1,073 matches
-
drumul!” - m-a luat la vale gândul de veghe. “Poate că îi fi auzit și tu, gură spartă ce ești, de zicala care spune că un necaz nu vine niciodată singur. Dacă n-ai priceput-o, ți-o pot <traduce>”. “Zicala ca atare o înțeleg, da’ nu știu care-i al doilea neaz pentru tine, afară de lipsa Zânei”. “Vorbăria ta, cumetre, care a venit taman când nu am nevoie. E limpede?” “Un răspuns mai străveziu nici că se putea, dar... fiindcă e și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dedulcită În așteptarea sosirii acelei jumătăți iepure-șchiop ― pentru că așa-i orice poem făptuit: jumătate om, jumătate iepure schiop. (De la jumătatea iepurelui șchiop trebuie să se Întîmple ceva, să se Închege un schepsis, o dramă, să apară gudronul esopic, morala sau zicala nocivă.) Dar pînă atunci hrănesc cu hălci mari de carne lumina și bezna celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de șarpe, despicat precum vulva femeii, despicat precum apele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
care îi scrie un mesaj de dragoste și mulțumire. Pentru că mama este cel mai scump cadou pe care micuțul îl primise chiar din mâinile lui Dumnezeu, cea care i-a oferit la rândul ei: darul vieții. Și aici se verifică zicala populară: „Dar din dar se face Rai”. Dar, mai presus de toate, Maria Doina Leonte ne învață pe noi, cum să ne facem daruri. Unii altora, nouă înșine și lui Dumnezeu. Pentru ca la rândul nostru, să știm să primim darurile
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
luminat și luminător, sursă și efect polarizator, centru care la un moment dat se multiplică în discipoli, făuritori la rândul lor de ucenici și astfel societatea se modifică, crește progresiv, sintagmatic și paradigmatic, redându-i omului verticalitatea, caracterul, sensul din zicala germană “ein Man ein Wort” = capital sigur în relațiile investiționale ale oricui. E o aserțiune faptul că nu vorbăria gonflantă, înșelătoare, cațavencă, orgolioasă, în general cretină, deșartă ca cea mai sufocantă deșertăciune, ca cea mai diluantă ideatic sursă și la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care își exersează verva imbatabilă, el le înveșmântează cu substanțiale doze de sarcasm, ironie, umor, condimente stilistice ce stârnesc adesea, dacă nu întristare, atunci zâmbete și hohote de râs. Arsenalul subiectelor prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii la vedere sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
dispunea nu erau destul de puternice pentru a profita de miracol. Chiar dacă se întreba, ca într-o agonie, cum ar putea intra în Linn și în casă, începu să se dedice cu înverșunare instrucției de război a armatei. Circula o veche zicală în armata linneană care spunea că în timpul primei luni, un recrut, dacă era aruncat în bătălie, putea provoca moartea camarazilor lui instruiți. În timpul celei de-a doua luni, soldatul împiedica retragerile, provocate de prezența sa. Iar în timpul celei de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ideea că "ai noștri", adică dascălii "cu experiență" din școlile gimnaziale și liceale, "știu mai mult și mai bine" decât cei din Universitate. Argumentul era mereu același: teoria ca teoria, dar pe noi, nu-i așa, practica ne omoară. Această zicală proletcultistă nu mai ține: stăm rău la teorie și de aceea nici cu practica nu ieșim la liman. Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) Așadar, în mare parte, "lumea dascălilor" nu este pregătită pentru reformă. Este adevărat, pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că socoate că trebuie să fie în coaliție cu inși buni de "una mică" pe la Golden Britz. Mare dezamăgire! Primejdiile ascunse ale mandatului Monicăi Macovei Ani de zile Europa a avut parte de strategia bravei noastre nomenclaturi nelustrate formulabilă în zicala: vorbim ca voi și facem ca noi. Demagogia duplicitară a acestui nărav a fost temeinic însușită în național-comunismul ceaușist și aplicată în toată vremea integrării. Dacă în economie lucrul acesta nu prea ține, pentru că legile ei nu au sensibilități demagogice
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale. Gestul arătării cu degetul era nu numai semnul dezaprobării și un gest nepoliticos, dar și unul extrem de periculos, deoarece atrăgea mânia zeului suprem asupra obiectului sau asupra persoanei arătate, așa cum reiese din următoarea zicală a poporului rus: Не указывай на чужой двор пальцем, не указали бы на твой вилами - Nu arăta cu degetul o casă străină, să nu îndrepte alții furcile spre casa ta. 2. În Anglia se interzice indicarea cu degetul nu numai
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
între organul ascultării (urechea) și cel al pipăitului a dus la credința că degetul cel mic devine un important vehicul al informației, un fel de confident al urechii. La anglo-saxoni, el se numește ear-finger (degetul urechii). De aici derivă și zicala franceză despre omul care a obținut niște informații dintr-o sursă necunoscută că son petit doigt le lui dit/a aflat de la degetul lui mic, ca și zicala asemănătoare englezească my little finger told me that, susținute probabil și de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
La anglo-saxoni, el se numește ear-finger (degetul urechii). De aici derivă și zicala franceză despre omul care a obținut niște informații dintr-o sursă necunoscută că son petit doigt le lui dit/a aflat de la degetul lui mic, ca și zicala asemănătoare englezească my little finger told me that, susținute probabil și de credința populară că mâncărimea sau furnicătura în degetul mic prevestește ceva pe cale să se întâmple. Poeții celți și preoții druizi, pentru a obține o stare de concentrație maximă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pururea se vrăjmășesc de cei mai neghiobi. GURA 199Gura omului numai pământul o astupă. 200Gura să-ți mai rabde, Pîn-a grăi și altul. 201Pecetea gurei tăcerea și a tăcerii vremea. GUST 202 Gustul dispută n-are. PROVERBE, ASEMĂNĂRI, LOCUȚIUNI DIVERSE, ZICALE, CIMILITURI Se aude 203 Ca sgomotul de apă, când cade pe pietre. Ca sunetul pe văi. 372 {EminescuOpVI 373} {EminescuOpVI 374} {EminescuOpVI 375} 205 Averea-i ca o baltă, cum îi face un șănțuleț, toată se scurge. 206 Averea celui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
hoață asupra faptului, căci de.. bărbat, bărbat, dar la peste 85 de ani și cu niște accidente vasculare la activ, cum să mai faci față la două, ... și tinere... și șimultan. Recomand fiecărui cititor să țină cont de o veche zicală românească „ până nu ești prost nu te faci deștept” sau mai convenabil spus „până nu pățești nu te înveți minte” Prin urmare, stima și colegi...de pensie, ATEN ȚIE! O ÎNTÂMPLARE HAZLIE, DAR și UN DESTINȘ NșefERICIT Precum se știe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mine. De multă vreme se spune (nu fără dreptate) să te ferești de greci chiar și atunci când îți oferă daruri și mi-am zis că e cazul să mă feresc și de cadoul trimis cu atâta generozitate de U.D.M.R. Zicala aceasta face aluzie la giganticul cal de lemn burdușit în interior de luptători care în timpul nopții au deschis porțile cetății lui Priam - Troia - și oștile ce așteptau în apropiere au năvălit grăbind sfârșitul cetății.. Mi am zis să fiu mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Avea aripi, La care te referi, La schelet, Avea, deși nu înțeleg de ce naiba l-au reprezentat cu aripi dacă e peste tot, până și în Centru, cum am văzut de dimineață, Presupun că e de pe vremea dumitale, observă Marta, zicala că cel care vorbește de barcă vrea să se îmbarce, Nu e de pe vremea mea, e de pe vremea străbunicului tău, care n-a văzut marea niciodată, nepotul vorbește atât de mult despre barcă pentru că nu vrea să uite că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a fost căsătorit, tovarășa de muncă, mama fiicei lui, totuși, oricât talent dialectic s-ar cheltui, e greu să susții că amintirea unui mort poate face o ființă vie să hotărască să rămână în viață. Un amator de proverbe, adagii, zicale și alte maxime populare, din acei rari excentrici care își închipuie că știu mai mult decât au fost învățați, ar spune că aici e o pisică ascunsă, cu coada afară. Cu scuze pentru nepotrivita și nepoliticoasa comparație, vom spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cine e și curând auzi la celălalt capăt al firului vocea subșefului cel simpatic, A fost o surpriză pentru mine să aflu că v-ați mutat în Centru, după cum vedeți, diavolul nu stă mereu la pândă după ușă, e o zicală veche, dar mult mai adevărată decât ne închipuim, Într-adevăr, așa e, spuse Cipriano Algor, Motivul pentru care v-am sunat este să vă rog să veniți azi după-amiază ca să vă plătim statuetele, Ce statuete, Cele trei sute pe care ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lucru nou, Dar nici vorbe spuse-n vânt: Ea trăiește sub pământ, Unde sapă un metrou. E..., dar nu acar. Pasăre ca el mai rar. La un capăt șade jugul, Iar la altul este plugul; Dar mai este și-o zicală Cu lăsatul pe... Burduhos ca un butoi, Are mersul cam greoi; Are nas, dar n-are coadă Și stupinele le pradă. Nu zbiară, nu miaună, Când îl doare scheaună. Nu vreau gura să v-astup, Dar aș vrea să-mi
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
satiric: ți‑a trimis alimentele. Ca și cum ea aparține unui univers total diferit. Iar tu aparții unui al treilea univers, universul pe cale de dispariție al ovreiașilor de modă veche. Sufletul celuilalt e o pădure Întunecoasă, spun rușiiă și ție Îți plac zicalele rusești. - Acum nu, În momentul de față nu‑mi plac. - Mă rog, sunt de acord că rușii nu‑s chiar atât de umani pe cât vor să pară. Toate imperiile astea de răsărit sunt controlate de poliție. - Pădurea Întunecoasă e sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a țării noastre Îți Îngăduie intimitatea și libertatea, Îți Îngăduie să nu fii molestat În viața personală. Dar zilele tale zboară grăbit pe lângă tine - În timp ce nevastă‑ta e hotărâtă să‑ți răstoarne planul de pașnică Împlinire. Trebuie să existe vreo zicală rusească pentru tțțț‑ah, tțțț‑ah, constelația ei. E ușor de văzut cum te subjugă. Are, Într‑adevăr, o Înfățișare rasată, când e pusă la punct, și un corp sexi... La Început, Ravelstein era extrem de grijuliu să nu o contrarieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Manuela Miga, Valentin Nicolițov, Mark Orheianu, Adina Enăchescu, Mara Paraschiv, Dumitru Radu, Ștefan Theodoru,Ioan Marinescu, mai numind, amintind pe Ion Roșioru, Cornelia Atanasiu și mulți alții. Vom încheia aceată prezentare spunând că-n lumea haikuului nu există clasificări, reamintind zicala care spune, de la Basho, se zice, citire: Cine a scris zece haikuuri bune este un haijin* și merită toată cinstea! Eu, aici, am citat 17 haikuuri și o tanka, deci, bucurați-vă! Există un nou haijin, lucru cunoscut de de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
care el l-a crescut. Conducerea căminului nostru Își va aminti mereu cu recunoștință de sfaturile Înțelepte, primite de la venerabilul asistat, care obișnuia să spună: „Cum vrea Domnul, nu cum dorește omul.” Erau aceste vorbe de duh nu doar o zicală frumoasă, ci și un crez profund. De aceea Dumnezeu l-a iubit atât de mult Încât i-a scurtat suferința fizică, pricinuită de o boală fără leac și i-a luat sufletul În săptămâna În care sunt deschise porțile Raiului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fu ignorată, iar vacarmul devenea tot mai supărător și, nemaiputând răbda atâta necuviință, am strigat către dânșii „Nesimțiților!” Imediat fui Înconjurat și amenințat de cei apostrofați, chiar lovit cu pumnul În zona lombară, la rinichi. Turbulenții, după ce mă agresaseră, confirmând zicala „Cu vina și cu prăjina”, se potoliră. Astfel, am putut asculta cuvântarea cea mai frumoasă, care cuprindea idei Înălțătoare și releva semnificația creștină a jertfei deținuților anticomuniști, ale căror oseminte, risipite pe tot traiectul Canalului DunăreMarea Negră (În prima variantă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
adevăr frapant și extrem de important, trecând de partea minciunii, Înseamnă că nu-i lucru curat nici cu dumnealui. Astfel, i se poate spune că „Măgar de măgar se scarpină” (În latinește: „Asinus asinum fricat”). Iar lui V.C.N. i se potrivește zicala „Gura păcătosului adevăr grăiește.” În aceeași autobiografie, scrisă ca urmare a acuzației juste ce i s-a adus că a fost și mai este colaborator al Securității și al S.R.I., domnul Neștian spune și acestea: „Din 1990 am colaborat intens
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care se auzea până la Tarapana: Ginerică, ginerică, Dac-o fi la o adică, Ia mireasa, pune-o jos Și sărut-o cu folos. Nuntașii bătură din palme, înveseliți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]