2,679 matches
-
intru pe ușă. Grozav, Henry. Mă bucur că am participat la toate acele ședințe de terapie, despre intimitate și comunicare. — Lynn, îmi pare rău ... — Ție îți pare întotdeauna rău. Henry, ce-o să faci cu el? O să-l duci la grădina zoologică sau ce? — Nu-mi place la grădina zoologică, spuse Dave, vorbind pentru prima dată. — Nu te-am întrebat pe tine, zise Lynn. Nu te băga în asta. Apoi, îngheță. Se întoarse spre el. Holbându-se. — Vorbește? — Da, zise Dave. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
am participat la toate acele ședințe de terapie, despre intimitate și comunicare. — Lynn, îmi pare rău ... — Ție îți pare întotdeauna rău. Henry, ce-o să faci cu el? O să-l duci la grădina zoologică sau ce? — Nu-mi place la grădina zoologică, spuse Dave, vorbind pentru prima dată. — Nu te-am întrebat pe tine, zise Lynn. Nu te băga în asta. Apoi, îngheță. Se întoarse spre el. Holbându-se. — Vorbește? — Da, zise Dave. Ești mama mea? Lynn Kendall nu leșină de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
câinelui ei. Asta e problema. Nu mai am cu ce s-o cumpăr. Are șaizeci de ani și e blazată. — Te asigur că acest cadou e unic în lume, spuse Barton. Soția ta iubește animalele, nu? — Are propria ei grădină zoologică, chiar acolo, pe proprietate. — Și are și păsări? — Iisuse. Cred că peste o sută. Avem cintezoi și în solar. Ciripesc toată ziua. Ea îi împerechează. — Papagali? De toate felurile. Slavă Domnului, nici unul nu vorbește. N-a prea avut noroc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-și dea seama că tot ce făcuse Billy fusese autoapărare. Fusese nevoit să se apere. Copilul maimuță era sălbatic. Arăta ca o maimuță și se purta ca o maimuță. Era un ucigaș. Locul lui era în spatele gratiilor, într-o grădină zoologică... Luminile roșii trecură peste capota mașinii. Sirenele se opriră. Billy auzi o portavoce. — Aici poliția. Ieși din mașină imediat. Foarte încet și cu mâinile la vedere. Nu pot! strigă el. Dihania e afară! — Ieși din mașină imediat! bubui vocea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pelerini care suferiseră zdravăn Înainte de a intra În această sfîntă a sfintelor. Pentru Delphine, crescută de părinți comuniști, a veni cu mine la Roma nu se deosebea prea mult de faptul a-și Însoți fetele, cînd erau mici, la grădina zoologică din Jardin des Plantes. Îi spusesem: „Uită-te, e papa!“. I-aș fi putut demonstra lui Delphine că liturghia aceea era celebrată de un mare profesionist, ea nu avea Însă decît o singură dorință, să plece: „Te poți sufoca aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de propriile-i neliniști, Își izolase soția și Își Închisese copiii. CÎnd mă gîndesc iarăși la toate astea, am impresia că am fost crescut În captivitate, la fel ca acele animale rare care sînt Înconjurate de toate precauțiile În grădini zoologice și a căror naștere Îi interesează pe naturaliști, deși specia pe cale de dispariție era mai curînd tatăl meu. În organizarea menajului părinților mei, mama Își lua asupră-și să facă ordine În tentativele de relații sexuale ale copiilor. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
psihanalistul se urca pe un radiator electric ca să se adreseze pacientului. Ei bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș fi scris că personajul meu sodomiza cu regularitate aligatori, ei ar fi crezut că-mi petreceam nopțile la grădina zoologică de la Vincennes. Dacă majoritatea criticilor credeau În exactitatea și verosimilitatea lucrurilor născocite de mine, cum putuse reacționa tata, care era și el critic literar? În romanul Un tip oarecare, personajul analistului Încerca să-și calmeze, dacă nu cumva chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
baloanele, fântânile și alte efecte acvatice, platformele, grădinile suspendate, afișele, banderolele, panourile publicitare, manechinele, cabinele de probă, o fațadă de biserică, intrarea la plajă, un bingo, un cazinou, un teren de tenis, o sală de gimnastică, o montagne-russe, o grădină zoologică, o pistă de automobile electrice, o cicloramă, o cascadă, toate în așteptare, toate cufundate în liniște, apoi alte magazine, și alte galerii, și alte manechine, și alte grădini suspendate, și alte lucruri cărora probabil nu le știe nimeni numele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Să trăiești fără un gardian care să-ți interzică să părăsești o încăpere? Eu mă înăbușeam uneori chiar în camera mea fără zăbrele. Atunci nu știam ce anume îmi dădea acest sentiment de animal mutat dintr-o cușcă de la grădina zoologică sau de la circ într-o cușcă personală, nepăzită. Acum înțeleg că mă apăsa singurătatea. Trăiam în cușca ei. Ieșeam pe stradă, să văd lume, să aud voci omenești, să mă pierd în mulțime. Numai că nici acolo nu mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pe vremea lui Stradivarius, iar praful se acumulase puțin câte puțin pe pântecele dungate ale teorbelor. Apoi, după ce ochii mi s-au obișnuit treptat, am priceput că mă găseam, cum ar fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decât sunt acuma. Acum nu sunt decât un nenorocit, un criminal. Cineva din cadre, care ne supraveghează m-a șocat: Bă crezi că mă sperii? Eu i-am spus că dacă vrea să se sperie, să se ducă la Grădina Zoologică, eu nu vreau decât să raportez o problemă. Lumea, vedeți, se așteaptă ca noi să fim în continuare violenți. Dacă am omorât pe cineva nu înseamnă că fac lucrul ăsta mereu. Sau că nu-mi dau seama de ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aduc aminte, tata îmi spunea că tatăl lui îl bătea cu biciul“ - Târtan Este frizerul meseviștilor. Coleg de celulă și proteste cu Medragoniu. Cartea lor de vizită, pe o bucată de carton, lipită de gratii: „Bine ați venit la grădina zoologică, celula 811, pentru a ne vizita respectați următoarele reguli nu dați prin gratii de mâncare animalelor“. Ochii „unși cu toate alifiile“ strălucesc pe față. Are o șuviță albă, de care mi-a fost frică să întreb. În vizita mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
noi astea 22 de ore pe care le stăm efectiv în cameră. Pentru mine e ceva șocant. Să mă simt între gratiile astea, în cușcă, mâncare dată printr-o ușiță... un loc tăiat cu pânza deci, exact ca la grădina zoologică, cum sunt animalele să te uiți la cei care trec. În general, așa, să te uiți într-un orizont, să-ți iei un punct, să te uiți la el. Trebuie să stau cu mâinile pe gratii, exact ca urangutanii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu fragmente în limba română - Tzara lansează faimosul, histrionicul, destructiv-autodestructivul său „Manifest al domnului Antypirine“: „DADA rămîne în cadrul european al slăbiciunilor, este totuși un rahat, însă noi vrem de-acum înainte să ne căcăm în culori felurite ca să împodobim grădina zoologică a artei cu toate drapelurile consulatelor. Sîntem directori de circ și fluierăm în vînturile bîlciurilor...” (versiune românească de Ion Pop, în „Tristan Tzara, Omul aproximativ. Șapte manifeste Dada și Lampisterii“, Editura Univers, București, 1996, p. 7). Pe scurt: o competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are loc „în sens etic, ci fizic”, antropocentrismul fiind înlocuit de „cosmocentrism”: „Un om-pasăre nu e atît un om descompus, degradat, cît unul deposedat de privilegiul de a se afla în centrul lumii: prin chiar faptul că regresează pe scara zoologică, el e descentrat. Viziunii antropocentrice i se substituie astfel una cosmocentrică, mai generală, și care implică o hibridizare pe scară universală a ființelor, de la care omul nu mai este exclus” (p. 526). Avem de-a face cu revelația unui mecanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la librăria Maruzen din cartierul Nihonbashi să caute fotografii cu Napoleon. Erau o mulțime de cărți la Maruzen, dar toate fotografiile pe care le-a găsit înfățișau un omuleț arogant ce semăna mai degrabă cu unul din vulturii de la Grădina Zoologică din parcul Ueno. „Nu e prea atrăgător“, gândi ea. Părăsi magazinul fără să cumpere vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui Charles Boyer și Daniel Gelin în rolul lui Napoleon. „N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mănânce. Îl privi pe Gaston care, cu un zâmbet trist, a luat un gălbenuș și l-a vârât în gură. — Uite! L-a mâncat! — Zău că da. Cele trei femei se uitau la el ca la o maimuță de la grădina zoologică, care încearcă să se radă cu un aparat de ras electric. Gaston a dat o bucățică și câinelui ghemuit lângă el. — E câinele tău? Cum îl cheamă? — Napoleon. Gaston n-avea un motiv anume să-i spună câinelui Napoleon, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Întorc și-mi iau faxul, apoi ies pe ușă, trîntind-o În urma mea, cu un gest cam copilăresc. Linda mi-a atras atenția să nu am Încredere În ea, Îmi zic În sinea mea, În timp ce mă Îndrept În grabă către grădina zoologică. Știa. Știa ce fel de femeie e Lisa, deși nici măcar Linda n-ar fi ghicit că o să se dea tocmai la bărbatu-său. Linda. Biata de ea. Orice urmă de animozitate pe care o mai simțeam față de ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să fie numit director; a rămas Însă, din proprie voință, În postul de pedagog-șef. A trimis mai multe adrese la inspectoratul școlar, plângându-se de suprimarea posturilor de supraveghetori; adresele lui au rămas fără nici un răspuns. Într-o grădină zoologică, un cangur mascul (Macropodides) se comportă adesea ca și cum poziția verticală a Îngrijitorului său ar fi o provocare la luptă. Agresivitatea cangurului poate fi domolită dacă Îngrijitorul ia o poziție aplecată, caracteristică pentru cangurii pașnici. Jean Cohen nu avea nici un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spre peronul nouă, prin barierele deschise. Mă sui în tren împreună cu ceilalți și înaintez grăbită pe culoar. Trenul pornește din stație și mă las să cad pe un scaun, în fața unei familii ai cărei membri au cu toții tricouri cu grădina zoologică din Londra. Îmi zâmbesc cu toții - și, cumva, reușesc să le întorc și eu zâmbetul. Mă simt ca într-o realitate perfect paralelă. — Doriți ceva ? În vagon apare un tip zbârcit tot care împinge un cărucior și îmi zâmbește. Sandvișuri reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
topit. Mă simt bizar de departe de tot. Am făcut cea mai mare greșeală din cariera mea. E posibil chiar să-mi fi pierdut slujba. N-am să fiu niciodată partener. O singură greșeală prostească. Membrii familiei îmbrăcate în Grădina zoologică din Londra au deschis pungi cu chipsuri, mi-au oferit și mie una și m-au invitat să joc cu ei Travel Scrabble. Mama m-a întrebat chiar dacă e o călătorie de afaceri sau e una de plăcere ? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dintre copii, când trenul încetinește treptat. Mă uit și văd că oprește într-o gară. Lower Ebury. Toată lumea își strânge bagajele și coboară. Mă ridic ca un automat și eu. Cobor din tren pe urmele familiei de vizitatori ai Grădinii zoologice din Londra, ies din gară și mă uit în jur. Stau în picioare lângă o gară mică-mică de țară, cu un pub numit The Bell over the road. Drumul șerpuiește în ambele direcții și în depărtare se văd câmpuri. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
țin vreun discurs, să fac cîteva piruete sau altceva de genul ăsta. Unele chipuri mă privesc cu simpatie, altele sînt pur și simplu curioase, altele sînt supervesele, iar altele spun măiculiță-ce-bine-Îmi-pare-că-nu-sînt-În-locul-tău. Acum știu exact cum se simt animalele de la grădina zoologică. — Dar... nu Înțeleg, se aude o voce din partea opusă a camerei și toate capetele se Întorc simultan spre Connor, ca la un meci de tenis. Acesta mă privește, roșu la față de confuz ce e. De unde știe Jack Harper atîtea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a putea face vreun comentariu, omul m-a lovit direct prin ziar. M-am prăbușit izbindu-mă cu capul de-o ladă de gunoi. Tipul mă avea la picioarele lui. — Înainte să te pună evreii într-o cușcă la Grădina Zoologică sau unde or să te pună, mă amenință el, mi-ar plăcea să mă joc și eu puțin cu tine. Mi-am scuturat capul, încercând să mi-l limpezesc. — Lovitura de-adineaori ai simțit-o, nu-i așa? mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]