1,030 matches
-
spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai bun decât toate gangurile pe unde-o fi locuit puștoaica asta de când a ajuns în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adică tot mai des trebuia să repete manevra asta... Aveți spectacol? Avem în fiecare seară, da’ știi cum e. Ne facem numărul noi pentru noi. Zina se încălzește încet într-un fel de geampara, se încălzește până trebuie să-și zvârle din picioare cizmele, se învârte în loc până nu se mai distinge nici o formă, e o coloană de mercur - formele se refac, redevine om abia când rămâne inertă pe scânduri. Cu toate instinctele materne de care vorbește mama, viața mea curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca omu... - Drept, zice tata că zicea. Cum e omu, și ogoru - te-am văzut cum ai pus pânea: ai scurmat pământul oleacă, să nu-l doară... - arătură ca a ta, cu brazdele ca pișatu-boului, dracu-a mai văzut!; ai zvârlit sămânța peste umăr, ți-ai făcut cruce: Dă, Doamne, ploaie! De-atunci șezi pe prispă! - Păi da’ un’ să șăd? - Păi-da să nu șezi! Să ieși pe ogor! - Păi da ci să fac pi ogor, domțători’, la vremea asta? S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doar stăm la școală - știu să le și scriu. Numai cu cititul e mai greu, m-aș Încurca olecuță... Eu vorbeam, eu auzeam. Acum culeg abricoase În tăcere. Culeg frumos, depun și mai frumos, În paner, abricoasele. Dracu-gol de Emi’ zvârle-n mine cu cele mai coapte cu putință, cu cele mai strivite bine-bine sub talpă. Mi-a murdărit bluza, dar n-o iau În seamă: e fată; mică și tâmpică. Nu mă supăr nici când, venită pe la spate, Îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ntâi or stat Rușâi șî, după legea lor, rusască, prăpăd șî pară!; șî, dup-aceea sâtuațiile s-au prezentat uite cum: Rușâi au rupt-o la fugă, ce n-au luat cu ei au spart, au rupt, au stricat, au zvârlit În drum... Și, dup-aceea, sâtuațiile ce-au făcut: ce să facă, au fost că n-a mai fost nime-n sat - afar’ de oamenii locului, Mănenii cum ar veni. O vreme s-au bătut pisti sat, cu boambele di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a prins a da din urechi ca dintr-o mitralieră. Pe femeie a trântit-o-ntâi, după aceea a pălit-o cu copita, măgarul de măgar, curgea sângele ca Răutul, de lângă ochiul drept al maicii și copilul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața barului Cunard, de lîngă cafenea. Unul dintre caii care trăgeau rulota se prăbușise și dădea din picioare prins În harnașament, iar celălalt Își zvîrlea capul În toate părțile. Unul din băieți a tras din spatele rulotei, dar glonțul a ricoșat de pe trotuar. Negrul cu arma automată aproape că și-a lipit fața de asfalt și a tras pe sub rulotă făcÎnd-o să sară-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ascultă apa curgînd repede. Se opri În dreptul malului, ferindu-se să nu fie văzut de orice-ar fi mișcat În pîrÎu, și scoase doi plumbi pe care-i prinse pe fir, cam la un metru de cîrlig, strîngîndu-i cu dinții. Zvîrli cîrligul În care erau agățate două rîme și-l lăsĂ să cadă ușor În apă, astfel Încît să se scufunde, Învîrtindu-se În curentul puternic, și apoi aplecă vîrful undiței pentru ca apa să ia firul și, odată cu el, momeala. Firul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la ea ca s-o lovească cu ciocul și atunci David și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
frînarul săltă cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase pe peron și mă uitai un timp la el, cum stătea acolo, apoi cum se Îndepărta, vedeam apa zvîrlită prin țeavă În lumina soarelui și pe urmă mlaștina și gara, tot mai mică, lacul care arăta altfel din unghiul Ăsta și după aia toate dispărură, iar noi traversam rîul Bear și erau doar nodurile de cale ferată, șinele alergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
roșie ca focul, e nevoie de trei polițiști-bărbați ca s-o țintuiască de perete. Și chiar și atunci răcnește: „Curvă! Târâtură! Lăsați-mă, cretinilor, lăsați-mă să-i rup gâtul!“, până când Charlotte intră în baie cu o vază cu garoafe, zvârle florile pe jos și toată apa i-o toarnă doamnei Jim în cap și pe față, stropind și o polițistă. Charlotte e uluitoare. Exact de asta era nevoie. Doamna Jim amuțește și intră în stare de șoc; apoi începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mort era un mort. Nu un colonel Ardenti, dispărut În mod scârbavnic. M-am gândit că, poate, trebuia să-i vorbesc de sinarhie, care deja dădea semne În anii aceea. Nu fusese oare sinarhică Întâlnirea dintre unchiul Carlo și Terzi, zvârliți pe fronturi opuse de același ideal cavaleresc? Dar de ce să-i fi luat eu lui Belbo Combray-ul lui? Amintirile erau dulci pentru că-i vorbeau de singurul adevăr pe care-l cunoscuse, și abbia după aceea apăruse dubiul. Numai că, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bard - sau trubadur. Își calculă pauza. „După vreo două zile don Tico a trimis pe cineva să mă cheme și mi-a explicat că Annibale Cantalamessa și Pio Bo stricaseră toată serata. Nu respectau tempo-ul, se distrau În pauze, zvârlindu-și unul altuia glume și Înțepături, nu intrau la momentul potrivit. «Genisul» Îmi spuse don Tico, «e osatura fanfarei, e conștiința ei ritmică, sufletul ei. Fanfara e ca o turmă, instrumentele sunt oile, maestrul e păstorul, iar genisul e câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un singur loc, în noaptea asta. La priveghi. La cimitir... BEELZEBUB II Domnu' Dan, am adus și io niște mititei, buni ca focu', de la mama lor, din locanta lu' Dromaderu', zice Apostatul. Am și muștar, și ceapă, și pâinică. Vreți? Zvârlă-le pe interval! Da' pălincă nu mai ai? se interesează Dănuț. Pălincuță, nu, mânca-ți-aș sufletul tău! Sunt dezolat! Da' am la mine două sticluțe de vinuleț roșu, sânge de taur, pentru pomana de mâine. Plus cinci berici. Dacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și le-a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos pe cergă afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar ceilalți vizitii nici unul nu s-ar încumeta să mâie iepele prea buiestre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă pe Titu clipind: ― Numai atâta spune-mi, craiule, e nostimă? Încordarea nervoasă făcea pe tânărul Herdelea să șovăiască între mânie și răbdare. În aceeași secundă își zicea că ar trebui să ia de guler pe Jean și să-l zvârle afară, și că rău a făcut de i-a deschis și l-a lăsat înăuntru. Vrând să scape de el mai repede, întoarse capul cu dispreț și nu-i mai răspunse. Jean reveni spre dînsul: ― De ce te superi așa, monșer
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moment, parcă nu s-ar mai fi putut stăpâni, Petre Petre țâșni în mijlocul uliței, în urma mașinii, urlând furios: ― Huo!... Huo! Din vreo sută de gâturi izbucni aproape simultan și furtunos același "huo" revoltat, pe când Trifon Guju, apucând o piatră, o zvârli după automobilul ce se depărta, scrîșnind: ― Soarele și dumnezeii voștri de tîlhari! Zgomotul motorului era însă mai puternic decât huiduielile oamenilor. Domnul cu bărbuță din mașină, totuși, parc-ar fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și dumnezeii voștri de tîlhari! Zgomotul motorului era însă mai puternic decât huiduielile oamenilor. Domnul cu bărbuță din mașină, totuși, parc-ar fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea uruitul automobilului, cu atât se îngroșa și se umfla vuietul îngrămădirii de țărani în mijlocul uliței din care se ridică întocmai ca o poruncă un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măi Spiridoane! Spiridon Răgălie băuse o măsură de țuică și o plătise. Ar mai fi cerut, dar știa că Busuioc nu-i dă pe datorie, fiindcă mai e scris acolo la catastif și nu se înlesnește cam de mult să zvârle ceva și să-l mai scază. Răspunse dulce, să fie pe placul cîrciumarului: ― Apoi, dacă s-a îndreptat vremea, s-or mai fi apucat și dânșii să curețe plugurile, să fie gata când o veni împărțeala pământului. ― Cum nu, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
morocănos: ― Pe frate-meu cum l-ați batjocorit, de l-ați închis fără nici o vină? Bătrânul Dragoș, mai potolit și respectuos, spuse de asemenea: ― Mare nedreptate, dom'le prefect! A rămas și satul fără învățător! În vreme ce alți oameni strigau și zvârleau mereu vorba "batjocură", prefectul, nedumerit, se plecă spre primar să afle despre cine e vorba, iar înțelegînd, făcu repede: ― Stați, stați!... Să ne înțelegem, copii!... Cazul învățătorului Dragoș nu e în mâna mea și nici nu depinde de mine. E
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat și luminos ca în zorii zorilor, doar câteva stele mari mai pâlpâiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea mată a trupului ei stârni mai aprig pornirea bărbatului. Zvârli haina ce-o ținuse în mâini parcă i-ar fi oferit-o să se îmbrace și se apropie de fotoliu cu brațele deschise ca la un joc de-a ascunselea. ― Nu te-apropia!... Ajutor!... Ce vrei să faci ?! țipa Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiar când figura se umplu de crestături. ― Dați, băieți, ce stați! răcni Petre cu ochii însîngerați de mânie. Parcă de mult și numai atâta ar fi așteptat, oamenii se năpustiră, în câteva clipe sfărâmară tot ce se găsea în odaie, zvârlind pe ferestrele scoase din pervaze picioare de scaune rupte, rufe sfârtecate, oale de noapte, perne spintecate și cu fulgii împrăștiați, rame de tablouri... ― După mine, fraților! strigă Petre peste un răstimp. Prin celelalte odăi și la parter toată lumea spărgea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă avertizați dacă ne apropiem prea mult de ca. zise încordat. Se făcură ajustările. Ordinele date fură executate de îndată de către electronica de bord. Nostromo porni coborârea în spirală regulată ― cale balizată de creierul central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru, zise Kane, încovoiat deasupra pupitrului. Coborârea preluată acum de ordinator! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele sparte. Goarnele la putere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]