618 matches
-
sănătatea. Se exprimă încrederea nemăsurată a sa în activitatea de ziarist, care este o muncă sisifică, mereu ridici bolovanul și el mereu cade. Soluția cealaltă, ieșirea din cerc, înseamnă abandon pentru viața casnică. Asemenea discuții nu serveau, însă, demonstrației că ziaristica l-a îmbolnăvit pe poet. Celălalt fragment este extras dintr-o scrisoare datată de poet însuși „Duminica Floriilor” cu anul, 1882, întregit iarăși de Veronica Micle, dar de data aceasta cu cerneală violetă. Este o scrisoare veselă, plină de lumină
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu am vacanțe, ci trebuie să trag ca catârii, greu la vale și greu la deal.” (Vezi tot acolo, p. 241; editoarea de azi transcrie vacanță când se vede clar vacanțe) Fragmentul al treilea sare, tot pentru a demonstra povara ziaristicii, la o scrisoare din septembrie 1882: „ Ei, dac-ai ști cum salahoria asta în care petrec împreunată cu boală și mizerie mă apasă și mă fac să devin incapabil de-a voi ceva, ai înțelege și m-ai ierta.” (Eadem
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aceasta „desmânierii” iubitei, pentru că i separă distanța ci tot ziarului, care este aici și trebuie să iasă. Alegerea acestui colaj publicat în 1890 în revista „Arhiva” s-a făcut oarecum întâmplător, autorul urmărind vag dilema lui Eminescu „cercul vicios al ziaristicii” sau „iubirea casnică” dar tăindu-i baza, punerea în ecuație, iar apoi căutând expresii „proletare” precum muncă, salahorie etc. (putea alege și altele, Eminescu se compară chiar cu „uvrierii apusului” undeva) rotunjind oarecum mărturisirea de la cei „șase ani” (cât a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
incoerența, dezordinea și confuziunea. Să vedem acum dacă această trăsătură s-a transplantat și în scrierile sale...” (Apud: Alexandru Dobrescu, „Detractorii lui Eminescu”, Ed. Junimea, Iași, 2002, p. 190 193). Desigur, poezia eminesciană este, astfel, incoerentă, dezordonată și confuză iar ziaristica sa, de asemenea. Zeci de pagini de „analize” vin să confirme influența vieții asupra operei. Aceeași imagine la Alexandru Grama și ceilalți. Ei toți, sau aproape toți, sunt ardeleni și cu spiritul critic ardelean se glumește mai greu pentru că este
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la fel de mari poeți, atît cît sîntem omenește îndreptățiți să-i judecăm. Orice altă judecată aparține lui Dumnezeu și transcende istoria.” Dl. Răzvan Codrescu, cu care dorin să stăm de vorbă, analizează, pentru a ajunge la ceastă concluzie, biografia, poezia și ziaristica lui Eminescu. Dacă nu m-ar uimi cu câtă seninătate afirmă lucruri neadevărate, nici n-aș intra în discuție. Dânsul spune, de pildă, așa: „în familia căminarului Gheorghe Eminovici nu pare să fi primat educația religioasă. Tatăl stătea drept pe la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
instituțiile de cultură să fie obligate să-și redacteze marile și micile instrumente de lucru, istoria Academiei și a universităților românești [subl. n.], istoria radiodifuziunii, dicționarul baroului românesc, istoria institutelor de cercetare, a uniunilor de creație, o istorie serioasă a ziaristicii, dicționare de istorici, geografi, actori, regizori, muzicieni, o colecție editorială cu toate cărțile dedicate Bucureștilor, o enciclopedie a teatrului..., mă rog, fiecare e liber să adauge alte și alte exemple. CITAT RETRAS!!! Sub influența limbii engleze, termenul eseu tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
2003, Editura TIPOMOLDOVA,Iași 2004. ● Bucovina în presa vremii I (Cernăuți 1811‐ 2004). ● Bucovina pământ românesc II - Presa din Rădăuți - 1892 - 2004. ● Cu capul pe umărul meu... Jurnalistică împreună cu cititorii, cuprinzând parte din publicistica au torului. ● Mălin, vestitorul revoluției - antologie ziaristico‐ scriitoricească dedicată poetului Alexandru Mălin Tacu, obiectiv informativ al securității din România într‐un fel de proces al postcomunismului. ● Vaslui - Capitala „Țării de Jos” în presa vremii ‐ 1875‐ 2005. ● Dorohoi - Capitala „Țării de Sus” în presa vremii 1874‐ 2006. ● Hușul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
șipot Sub bolți de pădure. Și‐n ochi i se‐ aprinde Noian de‐ nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. (Din „O vizită la Natalia Negru” de C.D. Zeletin: Bârladul odinioară și astăzi - 1984). Prin 1993 - 1994, când făceam ziaristică la Monitorul de Iași, maestrul Aurel Leon a scris un cursiv la „Cafeaua de dimineață” despre Natalia Negru. La câteva zile , la rubrica pe care o redactam „Din scrisorile și telefoanele zilei” am adus o anumită corectare spuselor magistrului... A
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe redacție, tovarășul Steinberg, iar la secția culturală Iancu Emil ca șef, redactori Aurel Stanciu, poetul redacți ei, și Ion N. Oprea, angajat în luna noiembrie 1954, după lăsarea la vatră. Dădeau culoare și prospețime ziarului nu numai absolvenții de la ziaristică și filozofie sosiți în redacție - Gh. Ghindă, C. Stoicescu ori Ion Codreanu dar și studenții care veneau în practică: Octavia Gheorghișor, Viorica Porumb, Natalia Dănăilă, Maria Călmățuianu, tinerii reporteri Ionel Nistor și Aurelian Axinte - sosiți de la ziarul Calea nouă - Focșani
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Dar iată și fotografiile câtorva funcționari financiari ai anului 1916: Mai întâi Emil Costinescu, născut la Iași în 1844, ministru de finanțe în 1916, autor al tarifului vamal dar și a Legii Băncilor Populare. Încă de tânăr a intrat în ziaristică și a servit mult timp ca prim redactor la ziarul Românul a lui C.A. Roseti. Multă vreme a ocupat postul de director al Băncii Naționale. În dreapta George Anastasiu, șef de secție la Administrația financiară Tutova. Licențiat în drept, a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Isac, Șerban Voinea, F. Brunea-Fox, Eugen Crăciun, Tudor Arghezi (o scrisoare de întâmpinare), Sorana Gurian, Gala Galaction (La învierea Domnului, Ziua liniștei), Mihail Sebastian (Galaction - o amintire). O mențiune se cuvine articolelor lui Mihail Sadoveanu, care acum își începe campania ziaristică în favoarea noii puteri: Reforma agrară, Salut congresiștilor ARLUS, Prolog în trecut, Către altă viață, Predică în săptămâna sfântă. Despre moartea lui Mihail Sebastian scrie Tudor Teodorescu-Braniște. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287691_a_289020]
-
muncitoare la Fabrica de Confecții (1951-1952) și pedagoga în cadrul Grupului Școlar Profesional și Tehnic din București (1954-1955), ca profesoară la Foleștii de Sus, județul Vâlcea, si Copaciu, județul Gorj (1959-1960), devine asistență și ulterior lector de literatură la Facultatea de Ziaristica a Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Concomitent, preda în licee bucureștene - Liceul Industrial de Construcții de Mașini (1967-1970) și Liceul „Unirea” (1970-1972). Debutează cu versuri la „Luceafărul” (1966), iar editorial cu placheta Nordice, apărută în 1971. Mai e prezenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
României postrevoluționare pînă la a fi, inclusiv, membru în Parlamentul European. Un produs politic, lansat mediatic prin Televiziune, a fost și Gigi Becali - e drept, astăzi după gratii, dar mult timp un "model" de reușită pentru mulți români. Totuși, cariera ziaristică, atunci, dar și acum, zicem noi, în genere a lucrătorului în mass-media, rămîne și pentru Max Weber, una din principalele căi ale activității politice profesioniste: "O cale pe care nu oricine o poate adopta. Și cel mai puțin caracterele slabe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Andrei Hoișie și Ștefan Afloroaei, o aventură intelectuală formidabilă care, mie unuia, mi-a marcat definitiv destinul jurnalistic și cărturăresc. Cum întâmplarea a făcut ca întrega mea copilărie să se fi petrecut sub semnul tipografiei (părinții mei fiind absolvenți de ziaristică, iar tatăl meu conducând, până la prematura lui moarte, cotidienele din Suceava și Botoșani între 1961 și 1974) am fost imediat desemnat drept secretar general de redacție, funcționând ca atare între 1983 și 1986 (abia în 1988 interzicându-se această titulatură
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca și astăzi, poetul avea suporteri înfocați și detractori neobosiți, în egală măsură. Micul Rimbaud valah a scos în acest timp, netulburat, un morman de cărți, a absolvit târâș (împins de la spate de "nașul" său literar, Fănuș Neagu) facultatea de ziaristică de la Școala de partid "Ștefan Gheorghiu" (singura care exista), a dormit în subsoluri, a iubit pe rupte, l-a scuipat pe Ceaușescu într-un interviu celebru dat unui jurnalist de la Liberation, a stat în domiciliu obligatoriu, a fost adus cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
absolvit Școala Normală din Arad, a trecut munții în România (1884). Slavici l-a recomandat lui Titu Maiorescu, dar R.-Ș. a preferat cercurile liberale. În redacția ziarului „Românul”, condus de Vintilă C.A. Rosetti, și-a făcut ucenicia în ziaristică. A publicat în „Voința națională” și, în același timp, a trimis colaborări la „Tribuna” din Sibiu. Era pedagog la o școală de institutori și profesor la un institut particular. În 1891, întorcându-se în Transilvania, continuă să susțină la „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
de fapt, discutăm despre identitatea instituționalizată a intelectualului) prin alianțe familiale și crearea unor sisteme de relații 29. Din perspectiva instituționalizării culturii, primele generații de profesioniști intelectuali moderni apar în secolul XIX și se regăsesc, de regulă, în cadrul profesiilor liberale: ziaristică, magistratură, avocatură, arhitectură, inginerie, filologie etc.30. Chiar dacă intelectualii epocii moderne desfășoară succesiv sau simultan diferite activități intelectuale, practicând un adevărat "enciclopedism" în materie, perioadei îi corespund trei ramuri profesional-intelectuale de bază: socio-umană, artistică și tehnică 31. În perioada interbelică
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
până în 1929 și suplinitor la catedra de franceză a liceului unde a fost elev, scrie din 1918 revista teatrală "De ce nu are ursul coadă?" reprezentată la Teatrul Eminescu în cadrul unui festival organizat în beneficiul orfanilor de război. Își începe activitatea ziaristică la Botoșani, în Libertatea și Sămănătorul Botoșanilor pe care îl redactează personal, aproape integral 6. Preocupat, de-a lungul vieții, de cercetarea trecutului Botoșaniului, donează arhivei locale colecția personală ce cuprinde genealogia a 104 familii botoșănene și din cuprinsul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și Banat, precum și studii de istorie, filologie și filosofie. Ioan Georgescu publică eseul Idei despre cultură, iar I. Mateiu semnează o seamă de articole referitoare la învățământ. La rubrica „Istorie” figurează câteva studii de Ioan Lupaș, precum monografia Din activitatea ziaristică a lui Andrei Mureșanu. N. Drăganu trimite, pentru rubrica „Filologie”, studii de literatură veche și note etimologice. Lucian Blaga susține rubrica „Filosofie”, în care publică patru eseuri, unele interpretări privind miturile și mai multe cugetări și aforisme. Al. S. Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
și își continuă învățătura la București, unde frecventează Liceul „Sf. Sava” (1925-1932). Debutează în 1929 cu un articol în revista liceului. În 1939 va absolvi cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Desfășoară încă din tinerețe o susținută activitate ziaristică, îndeosebi în publicațiile de stânga. Numele său poate fi întâlnit în „Adevărul” și „Dimineața”, dar și în „Cuvântul liber”, „Bluze albastre”, „Veac nou”, „Reporter”, „Era nouă”, „Clopotul”, „Manifest”, M. autodeclarându-se mai târziu „soldat al Partidului”. Se împrietenește cu Șt. Roll
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
român. O rubrică deosebit de dinamică, „Săptămâna”, urmărea principalele evenimente artistice și literare. Se consemnează astfel valoarea scăzută a repertoriului teatral, mai ales a celui original, se critică moravurile mediului intelectual și, într-un lung șir de articole, se discută lipsurile ziaristicii române. Toate aceste preocupări ale redacției, la care se adaugă strădania de a avea mereu o rubrică de bibliografie și informații literare, fac din F.i. o revistă vie. Se publică folclor cules de N. Mateescu-Dabija, A. Sandu (C. Sandu-Aldea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
Cezar Petrescu nu-i decât un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă. Nuvelistica e o variantă jurnalistică și locvace a operei lui Sadoveanu. Primul roman, Întunecare, e o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii. De aci încolo romancierul se străduiește să studieze societatea românească și omul universal într-un ciclu de romane, unele de "investigație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de sensuri pe care o propune scrisul poetului. Vorbind despre cele două "vocații paralele" ale lui Eminescu, creația literară și publicistica, Șerban Cioculescu subliniază: "A nesocoti, dintr-un dispreț principial, această producție majoră a spiritului românesc care este activitatea sa ziaristică înseamnă a trece cu vederea unul din modurile prin care ni se relevă geniul eminescian"161. Percepută ca un domeniu care prejudiciază imaginea poetului 162, jurnalistica reprezintă, alături de creația poetică, un spațiu de manifestare a creativității eminesciene. În ciuda diferențelor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cel mai important gazetar al nostru"174; Proza politică eminesciană ni-l dezvăluie pe unul dintre reprezentanții de excepție ai jurnalisticii românești și, îndrăznim a spune, între marii gazetari ai Europei..."175; "Eminescu se constituie, indiscutabil, în marele model al ziaristicii românești, prin înaltul său profesionalism, vastul orizont de cultură, patriotismul ardent, ținuta etică ireproșabilă, la care se adaugă talentul literar și, nu în ultimul rând, instinctul politic neobișnuit"176. Astfel de remarci se înscriu în tendința generală de supralicitare a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
extrem de agitate în planul politicii internaționale și naționale, reprezintă o altă dimensiune a exegezei. În acest sens, principalul editor al creației lui Eminescu, Perpessicius, afirma: "imaginea cea mai variată și cea mai autentică a contemporaneității lui Eminescu se oglindește în ziaristica lui și îndeosebi în aceea a sextenatului de la Timpul. Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice, culturale, dimpreună cu marii și micii ei actori, e consemnată în paginile acestea îngălbenite de timp, de penița unuia dintre cei mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]