688 matches
-
și porci // tare singur ai rămas în iarnă // poate spargi tăcerea și te-ntorci" (Rugă pentru întoarcere). Fără a urma formal tiparul poeziei anonime, autorul împrumută din substanța acesteia misterul potolit, melodios, cu o românească amprentă. Cuvîntul are adieri de zefir nelumesc: "se-ntîmplă seara iarăși pe pămînt / se-așează încă lutul peste tată / pe ape zborul păsării s-a frînt / dar aripile încă o să bată // și eu vă strig cu grîul uneori / din satul meu căzut lîngă izvoare / se face frig
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
reticențe ale rațiunii. Acum zăream - și tot mai limpede - incinta Parlamentului, în splendida ei goliciune - ziua, pesemne, a unei legi cu probleme, de pildă a serviciilor secrete. îl vedeam pe dl. Hrebenciuc dispărând pe o ușă, ca purtat de un zefir, clipă de neuitat. îl auzeam, în toată armonia glasului său angelic, pe dl. Bolcaș punând românimea la curent cu indignarea ce-i stăpânește partidul - de fapt nu al său decât într-o infimă părticică, nouăzeci și nouă la sută aparținând
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
spună că nu știe unde se ascunde adevărul dar se poticnește renegându-l. 3027. Deșertăciunea lasă mereu să se înțeleagă cât de mare nevoie avem de o împlinire a fericirii uitând să spună care este prețul acestea. 3028. Deșertăciunea este zefirul împlinirii acestei lumi în ochii morții. 3029. Deșertăciunea este dorul care nu crede niciodată în lumea de apoi. 3030. Deșertăciunea este cuvântul care nu poate înțelege de ce a gândit Dumnezeu această lume. 3031. Deșertăciunea este speranța care încă mai speră
Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
Mihail Nemeș Noaptea Cu plăcere las coliba, Pe iubita mea o las, Și în codrul stins prind clipa Să mă plimb cu moale pas. Luna prin stejari coboară, Vin zefirii mai întîi Și mestecenii presară Peste noapte dulci tămîi. Inima, o, cum tresare Cînd prin suflet trec fiori De prin tufele-n răcoare! Dulce noapte de splendori! Ce extaz! Ce bucurie! Totuși, sfinte cer, așa Nopți eu ți-aș lăsa
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
creația îndrăzneață a unor vechi sculptori în piatră, cum susțin alte interpretări, ci capul lui Orfeu. Acesta veghea practica ritualurilor de inițiere în numele religiei sale, care îi purta „pe cei inițiați în Câmpiile Elizee, unde au parte doar de adierile zefirului, unde pământul rodește de trei ori pe an... Cert este că, în preajma Sfinxului din Bucegi ori a celui din Munții Poiana Ruscă din Banat, imaginația noastră poate căpăta puterea pietrei, parcă simțim cum se rostogolește timpul peste zări. O. N.
Agenda2004-11-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282191_a_283520]
-
rus, înghețat de frig, este primit de către o bătrînă (va fi luat la sfîrșit de către un bătrîn care nu este altul decît Timpul). Mai întîi sîntem transportați de la frigul (Rusiei și al vînturilor lui Eol) la căldură, aceea a lui Zefir și a pasiunii amoroase. Prima ospitalitate care este dar, dar de viață, de căldură, de odihnă și de adjuvant va permite realizarea căutării amoroase. A doua ospitalitate este în Insula fericirii în care eroul a fost transportat pe aripile lui
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
și a pasiunii amoroase. Prima ospitalitate care este dar, dar de viață, de căldură, de odihnă și de adjuvant va permite realizarea căutării amoroase. A doua ospitalitate este în Insula fericirii în care eroul a fost transportat pe aripile lui Zefir care i-a dat și o mantie verde care îl face nevăzut. Odată recunoscut, el este primit într-o magnifică locuință, care nu este cu nimic mai prejos față de luxul palatului Psihiei și a bogățiilor lui. Este interesant de văzut
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
în timpul minoratului fiului lui Ludovic al XIII-lea, de Ana De Austria!! Oglinzi verzui în care marchijii s-ar strîmba distins la trecerea fondantă și împotmolită în dantelele de Bruxelles a marilor favorite la ciclu! Fîntîni arteziene, șăgălnicii, cîte un zefir săltînd prin pajiști batista cu monogramă indescifrabilă din cauza spermei uscate, pierdută de cine știe ce cochetă! Și-n mîinile noastre zglobii, însuși destinul Franței, ca o minge uriașă, cu care ne-am juca rîzînd! * Iar la sfîrșitul scrisorii, să ne aducem aminte
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
Emil Brumaru Cînd strig furnica dînsa vine grabnic. Melcul de-l chem, alene se pripește. Zefirul e năpraznicul harapnic Ce păpădiile pe cîmp le biciuiește. Și-n fiece pahar se plimb-un pește De aur și cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara, fie-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul te iubește, Mîlul
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
Crapul Gonflabil i-a peștit pe toți, dintotdeauna, de la femei până la Ceaușescu, trecând prin literatura română. Nu știu dacă peștii prezintă flatulențe, dar Crapul Gonflabil, în caz că scapă o bășină din pricina preaplinului sufletesc, cu siguranță se miră de ce nu simți mireasma Zefirului... Bazat pe cuplul mizil-breban, fripto-comunismul românesc ar fi putut supraviețui până la transformarea soarelui într-o gigantă roșie. „Dacă dictatura naște genii și sentiment național, atunci să mai vină o dictatură.” Am retranscris fraza pentru a mă convinge că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe dos. Dl. Constantinescu a fost ales în numele promisiunilor (majoritar mincinoase) că va transforma destinul mizer al României într-unul demn, că va evacua din încăperile îmbâcsite de lene, minciună și corupție aerul viciat și că-l va înlocui cu zefirul plăcut al democrației. Nici unul dintre sfătuitorii de taină ai președintelui nu dă vreun semn că a înțeles că antipatia cvasi-unamimă provine tocmai din încălcarea flagrantă a promisiunilor pe care, de bună voie și nesilit de nimeni, le-a vânturat spre
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
luminau culorile lor obișnuite, ci erau negre ca smoala, o pată întinsă de picățele negre pe iarba măruntă. O căciulă de zăpadă cu boabe mari de apă mai zăbovise la rădăcina nuielelor și ardea ca diamantul. Cu părul încălzit de zefir, fetele se-ndreptară spre ciudatul luminiș, și încă de departe deslușiră pe blana de iarbă pătată cu negru o mică ființă roză, nemișcată, înconjurată de o slavă de raze ca a sfinților zugrăviți în biserică. Era un prunc gol, grăsuț
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
buze și anus și esofag și rect, și mațe și duoden, și fiere și foame, și sațietate se contopeau, generau cîm-puri semantice, se stratificau în grecisme și turcisme, argouri și jargoane de nedezghiocat; fonetica sublimă din aparatul respirator, zeu și zefir adiind cu degete dulci pe harpa vocală; iar imaginarul, corpul cel mistic din grădina cu trandafiri, luna aplecată tandru peste umărul soarelui (incestul etern al soarelui și lunii în corpul nostru astral) izvora din glandele sexuale, din grotescul monstru dintre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cinci, unde locuiau ei, cei trei, în casa lor atât de liniștitoare. Mircea nu putu să doarmă în acea noapte. Stătu ore-n șir în picioare, la fereastră, privind uriașa panoramă a orașului adormit, îi era frig în pijămăluța de zefir, dar nu se-ndura să intre în pat. Nici atunci și nici mai târziu nu putu să-nțeleagă cum de fusese ales, cum din atâția oameni și din atâția copii tocmai el, cel de sus, de la cucurigu, cel ce stătea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se roage duminica și în zilele de sărbătoare, îmbrăcați în hainele tradiționale confecționate de ei. Portul popular era conservat în lăzile de zestre. Femeile purtau în zi de lucru fuste de stambă, iar în zilele de sărbătoare fuste din zefir, foarte lungi, cu multe pliuri și diferite colorații, iar în partea de jos cu două-trei rânduri de panglici și o cămașă cusută după un tipar anume. În perioada de toamnă-iarnă, purtau tunică de catifea cu pliuri la spate și cațaveică
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
râde un nebun. 26 2258 vântul -- vis zburător. Cine-l visează? vânturile - vise zburătoare. Cine le.......? vântul - vis de Dumnezeu 27 2258 O vântule, vânt cu suflet de sfânt. Sufletul călător a unui om ce nu poate pauza nici mort. Zefirul: sufletul unei copile murind înamorată. Uraganul: sufletul unui Marte, unui tiran și viceversa. {EminescuOpVIII 258} ANDREI MUREȘANU 2259 [ANDREI MUREȘANU (A)] MUREȘANU Tablou dramatic PERSOANELE MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iluziuni ce le-am vărsat [în tine], prin atâtea oare divine [în ca]re am contopit visele mele [în sun]etul tău, nu ți-am creat un suflet, nu ești tu o ființă vie, lira mea?... De multe ori aud zefirul cântând prin coardele tale - atunci cânți tu sufletul meu... Aide, răspunde urechei mele ce te-ascultă: Cum mi-ar vorbi acel demon care m-ar iubi? (mișcă coardele și, pronunțând după sunet, ) Te... iu... besc... Sunt și eu Creator, sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aflat În careul format de străzile Anton Pann-Labirint-Matei Basarab, strada Gentilă. Vocea sa căpăta inflexiuni muzicale declamând, din nou și din nou, numele Gentilă, Gentilă, strada aproape de Hala Traian, de care amândoi ne aminteam cu claritate. Apoi Fetițelor, Gândului, Grațioasa, Zefirului, Vișinelor, Parfumului, Trifoiului. Repetase de câteva ori Grațioasa, Grațioasa și continuase cu Dimineții, Stupinei, Turturelelor, Epurilor, Străbuna, Bucium, Olari, Dorul lui Solon, Speranței, Sălciilor, Negustori. Încântarea era la ambele capete ale cablului care ne unea. Revenea, Însă, mereu la zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că scârțâi din toate încheieturile, precum Omul de Tinichea al lui Baum69. Neajunsuri trecătoare pe care curând le vei lăsa în urmă. Sunt convinsă că foarte repede vom ieși din nou împreună. Să dansăm, să mergem la teatru, la film. Zefir privește mereu la ușa boxei când se deschide, sperând să te vadă pe tine. Îi lipsește galopul prin pădure. Trebuie să-și pună mușchii la treabă. Ca și tine, de altfel. Hmm ... . Deocamdată sunt bucuros că mă pot mișca fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pat și fotoliu. Continuă pe un ton scăzut, ghiduș: Azi am mers singur la toaletă. Ei, asta înseamnă că deja faci progrese. Se apleacă spre el, folosind un ton identic cu al lui Marius: Am să-i comunic și lui Zefir. Sigur se va bucura. Încearcă să schițeze un zâmbet, ca imediat glasul să i se înnoade în gât. Se străduise să pară normală și veselă, dar nervii nu o mai ajută. Câteva lacrimi izbutesc să treacă involuntar de bariera delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
artă în grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei în sân, ca un câine turbat. Zefirul aducea cu el amintirea îndepărtatei mele pofte de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii în timp ce stăteam în pat și încercam să adorm. Mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ordine nouă, sfidătoare și deocheată. Trompa impudică, formată din inele inoxidabile de platină, se înfipsese lacomă, lubric-nesățioasă, veselă totuși, în țeasta de os, perforându-i, parcă în joacă, cutia craniană, cam așa cum ai băga zglobiu un deget Ăcând se gâmfu-ngâmfu zefirii zdreliți în pubisurile ascuțite ale zânelor bețive, oh!, cele cântate în versuri de însuși hobbitul Bilbo!), da, așa cum ai găuri globul de păpădie uscată, părăsit deasupra unei cărări. Și sorbea creierii, materia cenușie, păpa polenul marmeladificat al crinilor minții osândite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat înainte, cu mâinile la spate - din dosul tufelor de liliac - se arată bătrânul. Merge încet, purtându-și privirea azurie undeva spre zare. Zefirul flușturatec îi înfoaie barba și pletele albe. Nu m-a văzut încă... Nici eu nu mă mișc din locul meu. Vreau să văd cum va reacționa la vederea mea. Mai are doar câțiva pași până la portiță. Îi număr: unu..., doi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]