2,421 matches
-
curtea lui C. Roșu, din partea de nord a satului au fost găsite resturi de oale și străchini din pastă brună și cenușie, cu decoruri din dungi aplicate cu rotița dințată, precum și resturi de cahle, olane de sobă, mărgele sticloase și zgură metalică, provenite din sec.XVII -XVIII. Curtea lui I. Furnică.Tot în sectorul Nordic al satului au fost identificate fragmente ceramice aparținînd neoliticului dezvoltat (faza Cucuteni A) provenind din vase de provizii executate din pastă grosieră și un fragment dintr-
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pentru economia holotropică (de la holos=întreg și tropein=a merge înspre). Numai așa putem ieși din această criză globală, din toate punctele de vedere, multidi mensională, și relua evoluția ideilor bune și a faptelor economice asemenea. Trebuie să scăpăm de zgura aceasta a unei false științe, clădită pe axiome false, să revenim la o știință economică umană, dar în care omul nu reprezintă un simplu mecanism de calcul al dorințelor, plăcerilor și, eventual, al insatisfacțiilor, o știință socială, în care relativitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
acum acele tablouri și acel loc fac și ele parte din război. Așa că Închiriaseră un automobil și se duseseră spre sud până la un amurg de iarnă, În tăcerea unor drumuri sinuoase de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al căror noroi crăpat și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
soarele la asfințit se arătase o clipă pe sub stratul de nori plumburii și o strălucire roșie explodase În apă, ca să se Întindă precum erupția unei lave incandescente prin peisajul chinuit, peste crestele sparte ale spălătoriilor de nisipuri aurifere, râpele cu zgură și turnurile miniere prăbușite, care se profilau În depărtare. Faulques ridicase aparatul În fața ochilor, ca să prindă totul Într-o fotografie, iar Olvido renunțase să-și mai frece mâinile ca să Îmblânzească frigul, deschisese larg ochii pe sub căciula de lână, Își dăduse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atunci nu mă înțelegi. Numai în soarele Mediteranei se poate uita existența. // Eu am ajuns la limitele inutilității” (20 februarie 1940 Ă 562). Era aceasta o perioadă în care din inutilitate se nășteau voluptăți secrete ce nu lăsau în urmă zgura amărăciunii. Cât despre soluția muncii, soluție dostoievskiană, este și ea eroina unei odisei, cu gradul ei de spectaculozitate. Îi scrie lui Aurel Cioran, în 1968: „Am fost zece zile la țară unde am lucrat pământul. Nu mai cred decât în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cuvântul adevăr se datorează golirii sale, prin folosire abuzivă, de conținut. De fapt, golirii de un conținut care să implice propria experiență. Or, ce experiență poate fi mai devoratoare decât aceea care se manifestă în interior, nefiind deloc cenzurată de zgura materiei? Și, oricum, nimic nu poate fi mai relevant decât propria experiență: „Nu vorbind despre ceilalți, ci analizându-te pe tine însuți ai șansa de a găsi Adevărul. Căci orice drum care nu duce la singurătatea noastră sau nu pornește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
citește” (ibidem). Iată așadar adevărul ca absolut, mai exact, ca Dumnezeu, ca realitate originară la care numai misticii au acces. Or, Cioran e un mistic ratat. Chiar și așa, în înfrângere el păstrează reminiscențele experienței, resturile căutării, iar scrisul e zgura acestei căutări, o explorare în suferință, un fel de cunoaștere, în negativ, a neputinței, a răului. Dacă nu-și poate asuma cunoașterea, în lumină, ci suferința, în întuneric, atunci Cioran face din ea, asemenea misticilor, o cale de acces, fie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
parte. Sunt omul reticențelor, nu afirm decât pentru a retracta imediat, nu mă identific cu nimic, ș...ț îmi îmbrățișez fără rezerve incertitudinile” (II, 318). Este, în fond, diferența dintre un cinic și un sceptic. Scepticismul? Nu mai mult decât zgura cinismului, pe care Cioran încearcă să-l învestească cu semnificație pozitivă. Spune într-un loc: „Scepticismul are o proastă reputație. Și totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
această plăcere a fost reală, autentică, resimțită. Pe moment, am reacționat ca toată lumea, dar mi-am revenit repede, căci nu-mi iese din minte ideea că nu trebuie să te lași amăgit” (III, 113). Cert este că, deși păstrează încă zgura vechiului eu, Cioran își dorește masca unui anonim care a cucerit Indiferența. Dar o mască pe care și-o pune intrând în conflict cu sine însuși: „Paradox incalificabil: sunt pe cale să încropesc un eseu despre... glorie, în chiar momentul când
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Bătrân și nebun" ("Ritual"). Poetul este un intrus, neputincios, veșnic în fața unui zid ce-l izolează de ceilalți "Un zid, pretutindeni un zid". Încercările de depășire a condiției sunt cumplite. Poetul va lăsa în urmă "o dâră de sânge, o zgură de fum". Sau, iată-l solitar și nerealizat: Căci sunt și eu unul/ din cei ce se nasc din timp în timp printre voi/ ca să moară cu gura plină de pământ și de oseminte/ în timp ce galopează în zare scheletele cailor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prilej de meditație, de reîntoarcere a poetului spre el însuși, într-un extaz melancolic și sacru. În volumul "Cadavre în vid" are sentimentul golului în istorie, al destinului singular: Voi pleca deși lăsând moștenire o lungă/ trenă de sânge, de zgură, de fum..." pentru că " Vid, vid, prea mult vid în istorie/ și toate nu vor să te învețe decât supunere oarbă și spaimă." Volumul marchează un nou început în lirica lui Baconsky, și se va impune în sfera literaturii prin reliefarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cred că tăvălugul de nimicnicie care a dat năvală peste noi m-a blocat pentru o perioadă bună. Nu că n-aș fi putut face față, dar mi s-a părut prea puțin să faci artă în acest climat de zgură. Cred că înlăuntrul meu se pun de-a curmezișul două direcții: pe de o parte dorința de a renunța la această aventură sublimă care este teatrul, dar care devine o luptă prea concretă și pe de altă parte dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi mare și geroasă. în ziua de Crăciun, să mănînci întîi carne de pasere, ca să fii ușor ca paserea pe vară. în pă rțile noastre [Teleorman], fiecare își pregătește cîteva păserici. Dacă vrei să scapi orăteniile de boală, să iei zgură de la mașină, să le pui în gropan* să bea de acolo apă, că le va trece. Cînd intră pasere zburătoare în casă pe fereastră sau pe ușă, ea aduce o veste bună. Cînd mor din paseri, să se taie una
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se tîrăsc rîmele pe pămînt. Cînd se scutură oile mereu. Cînd umblă furnicile pe drum. Cînd ies furnicile din cuiburile lor și cară țărnă. Cînd furnicile fac mușuroaie mici pe lîngă drumuri. Cînd purecii mănîncă tare pe cineva. Cînd arde zgura de pe fundul ceaunului. Cînd se văd scîntei pe fundul ceaunului. Cînd arde ceaunul vara. Cînd oalele dau în foc. Cînd ard pirostiile pe foc. Cînd scapără din senin. Cînd mîța toarce. Cînd se linge mîța. Cînd mîța își ascute unghiile
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
prinsă-n cuie revarsă frigul/ spaimei și râul sângelui cel roșu" (Stropul nesfârșit de ploaie). În ciuda potențialului anxiogen al temelor și simbolurilor recurente (cum spuneam, de regulă expresioniste: "umbra/ mai deasă decât norul de noapte", "putredele trepte", "draperii de neagră zgură", "dansul cimpoaielor negre", "pulberea/ răscolită de oase", "movila/ de oase și țeste, ucigașă" etc. etc.), această intensitate nu este totuși atinsă decât rareori, în pasteluri în totul negre precum Cangea ascuțită a lui Seth. Pentru că, în cele mai multe poeme, deși pare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
au cuibărit/ în trupul meu vremelnic/ acolo/ la răsăritul pragului/ dintre sufletele noastre" (Acolo, din Omul cu un singur înger). Dar are, în același timp, capacitatea de a-și conștientiza destinul cu totul aparte: cel de a putea converti, poematic, zgura existențială în imagine a binelui absolut: "o pasăre în rugăciune/ cobora/ sub copacul cu fructe interzise/ chipuri de femei/ își scuturau aripile/ peste suflul bărbaților/ din mine/ magistratul/ în roba lui neagră/ purtătorul de bască/ deasupra paletei de nori/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
își exploatează sensul soteriologic. Într-o lume cu semnul schimbat, cum este lumea aproape dezagregată a triunghiurilor cu pupila albastră, legea ar impune ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de energie regenerabilă nu produce emisii de CO2 mai mari decât cele care rezultă din utilizarea energiei cărbunelui. În același timp, prin ardere, cărbunele emite cantități mari de pulberi în suspensie, care includ funinginea, și generează cantități uriașe de deșeuri (zgură), ce reprezintă o problemă serioasă de protecție a mediului. Gazele naturale reprezintă unul dintre principalii combustibili utilizați la nivel mondial pentru obținerea de energie termică și electrică în scopuri industriale, pentru producerea de abur industrial și de căldură, precum și de
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
a oxigenului în instalația de gazeificare, furnizează căldură. Împreună, căldura și presiunea rup legăturile dintre elementele constitutive ale materiei prime, grăbind reacțiile chimice și producând gaz de sinteză. Mineralele din materia primă (cenușă) se separă la baza gazeificatorului ca o zgură transparentă inertă sau ca un produs solid valorificabil. Doar o mică parte a cenușii este antrenabilă, necesitând eliminarea în aval. Alți poluanți potențiali cum ar fi compușii de sulf din care este extras sulful apar ca sulf elementar sau acid
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
și trup. Avem întâlnire, întârzii dar din magie o secundă nu rup. M-a prins o ploaie înmiresmată: ochii - limpezi, privirea - spălată. Lumea s-a înavuțit, clonată în bălți muribunde și ceva îmi șoptește că ești aproape. Dar unde? Nici o zgură în suflet halba e încă-nspumată. Beau, degustând așteptarea: așteptarea mă-mbată. Sunt una cu lumea scrobită și urbea ce mă va-nfia. Undeva aproape, - dar unde? - Pâlpâie, asurzindu-mă, inima ta. Ești la intersecție. Pasul săltat trupul tău ca
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
e Roza Trăească Guvernul Groza - Care nea înfăptuit Ceia - ce neam dorit Muncitorilor dreptate Ia venit prin sindicate Țăranilor de la țară Lea dat Reforma Agrară Drept la Vot lea dat Pământ Libertate la cuvânt Nu mai stau cu ochii’n zgură Și cu lacătu la gură Nici cu fața la Pământ Și cu jugu după gât Azi e liber tot pământu Ca să își spuie cuvântu Nu avem căluș la gură Fin’că nu e Dictatură Strigăm toți cu bucurie Înc’o Roată măi
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
matematicienii ar trebui să exploreze posibilitățile oricărei întrebări în orice serie de axiome atât timp cât cercetarea prezintă interes; aplicația în lumea fizicii, un motiv capital pentru cercetarea matematică, poate urma ulterior. În acest stadiu al istoriei sale, matematica și-a curățat zgura de pe picioare și s-a separat de știință, tot așa cum știința s-a separat de religie, iar religia de animism și magie. Putem spune acum cu Georg Cantor că "esența matematicii este libertatea sa". Am putea compara poziția matematicianului înainte de
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
femeii trebuie să recunoaștem, spre satisfacția nițel perversă a bărbatului iubitor de enigme și de suferință. Prin urmare, mai corect ar fi să atribuim cuvântului o funcție ambivalentă: pe de o parte, prin mijlocirea discursului, trăirea erotică se "purifică" de zgura reacțiilor elementare; pe de altă parte însă, cuvântul alimentează obsesia și transferă experiența existențială într-un regim fantasmatic, imaginar, acaparând pe deplin conștiința. Așa încât, în măsura în care salvează, protejându-l de neplăcuta confruntare cu viața, cuvântul condamnă pe cel ce iubește la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de necaz. Popoarele cu vocație hedonistă sunt imune la alienare. GLORIE Groaza de anonimat ne-a luat în primire încă din buza peșterii. Ca să ajungi celebru fără să scrii un cuvânt, trebuie să te cheme Iisus sau Socrate. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Accesul spre glorie este poate cea mai zgomotoasă întreprindere umană. Oamenii superiori sunt și foarte politicoși. Se urcă singuri pe cruce. Drumurile bărbaților spre culmi sunt străjuite de semafoare feminine. După parastasul de 40 de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când i se zărește vârful cozii. La tortul aniversar, fiecare festivitate aduce o lumânare în plus. În numai câteva decenii, ideile avangardiste ajung prejudecăți. Trecerea în mileniul al treilea mi s-a părut o șampanie banală și călduță. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Procreația la om reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca fluviile de câmpie, uneori - ca cele de munte. Eu și cu timpul suntem chit. Nu am făcut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]