat? Tom era zdruncinat de atacul lui Emma, dar nu pentru că-și dădea seama câtă dreptate are. S-ar fi putut, într-adevăr, să iasă o încurcătură urâtă, și totuși prefera să nu se gândească la detalii. Știa, însă, că fusese prins, curiozitatea, vanitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unei "neutralizări politice", soarta sa avînd să depindă de radicalismul revoluționar, prin dorința și acțiunea de eliminare a oricăror urme fizice a fostelor puteri. Aceste momente au alternat cu altele în care angajarea artistului a fost eliberatoare, de natură a zdruncina conținuturile de tip totalitar. Necesitatea științifică a expunerii și analizei obiective a fenomenului constituirii și dezvoltării patrimoniului muzeal determină rememorarea unor momente sumbre ale istoriei sociale a muzeelor, momente în care forța economică, cea a armelor, a cuceririlor teritoriale, dictatul
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Franța a fost parte beligerantă. Numai în ziua de 19 septembrie a anului 1914, au fost lansate asupra catedralei și în împrejurimi 300 de bombe incendiare nemțești. Au fost distruse în întregime șarpanta și turnul de nord, întreaga construcție fiind zdruncinată din temelii. Cum se mai spune în popor, însă, după vreme rea mai vine și vreme bună. După anul 1920, fundația Rockefeller a finanțat o foarte importantă campanie de restaurare. Aceasta a depus mari și rodnice eforturi, vreme de 20
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
șpe milioane parcă și viitorul e ceva mai clar. Întorcându-ne către nehotărâți, către cei care n-au ajuns în fața urnelor din pudicitate civică și fiindcă azi s-a dat pă caldă, țin să vă reamintesc câteva motive care ar zdruncina și munții, darămite nehotărârea nehotărâților! în primul rând aveți ocazia să descoperiți dacă în ultimii patru ani nu vi s-au modificat datele, dacă numele din buletin mai corespunde familiei, numelui și renumelui de care v-ați bucurat chiar și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de ploaie, sațietate de foame, cod de comportament și silință pentru a atinge viața veșnică, Raiul sau Nirvana, este adevărat. Dobridor plânge după ideile utopice grecoromane, după legendele lor însuflețitoare, paleative la greutățile vieții, și condamnă revoluția ideilor care au zdruncinat stâlpul nădejdilor omenești, arătându-ne că, de fapt, nu era din granit, ci din nisip. Ce vrea să spună creștinismul prin mântuire? A mântui înseamnă și a termina, a sfârși. Omul oricum se sfârșește. Ce nevoie are el de religia
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
care cu toate lipsurile ei, a clădit ceva în țara asta - rămasă după război și după datoriile de război (fără seamăn și socoteală) doar cu pământul gol, cu oameni goi și îndoliați, cu văduve și orfani, cu secetă îndelungată, cu zdruncin și spaimă de viitorul descris în „Pământ desțelenit”, cu migrări masive de la sat la oraș - spuneam: de la acceptarea socialismului, mulți români atrași de plicul cu arginți oferit de securitate - au uitat de omenie, de morala religiei, de cugetul curat și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
cât am putut mai repede. Simțeam că trebuia să ajung afară. Să n-o mai aud pe femeia aceea gemând. Și parcă țipătul ei plutea în continuare ca un tăiș de pumnal în aerul frizeriei, deși ceea ce se petrecuse nu zdruncinase nici un detaliu. Rumoarea era aceeași ca de obicei. "Criză de isterie, a zis unul. Am mai văzut noi de-astea." Atât. Înțelegeți? Acesta a fost singurul comentariu pe care l-am auzit... Afară era primăvară. Dar, dintr-odată, am avut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]