1,442 matches
-
cu omul; îngeri sau oameni fără chip - acestea sunt personajele întruchipate de Robert Strebeli în lucrările sale de o surprinzătoare unitate, reunite sub titlul generic "Ichtis". Lucrările sale, cu "suprafețe croșetate" (cum le-a descris dr. Marchiș), pe care sunt zgâriate, ca într-o lucrare suprapusă picturii, simboluri și cuvinte, arată că artistul "caută esența, dar se aruncă disperat în prăpastia exteriorității". Apropiat ca preocupări - decupând esențe creștine și transpunându-le în sculpturi în lemn bine individualizate, cu "forme care, deși
ŞTIRI DIN BAIA MARE de ANCA GOJA în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344918_a_346247]
-
grijă. Eu sunt cea care trage după sine o lume întreagă și, desi îmi sângerează umerii, mă mândresc prostește că fără mine multe vieți ar sta în loc. Eu sunt o biată femeie care, cu capul dat pe spate de dorul zgârie norilor, exersând zâmbetul adânc și zborul fără aripi, amețește, si visează, și speră, întrebându-se cum n-ar fi, daca nu s-ar povești. Alice Nastase Buciuta, New York City, UȘA
DACA AS FI TRAIT IN AMERICA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345006_a_346335]
-
să descifrez ceva inteligibil, pentru vreo eventuală motivație viitoare. Așa s-a întâmplat și în dimineața aceasta când s-a cocoțat pe fereastră una din pisici cerând stăruitor s-o primesc în casă. Cum face asta? E în stare să zgârie geamul, cu atâta convingere, până i se tocesc gheruțele dacă nu-i fac voia. Și mai are ea un argument de partea ei: am forțat odată fereastra să se închidă și giurgiuvelele fiind vechi, s-au deformat iar geamul s-
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
-ul și să dizloce roua ce picură de pe telefon. O întreagă grădină înverzită ce li se spune să fie privită: întâi în răsărit, apoi în destin, a treia dată în curaj. Li se spune să spargă ceața privită dintr-un zgârie nori, cu gândul în cer. CATEDRALA Să intrăm cu grijă. Sigur, sigur, este o încăpere imensă, suntem eleganți și păstrăm în minte modelul inimitabil al valorii supreme. Să pășim atent. Încet, încet, reducem așteptarea la puterea de a înțelege faptele
TREI MONOLOGURI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347777_a_349106]
-
secetă cumplită Aceste clare vise, viclene temnicere, Când chiar și suferința e-n lume urgisită. Prietene: ne bate-n gol, ca toba, pieptul, Să strige ca nebunul: acela-i înțeleptul. Când nici măcar la chinuri noi nu mai avem dreptul. Ne zgârie atâtea satane reci peceții Deci: care-i viețuirea și care sunt pereții? Deci: sufletele noastre ne sfâșie pereții? Deși a compus-o amicul meu intim Covaci, o iscălesc cu brio. N. Labiș) Foaia aceea a fost arestată și ea de
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
porțelan chinezesc mi-e sete de tine pe stradă tu simți zidul șerpesc mirosul de cărți calde ce se vând la tarabe îmi umezește colțul de cer arondat sunt nomadă într-o lume perdantă printre rafturi subtile mâinile mele parșive zgârie norii versat nicio stea fără nume nu ți-a răsărit dinspre sud histrionic botează-mă în tine când îți apun bovaric în pat cu stiletul îmi desenezi zece inimi pe piept nu mă culc până cerul de sânge cu pleoapele
STILET ONEST de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347034_a_348363]
-
tine se răzvrătesc viorile care au cântat pe umerii mărilor n-am adunat nimic din pribegie am învins-o cu recunoștința că nu m-ai dezlipit de la pieptul tău nici măcar când îți răsuceam inima între puncte cardinale ace îndepărtate îmi zgârie cerneala tăcerii și nu scriu nimic fără tine poate un SMS pe o tastatură grăbită prin semnele întrebării dau câteva ore înapoi să-mi câștig startul spre noi tu vii dinspre ocean eu pornesc pe meridianul primăverii Referință Bibliografică: astăzi
ASTĂZI NU SCRIU NIMIC FĂRĂ TINE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348289_a_349618]
-
ține ochii închiși și așteaptă semnalul de sus poate ai noroc să ajungi până se crapă de ziuă pe tărâmul oamenilor cu țurloaie și umeri de gips m-am trezit eram cu spatele la tablă și țineam creta între timpane pe care zgâriam cu semne sonore bruind răsăritul soarelui după muchie unde odihnesc statuile plombate cu fulgi de nea Referință Bibliografică: vis de slăbire / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 817, Anul III, 27 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
VIS DE SLĂBIRE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345453_a_346782]
-
Dar somnul? Unde avea să doarmă?! Se liniști imediat, înțelegând c-ar fi de-ajuns acum să se-ntindă pe jos, răzemându-și picioarele de peretele din față, aflat atât de aproape, cam la un metru... Un fir de întrebare îi zgârie cumva creierul o clipită, constatând că deja nu mai putea sta culcat pe podea... Spațiul devenise mult prea îngust. Traversă noutatea, obișnuit deja cu năvala schimbărilor. Învăță odihna stând în picioare sub lumina tot mai palidă a senzorului. La câteva
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
familie, curățenia în toată casa, exact ca o femeie de serviciu, sau mai bine spus, ca o servitoare oarecare. Alții sunt zgârciți la mâncare, îți fac socoteala și la ultimul cent. Apoi sunt cazuri, când bătrâna te mai lovește, te zgârie, că are probleme cu capul, sau când bătrânul trage de fundul tău... - Vai Doamne, unde am ajuns ca români? Slugile Europei! - Cam așa este. - Și acum ce s-a întâmplat? - Ce să se întâmple! Copiii bătrânei de care îngrijeam s-
ROMAN IN LUCRU, CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377845_a_379174]
-
șoptiri mâna mea te-adora. Un leșin înflorit între noi ne vindea trupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai. Lupi flămânzi ne-am fost noi, cai în flori adăpând un narcotic fior peste urme de dinți zgâriind patimi lungi pe goi umeri de sfinți În beții vișinii ne-am fumat fremătând... Într-o noapte, cândva, ne-am iubit amețit străvezii și înalți și aproape târzii pe tulpini de străzi vechi împletind poezii Într-o noapte, cândva, în
ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378111_a_379440]
-
place tuturor enoriașilor. După un suspin discret, ea... mă-ntrebă de păcatele noastre!? Am ridicat ușor mâna stângă, într-un dialog deschis, prietenos, în gând! Voi continua să vă scriu, despre acest mort cu numele meu și intimitățile acestui neam, zgâriind cu unghia, florile iernii de pe geam. Referință Bibliografică: Solfegiu cu flori pe geam / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cristian Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SOLFEGIU CU FLORI PE GEAM de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376355_a_377684]
-
colibă de bătrân pescar... XXV. BAHICĂ, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015. uneori gust zâmbind o lacrimă ce-mi mângâie obraz privind pe geam de autocar primesc mesaje de iubire pe acoperiș de zgârie nori copaci ce nu ajung decât prin muguri ca un zbor ce începe mereu răstignit într-o aruncare în gol sunt claustrofob de tren de mașină poate și de avion fiindcă au geamuri unele vise se sparg în cioburi de-
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
ne recite Les étrennes des orphelins iar poeții spuneau că nu ne ajunge vinul la altă masă Eminescu număra plopii ... Citește mai mult uneori gust zâmbindo lacrimă ce-mi mângâie obrazprivind pe geam de autocarprimesc mesaje de iubirepe acoperiș de zgârie noricopaci ce nu ajung decâtprin mugurica un zbor ce începe mereurăstignit într-o aruncare în golsunt claustrofob de trende mașină poate și de avionfiindcă au geamuriunele visese sparg în cioburide-ai dărui vers năzuinței ce despartefemeii căsătorite dar nefericiteși o Karenina
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
îl simți, se sperie, lovi omul cu labele pentru a se apăra și o luă la fugă. John, căci așa se numea bărbatul, se șterse de sângele ce țâșnise din zgârieturile de pe față. - Dar, ce-ai pățit ? Cine te-a zgâriat atât de tare ? îl întrebă patronul când s-a întânit cu el . - Ursul căutat de mine. L-am găsit și uite ce mi-a făcut, spuse englezul. - Putem folosi lucrul acesta. Vom anunța mass media că un urs sângeros a
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
destin, inima prea răvășită, se zbate-n sufletul de chin. Mai rătăcești prin amintiri, să răsfoiești prin alte vremi, rămase-n cuget și-n priviri, fără să vezi, ce mai însemni. Timpul chiar dacă va trece, peste un suflet ce-i zgâriat, vei rămâne-n umbra rece, n`gara vieții neașteptat. Inima ar vrea să moară, trăiește-n ea doar un destin, timpul a-nceput s-o doară, blestemul sorții îi meschin... Din adâncuri ce au trecut, aduni în gânduri depărtarea, al
PE BUZE CU UN ZÂMBET... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375886_a_377215]
-
Acasă > Poezie > Cântec > GLADIATORUL Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului viața scrie pe uși silențios zgârie tăcerea cu gheare albastre îți călci la masa rotundă a singurătății rufele calde ferestrele se aburesc de albul rece umbli cu șiretul inimii dezlegat căutând un iglu perfect rotund că un ultim dans în zăpadă deschid bordeiul țigăncilor tot la
GLADIATORUL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376609_a_377938]
-
cresc și când scad uneori plecările sunt atât de dureroase încât tabloul lor se strânge într-un punct măcar din cremene să fie să întâlnească celălalt punct de fugă... să înțeleg cândva sau acum de ce patina lui, a timpului, a zgâriat suprafața apei înghețate oricum într-o lume a superficialității afișată grosier de oglinzile artificiale ale oamenilor aud foșnetul timpului alături de mine mă ridic pe verticala formei în care continui să-mi port punctele și așchiile crucii aprind candela. privesc flacăra
ANIVERSAREA UNEI NAŞTERI SAU A UNEI PLECĂRI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376764_a_378093]
-
friendship which binds them since childhood. Florilegium Lyric Vasluian anthology, Sfera Publishing House, Bârlad, 2015. *** DANS Nu e doar o întâmplare ca dansăm pe ringul vieții. Graiul dansului sculptează cu o dalta nevăzuta sângele speranței noastre. Pași mărunți sau uriași, zgâriați de caldarâmuri, ne înscriu în traiectorii largi, înguste sau perfide unde nimeni nu trișează dar se-aude cum respiră pătimașa - inima... Însă cum vom ști să ducem lutul adunat sub tălpi și pe unde va fi treaptă care face diferența
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
să mă arăt lumii așa cum vreau. Mi-am construit o carapace care să-mi apere spatele osos și burta vulnerabilă. Nu voi permite nimănui, mă auziți, nimănui, să se apropie de inima mea ca s-o rănească sau s-o zgârie măcar! Nu intenționez ca în viitorii douăzeci de ani, sau cât voi mai rezista în funcția asta care mă face să mă simt Dumnezeu, să permit cuiva să-mi străpungă platoșa asta din oțel pe care o interpun zilnic între
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
ține ochii închiși și așteaptă semnalul de sus poate ai noroc să ajungi până se crapă de ziuă pe tărâmul oamenilor cu țurloaie și umeri de gips m-am trezit eram cu spatele la tablă și țineam creta între timpane pe care zgâriam cu semne ... Citește mai mult vis de slăbireîn loc de... stevie, troscot, lobodă, urzicisau un braț de iarbă dulce de pe câmppui un leucoplast peste gura de intrarestrângi cu garoul toarta dreaptă ce teleagă de cer și de iubita care nu
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
prima dizertație, mi-a mai spusține ochii închiși și așteaptă semnalul de suspoate ai noroc să ajungi până se crapă de ziuăpe tărâmul oamenilor cu țurloaie și umeri de gipsm-am trezit eram cu spatele la tablă și țineamcreta între timpane pe care zgâriam cu semne... V. MONDENITĂȚI, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 802 din 12 martie 2013. Ostenit de un precar mers pe sârmă Cu echilibrul impus de tăceri interzise Și vinovați de a nu ține ritmul pașilor - Ce dezmăț
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
pielea. Noul bărbat al Ioanei era un om violent și fără nici un Dumnezeu. Strigară pe nume copila minute în șir cu speranța că era doar adormită sau leșinată dar nu primiră niciun răspuns. Iliuță o strigă și el și plângea zgâriind ușa cu unghiile însângerate. Când sfărâmară ușa cu lovituri de topor, imaginea care li se prezentă ochilor fu de coșmar. Ceea ce până cu câteva zile în urmă fusese un copil, acum era o formă împuținată, chircită, țeapănă, din al cărei
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
vina e doar a ta, dacă nu ai succes la dame, e pentru că umbli de parcă ai fi prins pe gârlă. Spală-te și tu, pune-ți pe tine o țoală de doamne ajută, că ai bani să-ți cumperi, mă zgârie brânză! Ții banii la ciorap și umbli ca un pui de bogdaproste. - Mă șoimănitule! Ia să văd eu, ce o să faci, dacă mă duc la Magdalena și îi spun, că te dai la nevasta mea? - Păi, Magdalena o să râdă și
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Poezie > Vremuri > ULTIMA RĂSCRUCE Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se zguduie tot mai nervos pământul Și luptă cu putere făcându-și eurip, Își apără suflarea, comoara și veșmântul, Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip. Din Empireu coboară avertizări și semne Ce lumea o anunță de veșnicul pustiu, Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemne Se va trezi năucă, când va fi prea târziu. Războaiele și moartea acaparează viața, Albastrul din oceane
ULTIMA RĂSCRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378734_a_380063]