1,154 matches
-
la râu, ne-am văzut adesea. Mergeam alături prin cartierul pustiu sau o invitam la o înghețată, la cafeneaua Flora. Prezența ei îmi dădea sentimentul că deja sunt bărbat, deși ea își începea mereu frazele cu „Ei, frățioare”. Avea spatele zvelt și puternic și, când mergea, se ridica ușor pe vârful picioarelor. Sânii i se ghiceau tari sub bluză, povestind despre lumi care nu se chemau America. Precis că era așa de frumos, că aș fi îndrăznit să călătoresc într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cât era de frumos. Iar când l-am zărit pe el, asta s-a potrivit de minune cu tot restul. Era acolo vizavi, la etajul trei, fața nu i-o puteam distinge prea bine, însă bustul lui era gol și zvelt. Nu ca la noi, știți, cei ajunși la o anumită vârstă, care punem grăsime pe ici și pe colo. A privit și el peste stradă, eu am știut imediat că se uitase la mine și m-am tras repede înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de păr către el, mă sărută pe gât, pe buze, iar eu murmur, încetează, uite că vine o femeie, și el spune, minunat, ni se poate alătura, femeia își dezvelește sfioasă un picior și zâmbește, are părul ondulat și trupul zvelt și măsliniu, apoi se aruncă repede în apa întunecată, dar mie nu îmi place apropierea aceasta, hai să ne întoarcem în cameră, îi șoptesc eu la ureche lingându-l, pentru a-l face să înțeleagă intențiile mele, o mai privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă lase memoria. Ajunsese atât de repede, sunt surprinsă, nu are ce face cu timpul ei, mă apropii de ușă, hai, intră, Zohara, mulțumesc pentru că ai venit, mă uit la ea cu invidie, are o rochie strânsă pe trupul ei zvelt, nu poți bănui că tocmai a născut, eu sunt aceea care pare a fi lăuză, îmbrăcată neglijent și cu grăsimile atârnând, dar nu am chef de asta acum, dovada este în brațele ei, copila aceea luminoasă care se dezvăluie asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
făcut să merit asta. Lui Daisy nu prea pare să-i pese. Își bea băutura obișnuită pe gratis și afișează zâmbetul ei larg, fermecător, care îi face pe toți bărbații să o dorească imediat. N-o invidiez. E înaltă, blondă, zveltă și are ochi albaștri, se îmbracă numai cu haine foarte scumpe și întotdeauna trebuie să aibă măcar un umăr gol. Țin la ea foarte mult, e o prietenă de nădejde. Uneori mă întreb cât e de bine pentru mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să știe totul. Învăța foarte ușor și foarte repede. Jake se întoarce pe burtă. Acum, că am ocazia, mă uit la el îndelung și cu atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma care m-a mângâiat. În fundal se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe păr, iar ea îi zâmbește. Le stă bine împreună. Finn, ca și Daisy, în ciuda tenului foarte blond, se bronzează foarte ușor (deși brațele și picioarele prelungi ale lui Daisy sunt mult mai închise la culoare, grație cremei autobronzante). Este zvelt și nu poți vedea pe corpul lui nici un gram de grăsime în plus. Poartă un slip îndrăzneț, mult mai strâns pe corp decât se poartă de obicei în Anglia; un fel de pantaloni scurți care sunt mai degrabă în stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o zi de vară frumoasă, cu cer senin, cu soare. Parcul în care trebuiau să se întânească parcă se pregătise să-i aștepte. Florile, stropite de femeile ce-l îngrijeau, erau vesele și răspândeau în jur o mireasmă plăcută. Plopii zvelți străjuiau aleele. În ronduri, trandafiri de toate culorile își etalau frumusețea. Vrăbiile se zbenguiau printre ramurile pomilor ornamentali. Banca pe care obișnuiau să stea Teofana și Cezar cu ani în urmă era tot la locul ei. Acolo s-a așezat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
foarte timid, să nu facă cumva o gafă. Aceeași teamă a avut-o mereu și la timpul mesei, încît doamna Predeleanu a trebuit să-i vie în ajutor cu un surâs de aur, care să-i mai stingă emoția. Înăltuță, zveltă, de o feminitate mângâietoare, doamna Tecla Predeleanu răspândea atâta seninătate și bunătate, că lumina și locul pe unde trecea. Ochii ei albaștri-verzui păstrau o candoare feciorelnică. Deși măritată de nouă ani, făcea impresia unei fete cuminți, iar cei doi copilași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt și nervos avea o vibrație nevăzută, care răspândea împrejur moleșeală și ispită. Se uita la Grigore cu niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare eternă. Gura ei fină șopti melodios: ― Prostule mic... Nu mă mai iubești? Bărbatul respira aerul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Firește, Traian își găsi curând o prietenă. Se numea Ante Livia și era în clasa a cincea. Livia avea părul tăiat rotund, "cu castronul", anticipând cu câțiva ani moda Mireille Mathieu. După baie, părul ei castaniu căpăta sclipiri roșietice. Era zveltă, foarte grațioasă și bine crescută, în rochița ei favorită, un turcoaz nețipător, părea o mică domnișoară. Traian se învîrtea toată ziua pe lângă ea. Din spirit de emulație, alți câțiva băieți mai frumușei își găsiseră și ei câte o prietenă din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o secretă satisfacție, potrivindu-și nodul cravatei. Apoi își apropie obrazul de luciul rece al oglinzii. Arăta, așa cum îi spuneau toți, ca de 30 de ani, cu 15 ani mai puțin decât avea. Și credea că știe de ce: era înalt, zvelt, blond și-și păstrase părul așa cum îl avusese în liceu: căzîndu-i rebel pe frunte. Frumos ca îngerul Morții, îi spusese cineva. Fără îndoială, o fată. Dar cine? Cine? Îl trezi o ușă care se deschise undeva, destul de departe, pe coridor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tragedia... Maria îl privise și-l ascultase zâmbind. - Are să fie greu, vorbi cu o voce neașteptat de blândă. Are să fie greu să convingi spectatorii că ești fantoma regelui asasinat. Așa cum arăți acum, în uniforma asta de general român, tânăr și zvelt, și, o știi și dumneata, mai frumos decât are dreptul să fie un bărbat, semeni mai degrabă cu un erou romantic, din Byron sau din Pușkin. Ieronim păli ușor și o stranie tristețe îi întunecă deodată privirile. - Vasăzică, numai atâta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vizita soacra, se îmbrăca în mod special. Alex era cea mai înaltă dintre toți trei, încă frumoasă, după cum spunea fiecare deși, pe măsură ce treceau anii, observația căpăta un caracter tradițional, rutinier. Avea o față ovală, un nas frumos modelat și rămăsese zveltă. Ochii îi erau prelungi, ca ai lui Brian, de un albastru mai închis, și se îngustau, dându-i un aer de pisică, ori de câte ori era îngândurată sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și citind o carte, cu racheta sprijinită de genunchi. Soția lui, Rosemary, în picioare în spatele lui, deschidea o umbrelă de soare, albă. Exista și un portret al lui Alex, o fetiță drăgălașă, ținând flori în mână. Precum și portretul unui tânăr zvelt, frumos, cu păr de aur, fratele mai mare al lui Alex, ucis în război, și care acum nu mai era decât o nălucă, o umbră, fără nici un loc în gândurile ei, cu excepția momentelor când îi vedea imaginea pe perete. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
familiei McCaffrey (cei din familia Stillowen erau blonzi), pe care-l purta scurt și lins, într-o tunsoare de modă veche (se zvonea chiar că ar folosi briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom. Fusese cândva zvelt, dar acum devenise ceva mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de fete în costume de baie foarte decoltate, părul lung și ud atârnându-le împletit în cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de înotul zilnic, afară, pe vreme de iarnă. Erau înalte și zvelte și satisfăcute de ele însele ca niște tinere spartane. Deasupra, pe platforma alunecoasă de marmură udă, stătea Hector Gaines, cu pantofii stropiți și ochelarii aburiți. Discutau cu toții despre Triumful Afroditei spectacolul care urma să fie reprezentat - cu noul material șocant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la bazin. Alex nu avea nici o încredere în securitatea sistemului și prefera să se dezbrace în cabină și să-și pună hainele într-o sacoșă pe care i-o încredința lui Ruby. Așa procedă și acum, și apăru din cabină, zveltă, frumoasă, în costumul ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Milton? Se mai ocupă de salvarea oamenilor? — Da. E foarte bine. Și tu, Bill? Ai slăbit. — Mă simt excelent. Dar Eastcote primise câteva vești neliniștitoare de la doctor. — Și eu aș fi vrut să fiu slab, în sinea mea mă simt zvelt și ager ca un șoim. Putem lua prânzul împreună? Ce păcat că s-a pierdut și Rose, mi-ar fi plăcut s-o văd tronând în capul mesei, ar fi fost o adevărată revenire în trecut. — Da, s-a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi luat, în primire postul. Tom McCaffrey, în vârstă de douăzeci de ani, era, indiscutabil, cel mai înalt și, discutabil, cel mai frumos dintre cei trei frați. Nu arăta nici lustruit ca George, nici hulpav ca Brian. Avea un trup zvelt, dar nu slab, și un ten neted, aproape ca de fată. Părul buclat, castaniu cu reflexe aurii, îi cădea pe umeri. Buza de sus era prelungă, bine modelată, gura senzuală îi strălucea ca gura unui copil. Avea ochii albaștri, cutezători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prima vedere, înfățișarea lui Pearl o neliniști pe Hattie. Nu s-ar putea spune că Pearl semăna cu Ruby, dar pe fața ei cu trăsături puternice se putea recunoaște ceva din expresia de „mexicană“ a acesteia din urmă. Pearl era zveltă, avea un păr negru și drept, pielea măslinie, un nas subțire care pornea de-a dreptul din frunte și buze subțiri, aprige. Culoarea ochilor era căprui-verzuie, ca aluna. Se uită cu nervozitate la Hattie și fetița aproape pieri în ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căutase să se așeze lângă Hattie, dar se văzu împiedicat, intenționat sau nu, de Pearl, care în zăpăceala căutării unui loc de stat jos, pe un bolovan sau pe un colț de pătură, ocupase locul vacant de lângă ea. Alex, arătând zveltă și tânără în pantaloni și o frumoasă bluză de plajă, albastră, cu părul ei des, sare-și-piper, lucind în soare, se purta foarte drăguț cu fetele, în timp ce era acut conștientă de atitudinea lui George. Gabriel, la rândul ei conștientă de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să continui, iar canicula și oboseala din trup nu sunt altceva decât ocazii de purificare și de întărire a trupului. După două ore de mers, ajung la Monferran - Savès, unde se poate admira o foarte frumoasă biserică cu un turn zvelt, impunător, iar după alți șase km ajung într-o mică localitate, Giscaro. Nu-i timp de stat, deși căldura parcă mi-a înmuiat și oasele. Dumnezeu trimite însă și câte o boare de vânt și câte un mic nor, care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bucurie. Mă opresc din când în când și-i privesc cu admirație. Sunt asemănătoare aceste creste cu ale munților Făgărași de la noi, și cu cât înaintez mai mult spre Lourdes, cu atât crestele se văd mai bine, mai impunătoare, ieșind zvelte, cenușii, dintre verdele pădurilor. Mai mare însă îmi este bucuria, știind că mă apropii de sanctuarul la care am mai fost odată în anul 2000, de sărbătorile Craciunului și apoi ale Epifaniei. Ce repede trec anii! Atunci, am fost cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu rugăciunea Tatăl nostru în diferite limbi. Inaintând spre sanctuar, în stânga, în subteran se află marea bazilică sf. Pius al X-lea. Dar cea care domină încă de departe este bazilica Neprihănitei Zămisliri, sub care este bazilica Rozariului. Turnul înalt, zvelt, te încântă și te atrage spre Fecioara neprihănit zămislită și, în general, spre acest loc atât de plin de rugăciune și miracole, de speranțe, încredere, consolare spirituală, comuniune creștină și umană. Lourdes te învăluie și te pătrunde cu farmecul și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]