938 matches
-
și vârî instinctiv capul între umeri, Grosvenor observă că țintea undeva în spatele lui. Auzi apoi un urlet de durere, urmat de un bubuit care zgudui pardoseala. Întorcându-și fața, odată cu ceilalți, Grosvenor văzu, uluit, un enorm monstru blindat, care se zvârcolea pe podea în fundul sălii. În clipa următoare, o replică exactă, cu ochii roșii, a primului monstru se materializă în aer și se prăbuși cu zgomot ceva mai încolo. Un al treilea își făcu apariția, căzu peste al doilea și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
strălucitoare se concentra într-o rază subțire, cu o lumină orbitoare. Se stârniră un miros de piele arzândă și un șuvoi de fum albastru. Cu un țipăt, individul scăpă pistolul din mână și se trânti la pământ. Începu să se zvârcolească, apucându-și cu amândouă mâinile piciorul. La îndemnul lui Clark, "directorul" ridică mâinile în sus, fără prea multă bucurie. Clark îi înhăță repede arma, o ridică și pe cea căzută pe podea, retrăgându-se cu spatele către ușă. Apoi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fierbinți, care tresăreau și-l loveau în piept ca bășicile unui terci în clocot. O crezuse înghețată și limpede, dar era răscolită și îi clătina gândurile în cap. Se simțea înecat în această neliniște pe care aproape că o auzea zvârcolindu-se și atunci se gândi că poate e moartea. Se sili să se-nalțe în capul oaselor. Ningea, dar în cameră era cald și totul părea așa cum lăsase: cămașa, pantalonii, cureaua și un pulover de lână, așezate pe scaun. Cana
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
surâs. " De fapt ar fi trebuit să reziști mai mult. Mustățile lui Mirciulică te-au împiedicat." Lăsă să-i alunece câteva lacrimi și întrebă stins: ― Ce s-a întîmplat? Inginerul ținea lampa cu cotul sprijinit în genunchi. Trupul cârnului se zvârcolea mânuind bezmetic târnăcopul. Își simți urechile vâjâind și se opri în panică. "Fluturii mei albaștri... Sânt mulți, minunați... N-au aer... Trebuie..." Apucă brusc masca și trase de ea încercînd să-și elibereze bărbia... Ionescu îi prinse brațul. " Ce vrea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pariază până la ultimul leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în odaia ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du-te, fetițo! o îndemnă bătrâna. Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
căzut într-o stare de prostrație, respira anevoie, cu gura deschisă. Mâinile îi atârnau grele, atingând marginea fotoliului. Grigore Popa se ghemuise și mai mult între umerii îmbrobodiți. Semăna cu un animal urât, fără gât. Pe figura întunecată ochii se zvârcoleau căutând în toate părțile. Vorbi, fără să-și dea seama, cu glas tare: 65 ― Și totuși nefericita n-a înghițit nimic. A spus-o singură. Nu pot să înțeleg... ― Ce? întrebă rătăcit Matei. Își simțea capul golit de gânduri, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo și, socotindu-mă nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întîmplase și, văzând că nu mă înțelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul m-a lovit cu ceva în cap și am leșinat. După întîmplarea asta, care a făcut oarecare vâlvă, meșterul n-a mai vrut să mă primească în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încă n-am găsit un spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus în cămașă de forță. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l-au biruit. 12 noiembrie Simt din nou că mi-am greșit meseria. Într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi siliți să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
adevăr, avatarul ei încântător se ridică de la pământ și, cu puțin ajutor din partea săgeții care mergea înainte, își luă zborul. Imediat se izbi de o clădire învecinată, lovindu-și cu zgomot capul virtual de ea, și își văzu eul virtual zvârcolindu-se o clipă de durere. Însă câteva momente mai târziu plana pe deasupra campusului de la Harvard. Desenele erau extrem de detaliate, precum proiecțiile tridimensionale ale arhitecților, dând la iveală tencuiala albă în care era îmbrăcat turnul cu ceas, până și chioșcurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
copiilor. — Exact. — Sunt surprins că nu a fost deja testată. — Ea nu vrea să afle, zise Diehl. Există o șansă de cincizeci la sută să aibă gena. Dacă o are, în cele din urmă va dezvolta boala și va muri zvârcolindu-se în chinurile demenței. Dar are douăzeci și opt de ani. Este posibil ca boala să nu apară pentru încă douăzeci de ani. Așa că, dacă ar ști-o de acum ... i-ar putea distruge tot restul vieții. — Dar ar putea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
apoi clar. Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate, ca și cum ar fi fost lovit. Lisa își duse repede mâna la gură și se rostogoli pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
continuă să se apropie. Sunt mama ta, Ellis. Ea îl călcă pe picior. Ellis urlă de durere, iar în clipa următoare o prinse de ceafă, îi apăsă tubul peste nas și apăsă. Ea începu să se zbată și să se zvârcolească. — Nu vreau! Nu vreau! Dar inspira gazul. Chiar în timp ce protesta. — Nu, nu, nu! Ellis îi ținu tubul la nas o vreme. Era ca și cum ar fi strangulat-o, același gen de prindere, aceeași senzație, în timp ce ea se zbătea în mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ellis îi ținu tubul la nas o vreme. Era ca și cum ar fi strangulat-o, același gen de prindere, aceeași senzație, în timp ce ea se zbătea în mâinile lui. Era foarte neplăcut. Pielea obrazului ei lipită de degetele lui, în timp ce femeia se zvârcolea și protesta. Simți parfumul pudrei ei de machiat. Într-un târziu, Ellis se îndepărtă de ea. — Cum îndrăznești?! zise ea. Cum îndrăznești?! Ieși repede din cameră, blestemând. Ellis se sprijini de perete. Se simțea amețit, după ce își atacase fizic mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cowboyul, aruncând cât colo șarpele. Alex deschise ușa cu prudență. — Din cauza căldurii motorului, zise unul dintre ei. Îi atrage sub mașină, dimineața. Alex văzu că erau șase bărbați, cu totul. Aveau cu toții bețe și niște saci al căror conținut se zvârcolea. — Ce faceți? Adunăm șerpi cu clopoței. — De ce? — Pentru Expoziția Șerpilor cu Clopoței, de săptămâna viitoare. În Yuma. — Aha ... — Se ține în fiecare an. E un concurs. Cine aduce cei mai mulți șerpi. — Înțeleg. — Se calculează după greutate, așa că îi căutăm pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și flacăra unei lampe cu ulei ținută la înălțimea pieptului bătea în sus, luminând un singur ochi negru, așezat dedesubtul unei sprâncene întinse și animate. ă Govorov? Răgușeala din vocea proprie îl surprinse pe Salitov. ă La etaj. Sprânceana se zvârcoli într-un efort necesar rostirii acestui cuvânt, efort urmat imediat de miros de castraveți murați. ă Arată-mi. Sprînceana căzu cu greutate într-o mișcarea ce exprima refuz mânios. ă Sunt ofițer de poliție. E spre binele tău să cooperezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
A scos-o din minți! Ea este vinovată pentru tot! Nu am pus picătură de alcool în gură până în ziua aceea. Iar acum, mi-am pierdut slujba, am pierdut totul... Lamentările Iecaterinei Romanovna s-au intensificat. Acum urla și se zvârcolea în brațele lui Porfiri. Când, după o vreme se liniști și îl privi pe acesta în ochi, privirea îi era rugătoare, dar lucidă. ă Eu am crezut-o. Am crezut-o întodeauna. Dar nu am spus nimic. Tăcerea mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo și, socotindu-mă nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întâmplase și, văzând că nu mă înțelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul m-a lovit cu ceva în cap și am leșinat. După întâmplarea asta, care a făcut oarecare vâlvă, meșterul n-a mai vrut să mă primească în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încă n-am găsit un spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus în cămașă de forță. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l-au biruit. 12 noiembrie Simt din nou că mi-am greșit meseria, într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi siliți să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pasă; e foarte bine. Poate că a lătrat mereu la copacul nepotrivit, ca sa zică așa. Poate că propriul trup este singura casă pe care a avut-o vreodată și poate că ar trebui să se oprească, să nu se mai zvîrcolească atît, ca un pește pe uscat. — Punctul acesta face legătura cu măduva spinării. Degetele ei se Înfig În bolta tălpii, apăsînd pe labirintul de linii de acolo. Bolta e destinul tău, Îi spune ea lui Wakefield. Uau, bolta, firește. Piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
s-asculte. E cu mult mai mititel, Însă și cu mult mai iute; Stă-n cămașa numai cute, Lumea spune că-i... Ba chiar unul mai de soi Și se cheamă... E subțire ca o ață, De-o atingi, se zvârcolește; Ei îi place bălegarul, Că acolo nu îngheață. O iubește mult pescarul, Că e bună la prins pește. Sunt meseriași de soi, Munca lor nu e-n zadar: Fac bile din bălegar Și le cară câte doi. Umblă mai ales
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pe un tărâm de legendă cu el. Am zăbovit îndelung între stânci lângă sfinți bătrâni ca ghicitorile țării, și-am așteptat să se deschidă o fereastră de scăpare prin puternice spații de seară. Cu toți și cu toate m-am zvârcolit pe drumuri, pe țărmuri, între mașini și-n biserici. Lângă fântâni fără fund mi-am deschis ochiul cunoașterii. M-am rugat cu muncitorii în zdrențe, am visat lângă oi cu ciobanii și-am așteptat în prăpăstii cu sfinții. Acum mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
totdeauna să tacă, să tacă. CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ȘOPTEȘTE DIN PRAG Tinere, care mergi prin iarba schitului meu, mai este mult pîn-apune soarele? Vreau să-mi dau sufletul deodată cu șerpii striviți în zori de ciomegele ciobanilor. Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei? Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei? Vieața mea a fost tot ce vrei, Câteodată fiară, câteodată floare, câteodată clopot - ce se ceartă cu cerul. Azi tac aici, și golul mormântului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vărsînd alte lacrimi fierbinți de fericire pe costumașul lui John Lewis, care, deși era mărimea pentru nou-născuți, părea a fi de trei ori mai larg. — Cu cine crezi că seamănă? am șoptit, abia mișcîndu-mă după ce Tom Încetase să se mai zvîrcolească și să țipe și adormise În brațele mele. — Cred că are mîinile tale. Uite, uite ce degete lungi are. Ne-am aplecat amîndoi, ne-am uitat și apoi ne-am sărutat ușor. — Părinții mei cred că seamănă cu mine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se joace Împreună. Dacă nu toarnă cu găleata, după-masa mergem de regulă pe terenul de joacă. Iubesc fiecare secundă, fiecare minut al fiecărei zile, chicotelile noastre cînd Îi fac baie sau cînd Îl cuibăresc la mine În brațe, În timp ce se zvîrcolește, ca să-i citesc o poveste, iar apoi să-l duc la culcare. Ziua mea Începe să se strice numai În clipa În care ușa se deschide și Dan intră În casă, aducînd cu el toată tensiunea și stresul. Abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bag mîna În buzunarul hainei, care atîrnă pe spătarul scaunului, și pipăi cartea de vizită ce Încă mai stă acolo, cuminte. — Neah. Probabil că nu. Clatin din cap și mă aplec să o gîdil pe burtică pe Amy, care se zvîrcolește și chițăie de fericire. Într-o după-amiază de joi, pe cînd urc pe cărare către apartament, zăresc o figură cunoscută șezînd În prag. E familară și ciudată, căci nu am mai văzut-o pe Emma de luni de zile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]