814 matches
-
ca într-o încăpere imensă placată cu oglinzi deformante. Un inutil joc de artificii ziua-n amiaza mare, o demonstrație de pantomimă compusă din zâmbete, grimase și gesturi amenințătoare, o fărâmițare a unei personalități masive într-o sumedenie de personalități zglobii, teribiliste. Ajunsă în punctul acesta mort, rațiunea umedă a lui Cosmin se crispă și refuză să se mai lase stoarsă ca o căciulă de lână ținută la aerisit pe sârmă, în ploaie. Degetele îi bâjbâiră după pachetul de țigări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați sorb cu bucurie licoarea magică a noului anotimp ceși dă mâna cu surata apropiată.
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pace pe care mi-o adresează, fără a-și mișca în vreun fel buzele, minunat arcuite. Lângă picioarele desculțe ale tânărului celui chipeș se joacă, pe pajiștea cosită, numai el știe cu ce, un copilaș bălăior și gol, delicat și zglobiu, ca un amoraș din porțelan. Ca un putto! De jur-împrejur, în plină lumină solară, cu surâsuri fericite, senine, împăcate, pe figuri, se adună pașnic ceata de prieteni. Miroase a ierburi amare, de leac, a izvor și a praf de cremene
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te privește pe dumneata și-l ofer numai Teclei, căci ea cu siguranță nu-l va refuza! întrerupse Grigore. ― Așa e, eu primesc orice, chiar și complimente! zise doamna Predeleanu. Sora ei, Olga Postelnicu, avea douăzeci de ani și era zglobie și drăgălașă ca o porumbiță. Cu un veșnic surâs vesel pe buze, care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aievea glasul cucoanei sau numai i s-a părut. ― Hai, fetițo, intră!... Te-ai sculat? zise Nadina întinzîndu-se alene sub plapumă și răsfățîndu-se ca o pisică la căldură. Rudolf a scos mașina? Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un râs zglobiu, care-i plăcea Nadinei, încît o și întrebase dacă n-ar vrea să meargă cu ea la București. Acuma însă râsul ei era speriat. ― Iar te-a certat maică-ta, Ilenuțo? urmă Nadina văzînd-o așa. Aide, nu mai fi tristă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
declarase garant. Un manifest stîngaci în urmă cu cîteva săptămîni, am fost într-un impecabil hotel de la poalele Parîngului, unde, pe seară, a apărut un grup mare de turiști germani. Erau pensionari, în jur de șaptezeci de ani, senini și zglobii cu toții. La un moment dat am intrat în vorbă cu ei, făcînd pe traducătorul. Erau din toate „stările sociale”, o fostă avocată, un fost mecanic auto, un funcționar, o casnică... Era și o familie de turci, stabilită în Germania acum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Brusc, Hattie se maturizase, în timp ce Pearl întinerise. Educația austeră, de modă veche, pe care John Robert o decretase de la distanță ca potrivită pentru Hattie, nu o pregătise deloc pentru șocul acestei fericiri luminoase. Ea și Pearl erau acum niște „fetișcane zglobii“, poate că întemnițate și poate osândite (acestea erau imagini pe care le întrezăreau, uneori, „cu colțul ochiului“), dar, pentru moment, neavând altă obligație decât să-și trăiască prezentul și să se bucure de această căsuță fermecător de artificială, care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pick-up-ul în mișcare apăsând pe un buton și, răsucit din mijloc, cu un efort de concentrare ceva mai mare, în toiul discuției, îi lăsa ușor brațul în jos până ce acul atingea placa. Atunci camera se umplea de glasul unei fete zglobii care cânta nemțește. Dragoș tresări și se uită la fată. Oare ea se pornise să cânte? Dar fata nu cânta. Melodia asta era la modă la începutul războiului, spunea satisfăcut unchiul Artemie. Heinz, wo bist du heute Nacht? V-aduceți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mari altitudini - munții vulcanici, în parte împăduriți, în parte sterpi, cu piatră în nuanțe divers colorate ce strălucesc în lumina soarelui ori se ascund după pânzele de nori darnici în ploi dese și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
fum și anume poate pe un stâlp de telegraf de unde să poată saluta copiii care au îngrijit-o și de unde putea să urmărească sosirea celorlaltor păsări printre care și puișorii ei. Acum ascultă cu plăcere cântecul copiilor care se jucau zglobii prin curte:, „Berzele s-au dus, s-au dus, Nu mai stau pe casă sus Cocoțate-ntr-un picior Croncănind din ciocul lor “ Povestea ciocolatei Într-o zi, Ingrid, o fetiță cumințică, și-aș mai zice și frumușică, se afla
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
trăgeam foloase de pe urma acestor atenții, pentru că, la drept vorbind, nu-mi plăcea să mă încurc cu fete de școală, știind că-mi voi pierde vremea degeaba. M-am legat numai de una, Ninon, elevă într-a VIl-a, frumoasă și zglobie, de care era îndrăgostit tot liceul. Poate tocmai acest lucru m-a împins să-i fac curte, fiindcă ― altminteri, nu mă simțeam atras de ea. Am vrut să mi-o fac amantă, dar văzând că nu izbutesc, am lăsat-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
putut face altfel. În orice caz n-avea de ce să-mi pară rău: prelungeam întîlnirea cu o oră în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însuflețit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăța sprintenă de crengi, alerga pe alei și făcea o mulțime de ștrengării fermecătoare. Părea o Mihaela nouă cu însușiri noi, care n-avea nici o asemănare cu cealaltă pe care o cunoscusem până atunci. ― Știi, Aimée
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așa de dimineață și uite câtă mișcare e pe-aici. O viață pe care n-aș fi bănuit-o vreodată, viața Gării de Nord... Mihaela părea de neînțeles. Neastâmpărată ca o veveriță, întorcea capul când într-o parte când în alta, râdea zglobiu, se strîn-gea de brațul meu. ― Ah, îmi vine să alerg nebunește, să mă iau la întrecere cu locomotiva, zise ea trăgând aer mult în piept. Am văzut într-un film cum doi îndrăgostiți alergau pe o plajă. Așa aș vrea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu (mai) am, brusc, organ pentru Leonardo și Michelanghelo, dar mă absoarbe tot ce ține de firea solară, luminos năstrușnică a lui Fra Angelico. Și că mă atrage mai degrabă blândul rafinament canonic al lui Cimabue și Giotto decât monumentalitatea zglobie de tip Vasari, ca să nu mai spun de oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu pricina (alături de resuscitarea epocii lui Carol I) va fi conș tientizat prezentul, începând atât de necesara limpezire a trecutului. Fapt e că... putem discuta. Ceea ce este foarte bine. 8 septembrie 2011 Elogiu buclei, sau rostul studiilor de etapă Corespondam zglobiu zilele trecute cu Corina Șuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York, strălucitoare și contaminantă energie managerială. O admir părintește de pe când era studentă, prin anii ’80, apoi la cârma asociației „Ecumest“, cea care a fecundat nebănuit de multe repere intelectuale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nimeni vreodată cum, epuizat, dar vesel, dând mare larmă la poartă. Firește că toți ochii se scăldau în lacrimi la evocarea bătrânului pointer. Urmașul lui, aceeași rasă, a fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
poale până aproape de vârf, munții s-au îmbrăcat în păduri umbroase, casă bună și adăpost pentru căprioare și pentru alte multe vietăți de poveste. Din loc în loc, cu sunet cristalin, răzbesc din adânc și ies la lumină, izvoarele. Ele curg zglobii la vale, se întâlnesc unele cu altele, își dau mâna, se împletesc și fug împreună, voioase, către câmpie, sub forma unor ape din ce în ce mai mari. Munții înalți poartă numele de Munții Carpați. Spinările lor, puternice, stâncoase, nu opresc trecerea oamenilor dintr-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
întindă la picioare și câte și mai câte nu apăreau în mintea sa. Asta pănă într-o zi când fără de veste a trecut în lumea umbrelor. Și nimeni nu i-ar fi simțit lipsa dacă într-o dimineață o fetiță zglobie nu s-ar fi lovit de cufărul cerșetorului. „O -își spuse eadar e cutia moșului ce cerșea aici, eu am să o iau acasă, am să o pictez atât de frumos încât întreaga lume va fi uimită de bijuteria mea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
semnificație. Locotenentul își aminti silueta fragilă a bătrânei, mâinile uscate cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii aceia splendizi prinși cu acul în cutii de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost odată!" ― și cam aici interesul ostenea. ― Nu mă crezi, râse maiorul. Ești prea tânăr pentru ca frăgezimea obrajilor să nu conteze enorm deși, întîmplător, ai Melaniei sânt foarte proaspeți. Femeia asta are un farmec de o esență
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
puține, era verzui. Herpesul se întinsese, semăna acum cu un crater. Bătrâna clătină capul. "E tare urâtă biata fetiță." ― În fond, ce-o să facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu își frecă mâinile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
subalternilor față de superiorii pe care-i admiră. Grigore Popa se așeză pe un scaun. ― Din câte îmi dau seama, pregătiți paharul din care Panaitescu și-a sorbit fericirea. Cum faceți rost de cianură? ― M-am gândit și la asta, replică, zglobie ca un cintezoi, Melania Lupu. ― Al dracului să fiu dacă mă surprinde! Bătrâna își consultă modestă manichiura: ― Ne vom retrage fiecare în odaia noastră cinci minute. În acest răstimp, persoana care, în sfârșit, ne poate împrumuta puțină otravă, o va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
agendă a domnului Popa lipsesc câteva pagini. După cum știți, obișnuia să-și noteze toate întîmplările de peste zi. Ați subtilizat deci foile unde erau trecute ședințele la dentist. Mă întreb când ați făcut-o. ― Și eu! ― Am impresia că știu! interveni zglobie Melania Lupu. La un moment dat, domnul Popa i-a îngăduit să-și aleagă niște cărți din camera dumnealui. ― Ați omis însă altceva. Grigore Popa, meticulos, avea două agende. Cea care stârnea cele mai suculente sarcasme din partea vecinilor, un fel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Eroismul lui Corto este, și în acest vis prattian, echivoc și romantic. Trezit de divinitățile celte spre a le apăra patria lor, Corto nu va ști nici odată dacă vocea corbului care îl veghează la Stonehenge este cu adevărat a zglobiului Puck. Dincolo de Canalul Mânecii, acolo unde tranșeele sunt patria mâloasă în care șobolanii și soldații Marelui Război își împart agonia și moartea, Corto întâlnește confruntarea dintre oamenii văzduhului și cei ai pământului. În Cotês de nuits et roses de Picardie, Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]