956 matches
-
XX-lea. Așadar, operele trainice ale romancierilor din perioada interbelică nu s-au ivit pe un câmp înțelenit. Fără pașii de început ai Văcăreștilor și ai lui Costache Conachi, poezia românească n-ar fi atins zborul ei ascendent pînă la zenitul Luceafărului lui Mihai Eminescu. Fără înaintașii săi, ar fi izbutit oare „părintele teatrului românesc", I.L. Caragiale să înalțe comedia satirică pe culmi nemaiatinse? Desigur, nu. În aceeași perspectivă, trebuie situate și începuturile romanului românesc, specie literară care a pășit mai
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
din mine/ Cea care-am fost și sunt cât sunteți voi./ Cum aș mai vrea să fiu, pierzarea de mă lasă,/ M-au ars singurătatea și lumina./[...] Sfios mă voi desprinde picătură/ Și voi apune-n regii plopi./ Mai la zenit va fi plecarea mea din urmă.../ Presimt singurătatea mea în zbor.” O etapă a acestei lirici este transformarea poetei în „preoteasă a luminii”; ființa care avusese oroare de solar încearcă o transgresare a „condiției de lut”, o trecere în NUMĂR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
a vechii mânăstiri Herritzwald, la unchiul meu Steno Bille; după obiceiul meu, îmi părăseam laboratorul de chimie în fiecare seară. Aruncîndu-mi ochii, cum făceam în fiecare seară, spre bolta cerului, pe care o cunosc atât de bine, am văzut, aproape de zenit, spre marea mea mirare, o stea strălucitoare de o mărime neînchipuită, în Casiopeea. Foarte emoționat, nu-mi venea să-mi cred ochilor. Pentru a mă încredința că nu mă înșelam și pentru a avea și mărturia altora, i-am chemat
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
contează în regiunile eliberate și obiectivul său revoluționar rămîne exclusiv, contrar celui al aliatului său apropiat Tito, eliberarea națională și soluția 'laocratică' a chestiunii interne 32. La începutul anului 1944, ELAS controlează cvasi-totalitatea teritoriului, iar prestigiul său se află la zenit. Dar, în mai 1944, negocierile purtate cu guvernul regalist aflat în exil, susținut de către englezi, ajung la acordurile din Liban, prin care partidul comunist nu obține decît cîteva portofolii minore în guvernul de uniune națională. În septembrie, aceste acorduri sînt
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
trăiască și de a i se plăti salariul și mese gratuite pentru tot restul vieții, în calitatea sa de binefăcător al Atenei. Dintre toate geniile Greciei Antice, Socrate mitizează relația înțelepciune/modestie. Democrit și Leucip sunt două personalități care întruchipează zenitul științelor fizicii și chimiei în secolul lui Pericle. Democrit (460-370 î.e.n.), fondatorul atomismului, este discipolul lui Leucip. Dezvoltă și sistematizează teoria atomistă, apărută în opoziție cu Școala Eleată, pentru care universul era gândit ca o unitate imuabilă, lipsită de dinamism
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
merge spre fierbintea, frenetica viață,/ Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt" (Panteism); 2. Transferarea trăirilor interioare asupra unor simboluri obiective (copacul, munții, râurile): "Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care se reflectă realitatea: "Tăind pe înecarea cirezilor agreste/ În grupurile apei,/ un joc secund, mai pur". În strofa a doua o altă concepție a poetului despre poezie, care este "Nadir latent" (nadir = punct imaginar pe bolta cerească, diametral opus zenitului, aflat la intersecția dintre verticala locului, de unde privește observatorul cu bolta cerească din emisfera opusă). "Poetul ridică însumarea", calculează un punct imaginar al ideilor, în înaltul infinit al spațiului exterior și întâlnește poezia, simbolizată prin metafora: "harfe resfirate", aflată în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pleziozaur sau, deodată, cînd vei asculta somnul căzînd În tine ca o apă Într-o peșteră, odaia ta se va umple cu zborul untdelemnos al unor lilieci uriași [...] Planete și sori, ca niște vaste păduri incendiate, se vor apropia de zenitul ochiului nostru” (Pădurile orchestre). Toate aceste „apoteoze rupte din aerienele iluminări” cresc Însă, la autorul Actului de prezență, pe fondul unei conștiințe a Însingurării poetului Într-o lume deschisă, totuși, tuturor promisiunilor „revelației”. Titlul Însuși al cărții, (reluîndu-l pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lui Meaume nu figurează în dicționarele de arte frumoase, și nici maeștrii săi Follin, Rhuys Reformatul, Heemkers; ceea ce confirmă că întreaga narațiune este un scenariu fictiv menit să reînsuflețească și să ateste o biografie senzațională din realitatea unei Europe la zenit, marcată încă de extraordinara pasiune artistică, științifică și umană a Renașterii. Așadar, tânărul gravor Meaume se afla în 1638 la Bruges, îndrăgostit peste poate de fiica judecătorului electiv. Apelează la felurite expediente pentru a o întâlni pe blonda flamandă de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să-și justifice obiectivitatea demersului reconstructiv în fața unui Aurel Baranga, care îi pretinde imperativ ca figura lui Caragiale să corespundă „articolului de fond din «Scânteia»”, precum și a unui Mihai Novicov, în opinia căruia personalitatea creatoare a marelui dramaturg își atinge zenitul în scrierea 1907 - Din primăvară până-n toamnă, unde „Caragiale se ridică pentru a proroci [...] zilele pe care le trăim noi astăzi”. Hărțuit de agresivitatea ignară a intelocutorilor-procurori, împins, cu argumente grotești, să mistifice realitatea istorică, scriitorul ajunge să-și declare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
pe care ar putea s-o sugereze restul textului: Spre asfințit era luat de extaze și romantic./ - Niciodată, ah, niciodată n-am văzut atâta infinit!/ Călătorii din corabie scoteau mâinile pe ferestre/ și constelațiile curgeau violete de parcă se topea întregul zenit". Pe lângă senzația de lichefiere a universului, dincolo de proiectarea unei lumini ciudate asupra tabloului, referința la spiritul romantic sugerează intertextul, acceptarea experienței romantice, preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de filosofie la Liceul „Unirea” din Focșani. Colaborează la „Școala Putnei”, „Treisprezece” (Focșani), „Pământul” (Călărași), „Sânzana”, „România literară”, „Focșanii”, „Gazeta cărților”, „Progresul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România eroică” (Cluj), „Curentul”, „Rampa”. Devine, în 1936, membru al Societății Scriitorilor Români. Pentru placheta Zenit (1935), este distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români acordat celei mai bune cărți de versuri a anului. După o lungă perioadă de tăcere, revine, în 1973, cu Mirajul sunetelor. H., care în 1929 anunța eseul Poezia structurală, a fost, teoretic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
un „vechi suflet din Răsărit”: „bolta bizantină” este metafora acelui orizont spiritual. Dincolo de tușe ce trimit la modernism (fluidizarea senzațiilor, dominanta muzicală), tonalitatea generală a ciclului se înscrie în linia unui romantism minor, discret elegiac. Nici cele douăsprezece poeme din Zenit, cu lirismul lor sublimat, alunecând spre un ermetism orfic, nici echivalențele emoțiilor generate de muzică din Mirajul sunetelor nu conduc către experiențe esențiale ale sufletului, însă mențin poezia într-un climat rafinat. H. a tradus, publicându-le în revista „Pământul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
însă mențin poezia într-un climat rafinat. H. a tradus, publicându-le în revista „Pământul” din 1937, versuri din Paul Verlaine, Jean Moréas, Stuart Merill, Paul Valéry, Georges Rodenbach. SCRIERI: À la manière de..., Focșani, 1926; Bolta bizantină, București, 1929; Zenit, București, 1935; Mirajul sunetelor, București, 1973. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 314-315, VIII, 228-229, XII, 306-307; Lovinescu, Scrieri, IV, 242, VI, 166; Fl. Dimoftache, „Mirajul sunetelor”, ATN, 1973, 12; Adrian Popescu, „Mirajul sunetelor”, ST, 1973, 18; Noica, Semnele, 238; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
de cuib, pe care o casă uriașă de oameni nu mi-ar fi putut-o da. Eram copil născut și crescut la bloc, prin urmare, nu puteam avea deprinderi legate de spații largi, nu aș fi înțeles în ruptul capului zenitul, de pildă, ci îmi plăceau înghesuiala, chirceala moale, senzația de cocon. Mă simțeam apărată la bloc. Eram protejată tocmai de spațiul mic, limitat, în care ce altceva puteam să fiu decât un fetus umblător! Sau o călugăriță pitică! Circulam, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
exaltă, dimpotrivă, potențialul spiritual ascuns. Discernămîntul înseamnă aici a identifica într-o temă ceea ce e carență, balast, închidere, a separa și a fixa aceste aspecte în negativul lor, pentru ca, astfel degajată, tema să fie răsucită ascendent, să devină vector spre zenit. Ce teme definitorii ale modernității tîrzii suportă un atare tratament? Care ar putea fi avantajele ei proprii în materie de cunoaștere metafizică, de căutare spirituală? E aproape inutil să spun că nu mă refer aici la avantaje care ar fi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la libertatea totală a realului absolut. Pentru aceeași participare, Eckhart a folosit, între multe alte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cele vechi și pînă în secolul XX, ne-o înfățișează ca pe un reper de neeliminat. Dar, totodată, ca pe o culme de care oamenii tuturor culturilor sînt la fel de departe. Pretutindeni, diferența între eu, așa cum și-l cunoaște fiecare, și zenitul modelului rămîne la fel de severă, de abruptă. Față de Limita divină, toți ne aflăm la aceeași distanță ; toți avem aceeași speranță că ea ne va atrage către sine în măsura în care îi acordăm atenția noastră. Dacă ea rămîne orizont de viață și cunoaștere, dacă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Polul acesta își pune amprenta pe istorie și social, chiar dacă lucrează în interiorul lor. Iar, destinzîndu-se, distanța înclină să se orizontalizeze. Apocalipsa începe să fie concepută potrivit temporalității și istoriei, definită în raport cu ele : devine capătul lor, iar nu în primul rînd Zenitul care, în orice clipă, le transfigurează. Un exemplu: în primul mileniu creștin, grosso modo, moartea era concepută ca pasaj spre învierea omului total (trup și suflet), părea o poartă prin care lumina ultimă se lăsa deja întrevăzută. începînd cu secolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de trecerea timpului și a istoriei nu ar înseamna oare să culci veșnicia pe temporalitate, căzînd pradă unei trăsături prea occidentale? Nu e mai potrivit ca Judecata de apoi să fie gîndită ca o Judecată de sus, mereu prezentă în zenitul istoriei? O judecată înțeleasă nu în sens penal, ci în sensul unui discernămînt atotcuprinzător, care situează faptele istoriei perpendicular pe curgerea ei manifestă? Semnificația, ca și responsabilitatea actului-în-istorie ar fi atunci cuprinse într-o dublă mișcare, o mișcare în cruce
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
531 533, apud Alexandru-Florin Platon, postfață la Jean Delumeau, Păcatul și frica, vol. II, traducere de M. Ungureanu și L. Papuc, Polirom, Iași, 1998, p. 350). aparent al unei mișcări verticale prin care gesturile persoanei și ale comunităților colaborează cu zenitul divin, sînt judecate în raport cu el, sînt deja cuprinse în ordinea transcendentă. O asemenea mișcare rupe continuitățile orizontale, împiedică obiectivarea autosuficientă a istoriei, îi dă, în fiecare punct al său, un orizont deschis pe verticală. Există diverse moduri de a concepe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nu istoric, social, moral etc Unirea Bisericilor ar fi singura cale de a restitui Orientul prezenței istorice fără ca el să se renege pe sine. A parcurge fiecare moment al istoriei cu conștiința verticalei, a deschide fiecare moment al istoriei spre zenit, a-i extrage seva de transcendență : iată înțelesul în care părintele Scrima vorbea despre un profetism al sensului, pe care creștinii ar avea îndatorirea să-l asume. La același model cu predominanță verticală se referea Berdiaev cînd deosebea istoria, înțeleasă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
modelului vertical față de cel orizontal, de vreme ce afirmă că întruparea lui Christos se petrece, e adevărat, în timp și în istorie, dar în centrul lor, așa încît venirea Lui acoperă toate momentele timpului și ale istoriei, pe care le unește cu zenitul divin. După secularizarea istoriei și eșecul utopiilor, ochiul rămîne, poate, mai limpezit, mai atent, în modernitatea tîrzie, față de acest model de distanță între divin și lume. Logica plană : închiderea în istorie și refuzul istoriei Dar a desprinde transcendența din continuitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fiece clipă tensiunea între Origine și Eschaton, între memorie și profeție, reunindu-le dincolo de timp. Nu era astfel pusă în termeni teologico-filozofici necesitatea de a recupera modelul vertical al distanței, de a gîndi religia ca mediator între orizontala istoriei și Zenitul divin? Ricur însuși caracterizează creștinismul actual, în ceea ce reprezintă tendința lui principală, ca o convertire a eschatologiei verticale la o eschatologie orizontală 2, care, de astă dată, nu mai presupune nici măcar depășirea istoriei. Nu decurge oare de aici necesitatea unei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în tensiune pe care ni le tot perindă sub ochi spectacolul public și mediatic (de la euroscepticism vs euroentuziasm la fast-food vs Jamie Oliver, lăsînd la o parte criza actuală și ciorovăielile politice curente) nu au nimic de-a face cu zenitul transcendent. țin, dimpotrivă, de treburile curente ale omului, de negoțul pragmatic cu sine și cu ceilalți. Sînt zdravăn implantate în regimul lumii, îi aparțin, nu conduc dincolo de el. Le-am forța în mod ridicol statutul dacă le-am citi ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]