23,875 matches
-
Din cap dorm. Din cap. Wallace Stevens: „La revedere, / Doamnă Papadopoulos, și mulțumiri”. Dacă aș mai scoate un volum din toate astea, l-aș putea încheia așa. Sunt luni de când, trezindu-mă în timpul nopții, aud cu urechea stângă, dinspre stradă, zgomot puternic de motor, încât ai zice că de-a lungul Spătarului sunt înșirate blindatele Wermachtului. L-am întrebat pe Sara, marele orelist, ce înseamnă asta. Mi-a spus, fără să mă lămurească: „Se mai întâmplă și așa ceva”. Citesc amintirile lui
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
i-a spus pentru ce trăiește, din ce trăiește și cum s-a scris tricoul cu "mă piș pe el de vot". După cum a aflat toată lumea, Alina Dumitriu știe să-și facă o intrare. A intrat cu mult scandal și zgomot în societatea românească îmbrăcând tricoul "mă piș pe el de vot". La fel de zgomotos mi s-a arătat la întâlnirea noastră. Se tot uită la ceas. "Te grăbești?" Nu, mă uit că trebuie să iasă Maria de la examen și am un
Ce a vorbit Striblea cu fata care s-a ”p..t” pe vot by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/26774_a_28099]
-
literatura lor era aceeași ca a optzeciștilor și a șaizeciștilor care i-au precedat. Mediul fiind altul, paradigma literară a rămas aceeași. Și atunci, ce mai chichirez gâlceava? Mă simt în mediul meu, spunea unul dintre ei (făcând aluzie la zgomotul de fond al Salonului, varză de manifestări fără legătură cu cartea, în care cuvintele își croiau cu greutate drum spre ascultători, ca să nu mai vorbesc de mesajul textelor citite), poezia mea nu se mai adresează tuturor (dar s-a adresat
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
lumii/ mă prăvălesc dintr-o temniță în alta a sîngelui/ sorb cu nesaț șuvoaiele de evadări/ pînă la starea cea dintîi/ cînd mă privesc cu atenție înăuntru/ dar nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În acest context erosul marchează distanța, nu apropierea. E un ritual al disocierii sadice, conținînd notificarea detaliilor stabilite de un subiect care își arogă o autoritate
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
fiind înlocuită de subiectivitatea detașată a celui din urmă. Viața măruntă și colcăitoare a omului obișnuit își extinde expresivitatea joasă și memorabilă și asupra textului. Esențele (im)pure ale omenescului se extrag prin „profetizarea” amănuntelor (vezi molia din dantelă din Zgomotul liniștii călinescian). Aproape de castel e o proză ambiguă, misterioasă prin chiar filmarea în ralanti a personajelor și prin deschiderea de falii temporale cu bătaie lungă. Paznic la Mitropolie este un one-woman show filmat cu o știință a portretului uluitoare, cu
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
-se cu broboanele de sudoare de pe obraz. Gura îi rămâne deschisă câteva clipe, ca după o sperietură, sau poate că e acea voluptate a căscatului pe care o savurează din plin, apoi maxilarul de jos își revine lovindu-se cu zgomot de celălalt. O boabă de salivă se rostogolește. Se-apleacă din nou, mâna-i alunecă pe piciorul drept, se oprește la genunchi. Privește meditativ în față, pielea de pe gât se întinde trecând ca-ntr-un transplant invizibil la ceafă unde
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
starea psihică, pentru că aceasta influentează în mod categoric și calitatea vocii. “O trestie firavă nu va scoate niciodată un sunet puternic” Cicero. O tonalitate joasă, exprimă asprime, o tonalitate ridicată arată stridență. Volumul vocii trebuie adaptat locului vorbirii, mărimii grupului, zgomotului de fond Viteza este la fel de importantă: un bun vorbitor combină fraze nesemnificative rostite mai repede cu fraze importante rostite mai rar și încet Exercițiile fizice sunt de asemenea foarte necesare. Dimineața, 15 minute de mișcare, crează un tonus care se
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
efort fizic să vorbim continuu. Putem învața astfel să ne stăpânim intensitatea vocii și să încercăm să rămânem la un nivel mediu. Nici prea sus nici prea jos. De asemenea, în antrenamentul nostru, este recomandat să exersăm vorbind cu un zgomot puternic de fundal (un exemplu util, este să înregistrăm zgomotul valurilor, șuierul și bubuitul acestora, pentru că seamana mult cu murmurul sau mormăitul a sute de oameni). Acest exercițiu ne ajută și să ne obișnuim cu diverși factori de distragere a
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
stăpânim intensitatea vocii și să încercăm să rămânem la un nivel mediu. Nici prea sus nici prea jos. De asemenea, în antrenamentul nostru, este recomandat să exersăm vorbind cu un zgomot puternic de fundal (un exemplu util, este să înregistrăm zgomotul valurilor, șuierul și bubuitul acestora, pentru că seamana mult cu murmurul sau mormăitul a sute de oameni). Acest exercițiu ne ajută și să ne obișnuim cu diverși factori de distragere a atenției. Ca și alte competente, prezentarea necesită pe lângă studiu și
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
artistul ne conducea prin labirintul Creației vor rămîne pentru cei aleși să le vedem Semne puternice în Universuri privilegiate. Anii de la Ploiești, de pildă, au însemnat și lucrul cu Dragoș Galgoțiu, în 1984, la D’ale carnavalului și la Mult zgomot pentru nimic, în 1998. Și nu numai asta. A urmat o însoțire, o prietenie delicată, spectacole importante la Teatrul Odeon, la Comedie, la Teatrul Maghiar din Cluj, la „Bulandra”. Cu Aureliu Manea a făcut Arden din Kent, în 1978 și
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
tot la Ploiești, zece ani mai tîrziu, Trei surori. Iată ce scria Vittorio despre Rică Manea: „Prin tainice alchimii năștea imagini de o teatralitate autonomă, eliberate de servituțile ilustratorului, adevărate imagini-stare, imagini-gînd, oricînd gata să se destrame preluînd prin rezonanță zgomote, glasuri, șoapte dintr-un dincolo cu care puțini au curajul sau menirea să dialogheze. Să admirăm, dar să nu invidiem această grea povară, această teribilă cruce a artistului propulsat în prima linie a «războiului nevăzut» de bunul plac al uneori
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
realitate José Montiel nu avusese timp să facă baie. Își făcea la repezeală o frecție cu alcool camforat ca să iasă să vadă ce se întâmplă. Era un bărbat atât de precaut, că dormea fără ventilator pentru a supraveghea în somn zgomotele casei. - Vino să vezi ce minunăție!, strigă nevastă-sa. José Montiel - corpolent și păros, cu prosopul atârnându-i de gât - se arătă la fereastra din dormitor. - Ce-i asta? - Colivia lui Pepe, răspunse Baltazar. Femeia îl privi uluită. - A cui
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
prefac în praf și cenușă, pe care vântul le îngrămădește pe sub streșini și porți. Privind această vâlvătaie de vorbe fără rost, poetul strânge picăturile de ploaie în căușul palmelor sale tremurătoare și, răcorindu-și fața, scrie un poem. Între timp, zgomotele ruginesc, potopind melcii urechilor, care își arată cornițele pe crestele acoperișurilor potopite de o rece și calmă lumină lunară sub care strălucesc întunecat, din loc în loc, nu hornuri, ci pietre funerare, acoperite de literele unui alfabet uitat. „Ta-ra-tata!... Ta-ra-ta-ta!” sună
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
viața? - Fără dubii, da! - Cum să fie? - Cât mai în surdină, mai duminicală, cât mai aerisită. Fără târgoveți. Sunt în acord, aproape, cu ceea ce spune Schopenhauer că vor cei din secta shakerilor, fondată de Anna Lee: „...să fie evitate orice zgomote inutile, precum țipetele, trântitul ușilor, pocniturile de bici, ciocănitul puternic etc.”. În legătură cu aplecarea spre abstinență a acelorași, aș mai avea de negociat. Tataie, mi-a spus un tânăr. „Tataie, vrei să stai jos?” Un fenomen de vârstă, scăderea tăriei de
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2621_a_3946]
-
tramvaiului atunci cand spațiul dintre șină din dreapta și trotuar nu permite circulația pe două șiruri; 10. efectuarea de către conducătorul unui vehicul a unor activități de natură a-i distrage atenția de la conducere ori folosirea instalațiilor de sonorizare la un nivel de zgomot care afectează deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic; 11. nerespectarea obligației ce revine conducătorului de motocicletă sau moped de a avea în funcțiune, în timpul zilei, luminile de întâlnire în circulația pe drumurile publice; 12. neutilizarea
AMENZI de circulație mai mari de la 1 iulie. Vezi valoarea și sancțiunile by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/26274_a_27599]
-
15.// aici nu stau decît cei ca noi. aici/ viața se bea și moartea se uită.// și nu se știe niciodată cine pe cine, cine cu/ cine și cînd și la ce./ doar vîntul aduce uneori miros de fum și zgomot de arme/ dinspre cîmpiile catalaunice”. De aici, ajungem imediat la punctul zero al realității derizorii, în praful căreia vom descoperi apoi, la fel de brusc, moneda mitică: „cînd urci la noi, amice, ai grijă: la ușă o să te întîmpine pă-/ duchele de
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
astfel atenția pentru câteva momente celor de afară, pentru ca în clipa aceea musafirul nostru să poată să se strecoare pe unde venise, fără să fie văzut. Am așteptat până când o mașină a trecut prin fața consulatului și am ieșit așa cum plănuisem. Zgomotul mașinii de pe stradă, ia făcut pe urmăritori să-și îndrepte privirea spre mine. În acel moment Stanley i-a făcut semn omului să fugă în liniște. După ce am făcut o plimbare de vreo treizeci de minute, eu m-am întors
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
lipsă de sunete, care va fi întreruptă abia în final de sintagma “Cut”, da, în mod paradoxal, mai mult relief portretelor, constrânge pe actorii, lipsiți de cuvinte, să-și transfigureze trăirile. Numai din când în când transpare, prin muzică sau zgomot, ecoul vag al unui hohot de râs sau al unui geamăt îndepărtat. În felul acesta, inadaptabilitatea personajului central la exigențele sonorului devine cu atât mai percutantă. Pentru mine, apariția unui manifest cinematografic atât de fierbinte ca “Artistul”, care renunța la
CANNES 2011 - „Artistul“, tăceri şi nostalgii de film mut în zarva croazetei... () [Corola-journal/Journalistic/26441_a_27766]
-
-l facă punct turistic, așa că au păstrat clădirea ca atare. - O să se crească iar animale? a întrebat Micuța Leoaică. - Mira-m-aș, spuse Wang-Ficat, care strigă: Maestre Qin, hai că ai musafiri de seamă! În clădire nu se auzea nici un zgomot. Am intrat după colegul meu. Într-adevăr, ieslele de piatră, potourile unde erau legate animalele erau acolo și acum, la fel găurile săpate în pereți de copitele cailor și catârilor, iar pe ziduri se păstra încă balegă uscată. Cazanul cel
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
crea strategii mai bune. Dar asta e cu adevărat o dovadă de inteligență și se măsoară folosind alte criterii decât cele presupuse de jocul-test. Ce ți-e și cu prostia deștepților! Vorba lui Călinescu: cocoșul meu e deștept când leagă zgomotul făcut de deschiderea ferestrei de boabele de mâncare, dar, dacă ar fi inteligent, nu s-ar grăbi să vină, fiindcă ar ști că îl hrănesc ca să-l fac borș. Marcel și Céleste Marcel e romancierul Marcel Proust, iar Céleste e
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2568_a_3893]
-
A devenit cetățean britanic în 1939, informează Realitatea.net. Mediile de specialitate îl consideră pe Freud unul dintre cei mai mari pictori ai secolului XX. "A trăit ca să picteze și a pictat până în ziua în care a murit, departe de zgomotul lumii artelor", a declarat William Acquavella, agentul său de la New York. Criticul de artă William Feaver, care îl cunoștea pe Freud de peste 40 de ani, spune că pictorul a readus portretul în locul său cuvenit concentrându-se asupra diverselor tipologii de oameni
Pictorul Lucian Freud a murit la vârsta de 88 de ani () [Corola-journal/Journalistic/25716_a_27041]
-
Era o senzație de împlinire care se adăuga dragostei corpurilor noastre și râsului și alergării pe zăpada înghețată cu "pisici" legate de bocanci și chiotelor care, toate, ne istoviseră mai înainte. Stăteam într-o nemișcare mortuară. N-am fi suportat zgomotul nici celei mai anemice mișcări în această baie de liniște și lumină în care eram scufundați. Mă simțeam pretutindeni și în afara timpului. Aceasta învățasem la școală că era parcă definiția dumnezeirii. Mă dezagregasem în materia înconju rătoare. Trăiam într-o
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
simbioză perfectă cu natura cu care făceam una, o singură existență, fără contur, fără sfârșit. Timpul s-a scurs astfel pe lângă noi, în afara noastră, nu știu cât, nu știu când. Deodată, parcă întorcându-mă de undeva, de foarte departe, am auzit un zgomot ușor dar repetat, rar, repetat, ca o prezență în preajmă, ca un intrus. Persuasiunea zgomotului care nu dispărea mă convingea că nu este o părere, nici o închipuire, ci o realitate. O teamă de ceva necunoscut a intrat în mine și
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
Timpul s-a scurs astfel pe lângă noi, în afara noastră, nu știu cât, nu știu când. Deodată, parcă întorcându-mă de undeva, de foarte departe, am auzit un zgomot ușor dar repetat, rar, repetat, ca o prezență în preajmă, ca un intrus. Persuasiunea zgomotului care nu dispărea mă convingea că nu este o părere, nici o închipuire, ci o realitate. O teamă de ceva necunoscut a intrat în mine și dorința de a ști, de a preveni apariția acestui intrus m-a făcut să mă
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
o părere, nici o închipuire, ci o realitate. O teamă de ceva necunoscut a intrat în mine și dorința de a ști, de a preveni apariția acestui intrus m-a făcut să mă ridic brusc în sus ca pentru o înfruntare. Zgomotul creștea, dar nu se apropia; el era totuși mai clar, mai ferm. Ne-am ridicat amândoi și am pășit încet în direcția de unde venea. Scrutam fiecare piatră, fiecare stâncă, pândind pe acela care ne pândea. Nimeni nu se apropia. Am
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]