952 matches
-
mă-mpresor ostile, Opaițe mocninde în seri de toamnă ștearsă Când tu, distinsă doamnă, încerci s-aprinzi feștile. Am să-ți denunț culoarea cu care m-ai vrăjit Să uit de mica-mi existență ne-nsemnată! Pleci iar nepăsătoare spre zenit Când știi că te întorci, de aici în veci, la fel de colorată. Eu...eu îți cer să nu mă mai înveți frumos Și lasă-mă să cânt pe al meu glas Că veșnicia mea e chiar pe dos Și vreau să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cuvinte arse-n jurământ. Ascuns de mine hoinărești prin lume ... întoarsă din periplu, ochii-s triști. Strigând cu disperare al tău nume, îmi amintesc că-n sufletu-mi exiști. Din zborul frânt înalț spre cer aripa; Văd florile speranței la zenit Și venicia dăinuind prin clipa De dragoste trăită împlinit ... Te regăsesc cu dragostea arzândă, Cu sufletul curat și iubitor; De tine mi-este inima flămândă, De glasul tău, poem liniștitor. Plângând cu noaptea, simt că ești cu mine. Te mbrățișez
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am mai văzut niciodată atâția oameni într-un singur loc. Mirosul de carne friptă plutește în aer. Strada din fața noastră are mai mult de 60 de picioare lățime și cale de o milă se întinde în linie dreaptă până la Poarta Zenitului. De o parte și de alta sunt șiruri de gherete construite de-a valma și magazine împodobite cu steaguri anunțându-și mărfurile. Sunt atât de multe de văzut: dansatori pe sfoară care se răsucesc și se învârtesc, ghicitori de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trece printre pietre. O ascult în tăcere și îi promit că voi ține minte cât de important e să fiu supusă și să învăț cum „să înghit scuipatul altora atunci când e nevoie“. Mi s-a ordonat să fiu la Poarta Zenitului înainte de ivirea zorilor. Mama și-a cheltuit ultimii tael-i împrumutați și a închiriat un palanchin cu scaun pentru a mă duce. E împodobit cu o țesătură elegantă din mătase albastră. Mama a închiriat, de asemenea, trei lectice simple pentru Kuei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pământ până când cărăușii mă ridică în lectică. Kuei Hsiang poartă hainele tatălui nostru. Îi spun că arată ca un stegar, cu excepția faptului că trebuie să învețe să-și încheie nasturii cum trebuie. Fetele și familiile lor sunt strânse la Poarta Zenitului. Stau în lectică. E frig. Degetele de la mâini și de la picioare îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong își flutură brațele cu batista, iar Kuei Hsiang ține cutia cu tael-i deasupra capului. Mama nu se vede nicăieri. Se ascunde cu siguranță în lectică plângând. — Adio! Lacrimile-mi curg nestăpânite în timp ce Poarta Zenitului se trântește cu zgomot în urma mea. De n-ar fi vocea eunucului-șef Shim care dă întruna ordine, făcându-ne să o luăm când la stânga, când la dreapta, aș crede că mă aflu într-o lume imaginară. În timp ce merg se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întregi. Pe toate steagurile ce flutură în aer scrie: „Îi dorim căsătoriei imperiale să dăinuie veșnic!“. Orașul Interzis își începe sărbătoarea în zori. De la o poartă la alta au fost așternute covoare roșii pentru primirea mireselor și oaspeților. De la Poarta Zenitului până la Palatul Armoniei Supreme, de la Palatul Purității Cerești până la Palatul Plenitudinii Universale sunt sute de mii de lampioane din mătase roșie, decorate cu imagini reprezentând stele și topoare de luptă. De asemenea, sunt agățate umbrele confecționate din satin de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în Sala Purității Celeste, o sală ca o peșteră unde se află Registrul Căsătoriilor Imperiale. Două orchestre sunt așezate în afara sălii - una la est și cealaltă la vest. Steaguri de ceremonie flutură de jur-împrejur. De la Poarta Armoniei Eterne până la Poarta Zenitului, pe o distanță de trei mile, așteaptă douăzeci și opt de palanchine, pregătite să aducă miresele de la casele lor. Palanchinul care trebuie să mă transporte pe mine este cel mai mare pe care l-am văzut vreodată. Are geamuri pe trei laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
precum o lăută chinezească, ce se sparge în toiul cântecului său fericit. 6 Nu apuc să văd mare lucru din festivități în ziua în care devin concubină imperială. Stau în palanchin și ascult clopotele care bat în turnurile de la Poarta Zenitului. Nuharoo e singura care intră pe Poarta Purității Celeste, principala intrare pe domeniul imperial. Noi, celelalte, intrăm prin porțile laterale. Palanchinul meu traversează râul Apei Aurii pe unul dintre cele cinci poduri existente. Râul marchează hotarul zonei interzise; fiecare pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vârstă de cinci ani“. Pentru a conduce, am învățat să dau impresia că eu sunt cea condusă. Lui Nuharoo, Tung Chih și restului Paradei Fericirii le-au luat încă cinci zile ca să ajungă la Peking. Când au ajuns la Poarta Zenitului, oamenii și caii erau atât de epuizați, încât arătau ca o armată înfrântă. Steagurile lor erau sfâșiate și pantofii tociți. Cu fețele bărboase pline de noroi, cărăușii palanchinelor își târșâiau picioarele bășicate. Gărzile erau fără vlagă și ieșite din formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea la zenit, din adâncul unde căzusem eu răsărea altă imagine a Lui, care tot așa urca în slavă, până sus de tot, când de dedesubt începea să urce încet altă imagine și mișcarea verticală nu se repeta mai mult de zece ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
f... -l în cur pe mă-sa, i-e frică de ăștia că-i pun foc și lui, gâfâie obidit lângă mine băiatul lui Sevgin. Își scoate din șort singurul lucru cu care e îmbrăcat, un pachet storcoșit de țigări Zenit și bricheta, bagă țigara-n gură, dă s-aprindă și, când se uită-n flacăra brichetei, parcă s-ar fi speriat de ceva: stinge repede, scoate țigara din gură și și-o vâră după ureche. Abia acum a observat namila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vântul să tacă, strivind pământul, potolind nisipul și scaieții, ce nu mai alergau de colo-colo, scoțând șopârlele din vizuinele lor și făcând păsările să se lase la pământ, căci nici să zboare nu mai îndrăzneau când, în sfârșit, ajunse la zenit. Targuí-ul opri atunci animalul, îl obligă să îngenuncheze și înfipse în pământ spada sa cea lungă și bătrâna-i pușcă, ce slujiră drept suport, împreună cu șaua, pentru un micuț acoperiș de pânză groasă. Se retrase la umbra acestuia, își sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca la zenit lucrurile se vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule. Trecură pe platforma ascensorului situată între trenurile de aterizaj. Kane apăsă pe buton și platforma începu să coboare. Citi datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Lumina ce creștea nu le venea prea mult în ajutor. În loc să le ridice moralul, răsăritul soarelui, modificând culoarea atmosferei de la portocaliu la roșu sângeriu, le mai împuțină curajul și-așa știrbit. Dar cine știe? Atunci când mica stea va urca la zenit, poate că nu vor mai fi atât de intimidați... Ripley își șterse fruntea asudată, oftă din greu, trânti ultimul panou mural, fiind acum sigură că noile elemente funcționau perect, apoi își puse sculele înapoi în cutie. ― Ocupați-vă de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ați vizitat de asemenea castelul, În care ai făcut niște poze cu un aparat jalnic Smena, prinși Între un grup de englezi care făceau poze cu aparate Nikon și unul de ruși care făceau la rîndul lor poze cu aparate Zenit. CÎndva, la o oră tîrzie, vizitați o sală enormă de sport cu o arhitectură specială, cupola enormă și luminată pare un OZN; undeva jos, pe gheața terenului de hochei, se văd niște purici care se distrează ciomăgindu-se prietenește, În timp ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca să mor acum, fie să mor, fie să mor!“ Când ajunse pe partea cea mai ridicată a islazului, văzu câțiva oameni, care nu se apropiară însă de el. Porni prin iarba înaltă, drept spre Inel. Vibrația electrică a albastrului de la zenit, de dincolo de pietre, îi rănea ochii; își întoarse capul spre soarele care cobora încet, vag estompat de o ceață străvezie, pe cerul de un siniliu mai puțin dureros. Numai că soarele, strălucind prin diafana pânză de ceață, își schimba sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este necesară o perioadă de studiu variind între 3 și 12 luni uneori mai mult sau mai puțin, în funcție de dorința de progres manifestată de practicant și aptitudinile dovedite în programul de antrenament. Centura portocalie (Kyu 4) simbolizează culoarea soarelui la zenit, starea unui spirit „copt”, capabil de mai multă înțelegere și acceptare a rigorilor antrenamentelor, fiind caracteristică unui „început de maturitate” pe tărâmul artelor marțiale. Centura portocalie (Kyu 4) reprezintă un nou început, dar și „finișul” în acest domeniu al spiritelor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de fericire absolută, niciodată atinsă în viața reală! O adevărată gamă de multiple satisfacții am avut în aceste ore de după miezul nopții. Ce fericire, cu o reală senzație de desprindere de pământ, sfidând legea gravitației, de o continuă urcare spre zenit, cu o intensă ardere interioară! Simțind că mă trezesc că revin pe tărâmul real al existenței cotidiene, refuz să deschid ochii cu vădită dorință de a prelungi cât mai mult acea stare de fericire absolută!... Trezit la realitate, gândesc concluzionând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cricul uitat în iarbă și a ținut să-l pună nu doar în valoare ci și în acțiune. Și a reușit o neașteptată performanță: cricul, cu scîrțîitul lui greoi și răbdător, scoate domol luna din pămînt și o înalță către zenit. Cred că, dincolo de abila folosire a jocului de cuvinte, poemul înscenează și un paradox: pune în cîrca greierilor truda de a răsuci noapte de noapte pe osia lumii tot firmamentul. În orice antologie a greierilor acest poem va figura la
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
prea mai știu de ce am fost atât de trist toți anii ăștia“. Cunoștea uzanțele: de-a lungul istoriei, creierul fusese comparat cu cea mai înaltă tehnologie disponibilă: motor cu abur, centrală telefonică, computer. Acum, când Weber se apropia de propriul zenit profesional, creierul devenise internetul, o rețea de distribuție, peste două sute de module comunicând dezinvolt cu altele și modificându-se reciproc. Unele dintre subsistemele încâlcite ale lui Weber acceptaseră modelul; altele voiau mai mult. Acum, că teoria modulară căpătase influență asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
15 Ianuarie 2012 De copii fug numai nebunii Primăvară! Sunt albi prunii în livezi se joacă-o zestre, trage storul la ferestre să nu te vadă gura lumii! Aprinde violetul jos și scaldă-te în infinit! Iubirea când e la zenit primul copil e-un Făt-Frumos! Izvor de rare satisfacții un pas cu dreptu-n casa ta și nimeni nu va încerca să facă dintr-un întreg fracții. Familia-i o unitate și o finalitate sfântă cu care doi iubiți s-avântă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
chiar acum cu ființe pe care n-aveți cum să le vedeți. Sau poate că eu, izvorul vocii, m-am stins deja, ca soarele care tocmai a apus, dar voi mă auziți încă, acolo, în lumea voastră cu soare la zenit, acolo, în camera voastră caldă, sau afară, într-un parc verde sau alb, pe o bancă. Sau poate că, tocmai când nu mă puteți auzi, când dormiți fără vise sau când țipați ca nebunii unii la alții, sau când vă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]