712 matches
-
alergă, cu pieptul gol, spre amplasamentele antiaeriene ale căror tunuri cercetau cerul. Deja o linie luminoasă se ivi dinspre pagoda Lunghua, de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă aeriană. Claxonul de deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cerîndu-le știri. Era liniște În grădina de zarzavat, cu pereții ei verzi de fasole și tomate. Adesea se gîndea să rămînă acolo pentru totdeauna, chiar și după terminarea războiului. Împinse fantezia aceasta rustică Într-un ungher al minții și ascultă zumzetul avioanelor de luptă Zero, Încălzindu-și motoarele la capătul pistei. Un singur avion kamikaze avea să decoleze, asta era tot ce puteau face japonezii drept răspuns la raidul aerian american. TÎnărul pilot, puțin mai În vîrstă decît Jim, purta eșarfele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
războiul se terminase? Eurasiaticul În cămașă albă se purtase ciudat de degajat, dar era preocupat doar să fure mobila și mașinile păstrate pe stadion. Iar cît privește Învățarea zborului, un pilot kamikaze ar putea să nu fie instructorul ideal... Un zumzet familiar străbătu cerul de august; era o amenințare de motoare. Jim se ridică, aproape Înecîndu-se cu sîmburele fructului. Drept În față, la vreo trei sute de metri deasupra orezăriilor goale, era un bombardier american. Un avion Superfortress cu patru motoare zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trestia de zahăr la orezăria inundată. Trecu peste apa puțin adîncă spre un crater de bombă din mijlocul cîmpului, apoi merse de-a lungul marginii spre canal. CÎnd urcă taluzul, ultima parașută căzuse În cîmp, la vest de lagărul Lunghua. Zumzetul motoarelor avionului B-29 se risipise deasupra rîului Yangtze. Jim se apropie de parașuta roșie, destul de mare ca să acopere o casă, care zăcea peste taluz. Se uită la materialul lucios, mai frumos decît orice țesătură pe care o văzuse vreodată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
CÎnd se ridică pe mal, parașuta roșie se umfla ușor În aerul care circula de-a lungul canalului. Ținînd la piept comoara rece, Jim părăsi taluzul și traversă orezăria. Mergea pe marginea craterului de bombă spre perimetrul aeroportului, cînd auzi zumzetul ușor al motoarelor unui avion, gîndindu-se deja cum Îi va putea face față acestei comori căzute din cer. Aproape imediat se auzi o Împușcătură. La o distanță de vreo treizeci de metri, dincolo de orezărie, un soldat japonez alerga de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În trecut, În sala Radiodifuziunii cântând În cor. Gândindu-te la anul 2000. Noaptea vine cu liniște. Peste oraș s-a lăsat o pulbere fină, ca o pudră, ca un praf de porțelan, cu un gust acru și străin. Un zumzet imperceptibil, ca al unor cărăbuși Într-o pădure de stejari, treieră aerul care i-a adormit pe toți. Țes pânze păianjenii și se apropie Sfintele Paști. Lumini firave vor umbla pâlpâinde pe străzi. În seara de Înviere, la liceu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
salariat al societății de planificare, precum și un tehnician care purta un pantalon vechi militar și un jerseu de lână. Acesta vorbea într-un dialect cântat în emițătorul-receptor, în timp ce adâncul de sub telecabină creștea și fundul văii cobora tot mai mult, un zumzet umplu cabina și vorbele tatei formau acolo înăuntru insule ce se stingeau repede: - Siguranță absolută, ușor de mânuit, simplu de oferit. Și fratele meu examină maneta, amplasată pe odgonul de sârmă la înălțimea obrazului și pe care urma s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă. Astfel au văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi vibrează în timpane un zumzet cu tonul fără contenire. Nimeni nu-l aude. Turma e grăbită, oile trec și eu, ca măgarul în mijlocul lor deși înghesuit încă, mă găsesc, totuși, singur. ...Cine mă vrea? „Nu pot să rămân multă vreme izolat în camera mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum se pironesc de colțul mesei. E locul unde îmi place s-o răstorn. Are chip picant de cârnă și gurița circomflexă, ca un semn de sânge. Când își scoate pălăria, fredonează Valsul Imperial, cu buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat, blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care făcuse el Însuși câteva, apucă mâna lui Henry În ale sale și i-o strânse viguros. Rosti fără glas: „Felicitări!“ Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele se stinseră Într-un zumzet de conversații animate, În timp ce publicul ieșea În șir indian din sală. Compton se Întoarse către actori. — Bravo, doamnelor și domnilor! spuse el. — Într-adevăr, ați fost minunați. Minunați! Îl secondă Henry, trecând de la unul la altul și strângând mâini. Avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
păstrează secretul, de ce am fost adus astfel aici... Când s-a Întâmplat? Barnes ezită o clipă Înainte de a răspunde: După câte putem estima, această navă spațială s-a prăbușit acum trei sute de ani. FVN Se lăsă liniștea. Se auzea doar zumzetul instalației de aer condiționat și, din camera Învecinată, murmurul slab al comunicațiilor radio. Norman privi ceașca pe care o ținea În mână și observă o ciobitură pe buza acesteia. Se străduia să asimileze ce i se spusese, dar mintea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
extraterestră și vom avea primul contact cu o altă formă de viață, va fi un eveniment deosebit În istoria speciei umane. Mă Întreb ce va trebui să spun. — Să spui? Adică ce cuvinte va trebui să rostesc În fața pragului, În zumzetul camerelor de televiziune. — Crezi că va fi prezentă și televiziunea? — Oh, sunt sigur că vor fi de față tot soiul de mijloace de Înregistrare. Dacă stai să te gândești, așa se și cuvine. Așa că va trebui să spunem ceva, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
greoi, din pricina greutății rezervoarelor, se aplecă Înspre tambuchi, apucă mânerele laterale și-și dădu drumul, dispărând cu un plescăit ușor. Unul după celălalt, săriră jos, pe fundul oceanului. Norman simți cum Îl Învăluie apa aproape Înghețată și gemu; imediat auzi zumzetul micului ventilator acționat de sistemul electric de Încălzire al costumului. Atinse cu picioarele fundul mâlos. Privi În Întunericul din jur, stând dedesubtul habitatului. Drept În fața lui, la circa o sută de pași, se vedea rețeaua luminoasă rectangulară. Barnes o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
comunicarea cu extraterestrul a pornit de la mine. — S-a marcat, Ted, confirmă Barnes. — Harry? insistă Ted. Da, Ted, răspunse Harry. Fii pe pace, a ta e ideea. Harry tastă: 00032125252632 Numerele se Înșiruiră pe ecran. Urmă o pauză. Se auzea zumzetul ventilatoarelor și pulsația Îndepărtată a generatoarelor diesel. Priveau cu toții la ecran. Nu se Întâmpla nimic. Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman simți cum i se zbârlește părul de pe ceafă. Nu era decât o serie de cifre pe monitorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
doilea tentacul ieșise din apă ca să-l apuce pe Ted ca Într-un clește. — Nu atingeți metalul. Fir-ar să fie, nu atingeți metalul! urlă Fletcher. Pășiră pe covorul din Cilindrul B, iar Fletcher acționă Întrerupătorul Cutiei Verzi. Se auzi zumzetul generatoarelor și Încălzitoarele roșii se Întunecară, căci două milioane de volți fuseseră aplicate pe habitat. Reacția se dovedi instantanee. Podeaua se legănă sub picioarele lor În momentul În care habitatul fu izbit cu o forță uriașă, iar Norman putu jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
capul Îngrozitor. Asta Îl făcea să recepționeze neplăcut de puternic luminile din Încăpere. Și Îi era frig. Beth Îl Înfășurase În niște pături și Îl mutase lângă Încălzitorul cel mare din Cilindrul D, atât de aproape Încât auzea destul de tare zumzetul elementelor electrice, dar tot Îi era frig. Se uita acum la ea cum Îi bandaja genunchiul rănit. — Cum se prezintă? se interesă el. — Nu prea bine; tăietura a ajuns până la os. Dar o să te faci bine. Au mai rămas câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
individ În parte și cu alegerea pe care o face. Fiecare are de ales. Ei bine, Își Încheie Norman șirul gândurilor, eu nu mai pot să fac nimic pentru Harry și Beth.“ Trebuia să se salveze pe sine. Auzi un zumzet profund, care-i semnaliza pornirea generatoarelor, iar apoi uruitul elicelor. Pe ecran apăru: DEEPSTAR III - ACTIVAREA INSTRUMENTELOR DE PILOTAJ „Am pornit!“ Își spuse el, odihnindu-și Încrezător mâinile pe pupitrul de comandă. Simțea că submarinul avea să asculte docil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vreun rău, ca să murim și noi. Mai auzi: — Nu-i corect să fim pedepsiți pen’ ce n-am făcut... poate că ea e bine, nu moare și nu mor nici io, pen’ că nu-s curist. Simți În el un zumzet ca de scaun electric cu o pancartă mare deasupra: NU EI AU FĂCUT-O. Jones lunecă Într-o litanie - „Iisuse, Iisuse, Părinte Ceresc“. Ed se duse glonț În a doua cameră. Duhoare: transpirație și miros de țigară. Leroy Fontaine - matahală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spărgea timpanele, aproape făcând-o să uite de durerea ei răspândită în tot trupul, dar nu era în stare decât să-și miște degetele, ca și cum le-ar fi pocnit, și toate zgomotele au încetat brusc și nu se auzea decât zumzetul egal al unor aparate, probabil la capul ei și poate legate de ea, și s-a văzut din nou în șirul de încăperi, atrasă de acea forță uriașă, dar nevăzută, plină de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul egal al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai distingea, nu-și auzea glasul, deși începuse să strige, nu-și auzea nici măcar respirația, speriată de absențele astea la un loc, continuând să înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate în haine de iederă și acoperișuri în pantă din olane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în care își aude până și dorința de a respira, urechile îi țiuie preț de o clipă, apoi i se afundă cu dopuri de liniște, parcă ar pluti într-o lume ireală, cu zgomotele atenuate în baloturi de vată, încât zumzetul orașului din care venise, încă prezent în el, se filtrează, rămâne în urmă și odată cu el tot ce era legat de oraș. Iar în liniștea rămasă în loc, de astă dată în el, nu în afara lui, nu erau decât niște noțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la mine, până am făcut o figură nedumerită, clătinând din cap, apoi și-a reluat ținuta dreaptă, a dat din mână a dezinteres și n-a mai zis nimic. Un timp, cât mă uitam la titlurile cărților, era numai un zumzet de voci, din care nu mai înțelegeam nimic, pentru că nici nu mă interesa ce discutau, mă străduiam doar să aud muzica venind din încăperea cealaltă. Am văzut doar cum se mișcă speteaza fotoliului-balansoar, am întors privirea spre Vlad Dumitrescu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]