1,209 matches
-
surpriză :David îi vine în întâmpinare ...și ea nu se aștepta ca în o asemenea zi, și mai ales la acea oră El, să-i iasă în cale. Cum se va comporta Ea în mijlocul mulțimii ?! În acelaș moment inima-i zvâcnea puternic. Să se îmbrățișeze din toată inima, cu toată putera, cu o mare căldură sufletească, sau să se abțină?! E de la sineînțeles că ea nu se va abține și va da chemare sufletului, marii dorințe pe care o conservase de
DRAGOSTEA MAI PRESUS DE ORICE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371742_a_373071]
-
în gând să nu i se agațe de coadă vreo mașină a poliției. - Tata, acolo! aproape că țipă băiatul. Uite valiza Leei! - Dar ea nu-i? îngăimă în sfârșit Maria, îngrijorată. Liviu se întunecă la față iar inima începu să zvâcnească dureros în pieptul sufocat de teamă. O presimțire sumbră căzu peste ei și se avântară pe jos prin parcul enigmatic, căutând zadarnic printre trecătorii impasibili, ființa regăsită și pierdută din nou. Astfel ajunseră la gară. Cristian alerga chemând în stânga și
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de soare, de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a lui rază să-i trezească muritorii ce încă profund visează. Citește mai mult (22 aprilie - Ziua Pâmântului)Planeta albastră
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
galben vara când soarele-l răsfață.Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare...Secătuit de vlagă îl află mândra iarnăși-i învelește trupul în stratul de zăpadă.Pământul hibernează, profund se odihnește,în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește.Perpetua-i existență protejată e de soare,de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare.Luceafărul dimineții îi trimite a lui razăsă-i trezească muritorii ce încă profund visează.... III. „SIMFONII DE PRIMĂVARĂ”, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr.
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
-mi dorințele-aprinse Și plecai! Ce dor îmi lăsai iubite și ce jale! Îngenunchiată în lacrimi te rugam să rămâi, Dar îmi lăsai numai dorul de tine aprins, Aș fi dat orice atunci, de-aș fi avut căpătâi Trupu-ți în clocot zvâcnind, de mine cuprins. Nemărginirea și infinitul doream să le-ating, Să pot să le gust cu trupu-ți și cu buzele tale, Să mă plimb prin iernile cerului, apoi să te ning Cu plăceri albastre, iubite, și extazuri astrale. Prin verdele
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
creionului colorat, se rotunjește păcăleala. Cercurile zboară. Omul, cu zâmbetul înghețat larg, tot mai larg, dansează cu cercul mai mare. Acrobațiile reîncep. Totul saltă în vârful unui con de brad. Din piatra de sub tălpile spectatorilor, așchiile sar. În mine, tâmpla zvâcnește. Spectacolul începe, reîncepe. Prea mult zgomot pentru nimic. Tot circ, tot circ... Axa timpului se frânge la final de spectacol, înainte de amurg. - Victore, între amurg și noaptea plină de umbre, câte cercuri mai zboară spre răsărit? Am văzut departe în
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
brațele pe băncile parcului și le scutură zdravăn. Cad vârstele, se aștern altele, ca într-o toamnă timpurie pe care o iubesc atunci când curge prin mine. Timpul o oprește brusc și mai adaugă mecanic o vârstă pe tâmplele mele care zvâcnesc primăvăratic, în fiecare piatră pe care, cineva fără contur presară iubire. Până să mă dezleg de tine, mă dezleg de mine. Aleg un punct în care mă așez cu privirea liniștită și mă aștept... Aștept întregul să-și privească răspântiile
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
deopotrivă teluricul și cosmicul. Anotimpul hibernal se preface în ``tabloul de zăpadă``, cadrul în care tremură începutul de iubire, atras de ``fulgi pufoși ca niște pui ``. Trezirea miraculoasă a naturii după o iarnă posesivă reprezintă o eliberare universală ``Tâmpla zilei`` zvâcnește, `` puful de sălcioară`` ``tremură``/ Pe crengi râd `` ciucuri verzi de mătase ``. Sufletul se înalță în azur fericit. ( Primăvara). Elementele vegetale care compun imaginarul poetic rusian -velința pământului, frunzele din spuma norilor, mugurii ce se sparg în alb, în roz, răspândind
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Într-o rochie de bal Însă sufletul mă-ndeamnă Să-ți pun haine de hamal Și-n dezmăț de frunze moarte Fără să-ți cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
te-ntunec Cu simțăminte de-mprumut. Ce zici? Cădem la învoială? Știu că nu vrei, călău ce-mi ești! Te-ncearcă umbre de-ndoială Și recunoști: prea mult iubești! Că stau în tine adunate Trăiri ajunse-n apogeu Și mai zvâcnești spre libertate Și-atuncea dori în pieptul meu! Citește mai mult Ce-ai inimă, ce te mai doare,Ai cingători în jurul tău?De ce când vrei ești sărbătoare,Iar alteori, barbar ateu?Nu sunt tot eu... de ce mă tulburi? Te uită
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
îți promit: n-am să te-ntunecCu simțăminte de-mprumut.Ce zici? Cădem la învoială? Știu că nu vrei, călău ce-mi ești!Te-ncearcă umbre de-ndoialăși recunoști: prea mult iubești! Că stau în tine adunateTrăiri ajunse-n apogeuși mai zvâcnești spre libertateși-atuncea dori în pieptul meu!... XXIII. MĂ IARTĂ, TOAMNĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015. Mă iartă, toamnă, că nu pot Să te iubesc, dar spune cine Te-ar adora, cu ploi cu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
capiștea" nimicului: punct-zero, punct orb, unde înțelesul cuvintelor nu mai pot aproxima nimic. G. Călinescu îi reproșa că nu mai exprimă "progresul", ci "documentează nimicul".31 În morfologia prafului eminescian, nisipul, pulberea încă mai poate "aștepta" ceva, încă mai poate zvâcni o posibilitate, o încercare: pașii omului, sau vântul care să-i spulbere urmele -, dar "pustiul" nu are consistență: el e o negativitate, el "există" doar dacă îl raportăm la ceva care a fost. Despre acest "punct" al neputinței minții poeților
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cămașă, probabil albă, s-a uitat în sus, în jos, deși mă lipisem de grilaj, m-a văzut și a luat-o după fată. M-am desprins de gard și l-am urmat. Vedea că-l urmăresc. În Lascăr, a zvîcnit spre fată, ea a-nceput să fugă, a lăsat-o să intre în Gane, am rămas în colț. La prima curbă, dintr-un salt, a ajuns-o, a prins-o de păr, avea un păr Tina Turner, ea n-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Si înghețat-au oase țări peste toți nervii săi ai bucuriei. O primă vîrstă trecu, o groaznică durere. Din Peșterile îmbinatei sale sire a spinării, cu-nfricoșare căzu jos Un roșu glob rotund, arzînd încins, adînc adînc, jos în Abis, 225 Zvîcnind, strîngîndu-se-ntr-un glob și tremurînd, dînd zece mii de ramuri În jurul trainicelor sale oase, si o a doua vîrstă se sfîrși. Rostogolindu-se-n sfîșietoare frică nervosu-i creier dădu ramuri [În jurul ramurilor inimii] În înălțimi în două sfere mici ce se-ascundeau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pun/ Fântână, stea și rug. Și soare.” Căci, pe o altă latură, poetul comunică organic, natural, cu acel spațiu al irizărilor și al efluviilor, a cărui parte constitutivă el se și declară: „Ce limpezime verde împrejur,/ că-mi aud brațele zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar sobru, prin secvențe semnificative de tablou sau prin frânturi de irepetabile trăiri. În fine, solitudinea, în care poetul se claustrează
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
2010 : 48) [...] îl me semble que și je criais à l'horizon ton nom j'en entendrais l'écho reflété contre la voûte du ciel. (Au sommet) (Miclău, 1978 : 177) Complément circonstanciel de lieu La orizont departe fulgere fără de glas zvâcnesc din când în când. (Vară) (Blaga, 2010 : 67) À l'horizon au loin des éclairs muets palpitent de temps en temps [...]. (Été) (Miclău, 1978 : 211) La séparation des compléments circonstanciels (de lieu, de temps, de manière, etc.) à l'aide
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ne battait pas dans ta poitrine/mais quelque part au fond de la terre. " (Texte source : " Copilo, pune-ți mâinile pe genunchii mei./ Eu cred ca veșnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai incet,/și inima-ți zvâcnește mai rar,/ca si cum nu ți-ar bate în piept,/ci adânc în pământ undeva. ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 116. 790 Romul Munteanu, " Notice biographique ", în Lucian Blaga, Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și mai ales de spirit ludic, pretutindeni apar semnale că viața e un joc aleatoriu (un
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
eroice. Dar supraviețuitorii care dispăreau la zece sau douăzeci de ani după război păreau să moară cu totul „normal”, „de bătrânețe”. Trebuia să te apropii foarte mult de tatăl meu ca să-i vezi deasupra urechii urma ușor scobită în care zvâcnea sângele. Trebuia să o cunoști pe mama ca să deslușești în ea copila încremenită în fața ferestrei întunecate, sub un cer plin de stranii stele șuierătoare, în prima dimineață de război. Pentru a vedea în ea adolescenta scheletică, lividă, care se îneca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ANDA] Nu crede. III. GLASURI FĂRĂ INTERLOCUITOR A. GLASUL LUl TOMA NOUR 1 2255 Și eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om. 2 2254 Minunați * ginii ai pământului cari Iuciți în fier, cari pâlpâiți [în] flăcări, cari zvâcniți în inima omenească - cu voi [vreau] să-nving lumea. 3 2254 Sălbatec fulger răsculat împrotiva lumilor și esilat de univers [î]n spăimânta lui într-un veșted corp de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Suntem un așezământ sfânt, un templu al creației. Fără noi lumea așa cum o cunoaștem nu ar mai avea nici un sens. Deja pierderile pe care ni le-ați pricinuit pun în pericol... După un schimb scurt de priviri cu Diribal, Vassur zvâcni fulgerător din brațul stâng. O săgeată din lemn de succu se înfipse în mina abatelui țintuind-o de masă. Imediat, călugărul simți în rană arsura cruntă a semințelor care îi pătrundeau în carne. Diribal rânji amuzat: - Nu te îngrijora! Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întoarceți. O să aveți nevoie de Abație ca să vă duceți planurile la bun sfârșit. Nimeni, în tot regatul, nu se pricepe mai bine ca noi să fabrice religii. Sunteți siguri că nu doriți să ne încredințați nouă zeții? Brațul lui Vassur zvâcni scurt și se opri la un milimetru de beregata Abatelui: - Singurul motiv pentru care te las în viață este faptul că Regele nostru și-a exprimat speranța că vei repune șandramaua asta pe picioare și ne vei putea ajuta dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și a doua zi eliberat. Aici, poetul se referă la lectura altor proze ale sale de către un soldat aflat pe front și care a avut curajul de a-i scrie autorului: "am simțit în cuvintele pe care le-ai scris, zvîcnind sîngele neamului dumitale, care te-a ales fără să știi și să vrei într-adins, să-i porți dreptatea și onoarea, cînd alții le-au dat uitării sau le-au întinat-o... Am văzut peste ce-ai scris, o predestinare
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
de iubire cu divinitatea: „asemenea apei/ odihna/ asemenea nopții/ mai sus, mai adânc// fața ta pâlpâie în ochii mei/ și nu o văd/ pe buzele mele sunt cuvinte/ și nu le aud/ în inima inimii de țărână/ sângele tău îmi zvâcnește/ în răsuflarea pământului/ Tu, îmi ești aer/ cu pleoapele te-aș acoperi/ nu eu, Tu/ trăiește în mine. Tu, ce privești ca o flacără, mistuind/ de Tine mi-e sete/ în taină. Te-am cules/ ca pe o vie / rodul
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
V. mai rescrie capitole din Evanghelie, precum acelea referitoare la umblarea pe ape și la Cina cea de Taină, ori fantazează în marginea unor momente din biografia cristică. În general vorbind, poezia lui afișat religioasă acuză cerebralitatea și meditația, „rugăciunile” zvâcnesc cu adevărat liric doar incidental. Când motivul religios devine prilej de retrăire a unor emoții din altă vârstă, lirismul este autentic, însă emană nu atât din religiozitate, cât din candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]