1,157 matches
-
din piele de șarpe și un tatuaj cu un scorpion neamenițător (zâmbea și ținea o Corona în clește) pe un antebraț acoperit de eczema cauzată de folosirea repetată a acelor nesterilizate, era diametral opus celorlalți dealeri de droguri din Manhattan: zvelți, sobri, arătoși, în costume Paul Smith la trei nasturi, intenționând să „pătrundă“ în industria filmului. Pentru a suplini acest gen de dezinvoltură, Kentucky Pete punea la dispoziție o selecție mult mai variată - vindea orice, de la capsulele de Super Vicodin de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu care fusesem obișnuit. Îmi jucam propriul rol oarecum distrat și mi-am dat seama că asta o frustra, cumva subtil. Da, jucam același joc duplicitar din studenție și asta mă făcea să mă simt mai tânăr. Aimee Light era zveltă și agilă și avea un trup perfect, cu sâni mari și oase subțiri de adolescentă, deși avea aproape douăzeci și patru de ani. Avea păr blond și ochii de un albastru intens și o atitudine fermă - exact genul meu, așa că mă chinuiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe canalul WB și, stând în cadrul ușii, am văzut un film de desene animate cam deșănțat fu întrerupt de una dintre multele reclame pentru copii pe care le uram. Un băiat curățel și arătos, cu mâinile proptite în șoldurile lui zvelte, se uita sfidător în obiectiv emițând următoarele replici cu o voce seacă, subtitrate pe o bandă roșie ca sângele: „De ce nu ești milionar?“ urmată de „Nimic nu e mai important ca banii“ urmată de „Trebuie să ai propria ta insulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și Mimi Gardner, iar atunci când a devenit evident că mă ignorau și nici unul nu avea de gând să aducă în discuție seara trecută, mi-am dat seama că și ei făceau parte din visul meu. Clădirea școlii era o construcție zveltă de tip industrial cu uși mari de oțel care se înălțau aproape oriunde te întorceai și întregul campus era înconjurat de un frunziș des. Copacii străjuiau și acopereau școala - era ascunsă într-o pădure. În interiorul acestei păduri se aflau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
voi lansa o istorie trăită a Operei ieșene la împlinirea celor 50 de ani (1956-2006), de la înfiiințare. Mi s-a întipărit pe memoria retinei apariția ei, cu statura-i impunătoare, din actul întâi al operei Carmen de Bizet. Tânără, înaltă, zveltă, cu ochii mari, apărând brusc, privind de sus din capul scării (în decorul scenografiei Hristofeniei Cazacu), scrutând cu o privire aruncată șiret, cobora agale, cu atenție prefăcută, călcând atent pe fiecare treaptă! Nu scăpa însă cu privirea pe nici unul din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
se deosebește de cel de la Scărișoara, amândouă fiind făcute dintrun metal de calitate inferioară, iar înlăturarea muchiilor de turnare s-a făcut prin ciocănire. Toporul din a doua categorie a fost descoperit întâmplător în satul Balaia (comuna Filipeni); are forma zveltă și elegantă, fiind lucrat îngrijit, cu o ornamentație bogată. Manșonul are partea superioară ușor arcuită și prelungită, cu un mic buton pe creastă. Are dimensiunile: î=14,9cm, L=6,58cm, lț=4cm; tubul de înmănușare=2,5/2,4cm
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde se află primăria - o clădire albă cu coloane, încununând o alee largă, flancată cu clădiri medievale, pitorești, proaspăt restaurate, ca pentru o nouă epocă din istoria națională. VASILE GÂRNEȚ: Primarul Praksas - un personaj de vreo 40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express Europa 2000”, și rostește cuvântarea de salut în aplauzele frenetice ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
construcție geometrică, puțin ridicată deasupra solului, cu câte două ferestre mari în lături. Un pridvor înalt în față, la care suiau pe vreo șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau rămuroși. [...] Înlăuntrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastră în față și două laterale, dând cu ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întâlnise într-un târziu, pe un manechin, în plin centrul orașului. O rochie care-i aducea aminte de mama sa și de ea însăși, când era adolescentă. Neagră, cu umerii goi, strânsă într-un cordon lat care-i sublinia talia zveltă, deloc alterată de trecerea timpului. — Ai umeri frumoși, îi spusese Ion mai demult. Parcă ai fi practicat înotul în copilărie. Ai și un corp frumos, bine proporționat, chiar atrăgător, adăugase, cântărind-o din ochi cu un zâmbet cunoscător. Fusese singura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șalupa albastru cu alb a poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte, bronzate și musculoase, iar gleznele erau subțiri. Fără preget, Îl prinse de mână și se lăsă ajutată să urce la bordul bărcii. De-ndată ce ajunseră În cabină și se așezară, Monetti ieși cu spatele din dana de acostare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se iubi departe de zgomotul lumei, Maria intra deodată în salonul încălzit și luminat numai de razele roșii ale jăraticului din cămin, intra îmbrăcată ca băiet, ca în noaptea aceea când se văzură pentru întîia oară în apropiere. Membrele ei zvelte în bluza de catifea neagră, aceeași pălărie cu margini largi pe părul ei blond și piciorușele cele mai mici din lume în botine bărbătești. Și ea s-- apropia de el. Mînuțele-i albe și transparente ca ceara contrastau cu mînicele moi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca cerul... umbrele lor lungi se ridicau ca și când ar fi vrut s-o fixeză pe Cezara în locul în care sta, încît să încremenească, un sublim demon de marmură... Poza lui proprie părea tăiată în fier... Nici o mișcare în acele membre zvelte și nalte... numai fața lui roșită de nebunesc * entuziasm, numai buzele lui subțiri se mișcau în declamațiune... Cortina căzu... De Lys prinse pe Cezara-n brațe, care era aproape să leșine. - Ce frumos e! murmură ea zâmbind... atât de trist, atât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de guguștiuci. Fiersese bine oasele până când se albiseră, apoi le ținute o săptămână la soare. Arătau ca niște bumbi mâncați de carii, lăptoși, înșirați pe un fir de in, răsucit în două. Era oacheșă, ca aproape toate fetele din sat, zveltă și cu ochii mari și catifelați, la fel ca ai lui Pampu. L-a cuprins cu mâinile de după gât, iar el a simțit dintr-odată cum i se taie genunchii. A pus cu grijă vesta lui cea nouă cu lâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu Pampu. Era epuizat și deznădăjduit, așa cum este omul care știe dinainte ce-o să i se-ntâmple. Cum l-a văzut pe Ioniță, și-a dat seama instantaneu că trebuie să fie un urmaș al celuilalt Ioniță. Era puțin mai zvelt, dar tot așa de pregătit pentru orice. Primul Ioniță era un ins arogant. Dar Zogru nu știuse niciodată ce e dincolo de siguranța lui sfidătoare, până să-l cunoască pe Zugrav. Acesta privea drept în față, cântărind cu nerușinare drumul, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-a pus, ca un sifilitic, pă pervaz. Cineva care voia să să răzbune. Cineva care știa el ceva...", făcu cu un subînțeles evident bărbatul, fixând-o pe duduia Monica. Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
balansa Înainte și Înapoi. Nu era o femeie voinică - nici nu era nevoie să fie. În apa mării ești flotabil, nu trebuie să faci eforturi ca să plutești, așa cum ar fi necesar Într‑un lac sau Într‑o piscină. Rosamund e zveltă, fără să fie Însă uscățivă sau osoasă. Își poartă părul castaniu lung până la umeri. Ca pe un bun de preț fără limite stabilite. Ochii prelungi sunt albaștri și nu căprui cum te‑ai fi așteptat văzându‑i culoarea Închisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în fața ochilor chipul frumos al bărbatului din poza pe care i-o arătase bunica. "Ăsta e tatăl tău", îi spusese și Luana se înroșise de mândrie. Nu văzuse nimic mai atrăgător. Avea ochii mari și negri ca ai ei, trupul zvelt, elegant în hainele impecabile. Realiză, pentru prima oară, cât de mult îi lipsea prezența acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse un gol în suflet pe care nu avea să și-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ușurința Luanei de a face orice, adora părul de culoarea lanului de grâu, gătit ca de sărbătoare cu zulufi aurii, îi venea să-și apropie buzele de gura sănătoasă, cu dinți puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga sprintenă, surâzând, spre poartă. Mingea îi stătea la picioare mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea impresia de altă dată. Majoritatea fetelor se îngrășaseră. Deveniseră femei în toată regula, durdulii și apetisante, făcând ca Luana să pară, prin tăcerea și trupul zvelt, o fetiță timidă, abia ieșită în lume. Cu tenul alb, curat, ochii creionați discret cu dermatograf negru, silueta armonioasă, îmbrăcată într-un costum de firmă și pletele ondulate, răsfirate pe spate, așa cum colegii n-o mai văzuseră până atunci, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plină de lumina lunii, o învălui absentă, dintr-un adânc fără întoarcere. Întinse mâna spre Luana și vorbi rar, atât de încet că abia o auzi: Ți-am spus, vreodată, că am fost o femeie frumoasă? Am avut un trup zvelt, cu sâni puternici. Astea trei șuvițe albe pe care le vezi sunt rămășițele unui păr ca tăciunele, de care am fost foarte mândră. Ce-a făcut bătrânețea din mine! Nu vreau să mai văd ce-am ajuns. Niciodată nu simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lunga sa prietenie cu Nieve se rezuma la faptul că locuiseră una lângă alta și că astfel se vedeau în fiecare zi. Din multe puncte de vedere, erau foarte diferite. Dar asta nu părea să conteze. Nieve era mai scundă, zveltă ca o salcie și cu o înfățișare înșelător-fragilă, cu păr lung, negru-albăstrui, care aproape că îi ajungea la talie, și ochi negri rotunzi, care păreau uneori prea mari pentru chipul ei în formă de inimă. În mișcări, păstra grația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la școală, în loc să mai tragă chiulul pentru a învăța. Oricine poate recidiva după o criză, spuse Amelie, care nu se gândea la fotografie. Așa că anii ’90 nu se pun. —Ha! Ușor de zis pentru tine. Tu semeni cu tata. Ești zveltă de la natură. — În orice caz, ai pierdut prea mult în greutate, observă Minette serioasă. Nu ești făcută ca să fii silfidă. Nu sunt o silfidă, îi spuse Darcey. Recunosc că am scăzut cu două numere anul ăsta, dar nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aer extrem de sexy. Darcey se întreba dacă avea ceva de-a face cu faptul că părul lui Nieve, de un negru intens, cădea acum pe umeri în bucle lejere în loc să îi acopere fața, ca înainte; sau cu faptul că era zveltă ca o actriță de la Hollywood; sau cu faptul că bluza și jeanșii erau completați de o pereche de cizme cu toc foarte înalt și de bijuterii discrete, dar în mod clar scumpe, iar unghiile ei lungi (nu mai fuseseră niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
atât de diferită de lămpile ce se vindeau la magazinul sătesc, făcute în serie pentru țara toată, lampa bunicii nu scotea nici un pic de fum, deși era veche de cincizeci de ani, farfuria scobită de deasupra prin care ieșea gura zveltă a sticlei era de porțelan incrustat în minunate culori, o mână meșteșugită o împodobise cu grațioase scene câmpenești, și ochii mei se întorceau adeseori din cartea de citire de la copiii zâmbitori cu cravate pionierești înspre delicate scene bucolice în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu se-aude în tăcerea înaltă decât pensula lui scrâșnind pe peretele zgrunțuros, apoi ușa masivă se dă fără efort la perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]