635 matches
-
altă parte, denumiri etichetă, dacă realizează clase de obiecte instituite prin convenții sociale recunoscute (ban, profesor, proprietate)85. La fel ca Gardiner, gînditorul american consideră că actele lingvistice sînt forme ale acțiunii umane și una dintre formele prin care intelectul pune în relație individul uman cu lumea exterioară înconjurătoare, și, în aceste condiții, limbajul (manifestat ca limbă) relevă o capacitate performativă intrinsecă. Searle 86 urmărește să realizeze o determinare mai riguroasă a actului ilocutoriu, propunînd, mai întîi, ideea unei reguli constitutive, care dă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Comunicarea este un proces prin care informația este schimbată între indivizi printr-un sistem comun de simboluri, semne și comportamente. Capacitatea desemnează puterea dobândită prin învățare de a face ceva competent care, în esență, reprezintă o aptitudine sau abilitate dezvoltată. Punând în relație cele două noțiuni, înțelegem că putem să dobândim o capacitate de comunicare bună prin învățare și că aptitudinile și abilitățile pe care ni le formăm sunt foarte utile pentru a face mai eficiente mesajele pe care le transmitem. Formarea unei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și imuabile ale creației însăși și forme ale creației manifeste, efemere, supuse apariției și dispariției. În această perspectivă, ar trebui poate să acredităm și punctul de vedere dualist, construit în termenii dialectici ai logicii "și/și"4. O atare logică pune în relație de complementaritate dimensiunea metafizică (ontologică) a filosofiei acreditînd imaginea unui Dumnezeu potențial manifestat în sine cu dimensiunea etică, morală, axiologică a metafizicii creștine, pentru care creația (manifestarea) exterioară este expresia întrupării în act a binelui suprem. Răul nu este înțeles
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
problemele pe care le tratează ideologia, putem observa că, în istoria intelectuală a conceptului, s-a încetățenit ideea că acesta este în mod fundamental legat de politică. Așa cum susține Martin Seliger, "politica este inseparabilă de ideologie"7. Dar ea este pusă în relație și cu problema puterii, în măsura în care se consideră că servește fie celor care o dețin, fie celor care vor să o cucerească. Totodată, conceptul de ideologie apare în strânsă legătură cu o viziune asupra lumii (Weltanschauung), la constituirea căreia contribuie, fie
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
pentru elementar, pentru teluric, care irumpe în Hoți de cai, de pildă, într-un iureș de sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu Vrăjile lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
masivă a esențialismului cultural (faptul de a atribui proprietăți fixe unei culturi) au stimulat o nouă formă de funcționalism, care interpretează comportamentele sociale în funcție de contexte, în termeni de alegere, strategie, negociere. Un curent puternic, stimulativ, dar care, fără îndoială, trebuie pus în relație cu dificultatea "terenului" și problematizarea sa, întoarce oglinda antropologiei asupra ei însăși. Schema teoretică împrumută de la structuralismul cauzal, de la funcționalism și de la marxism, arătând cum privirea cercetătorului este determinată de condițiile de producere a disciplinei. Categoriile de gândire ale antropologului
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
la 5,5/100.000 locuitori la B și de la 1,6 la 2,2/100.000 locuitori la F. Incidența hepatitei C a crescut aparent brusc în 1995 și a rămas crescută până în anii 2000. Această constatare au fost pusă în relație cu extinderea testărilor pentru VHC [21]. În Japonia, CHC a înregistrat o creștere a incidenței în perioada 1972-2001, la cohorta de vârstă născută în anii 1930 și a fost explicată prin expunerea la infecția cu VHC în trecut. S-a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
opinie la mai mulți interlocutori. Eficiența unei argumentări în impunerea unei opinii ține de mai mulți factori: personalitatea și competența interlocutorilor, forța argumentelor puse în scenă, modul “fericit” de combinare a acestora, precum și alți factori contextuali. În general, argumentarea este pusă în relație cu demonstrarea, uneori fiind chiar confundate. Demonstrația operând, mai degrabă, cu noțiuni formalizate, desemnează o operație discursivă care stabilește adevărul / falsul unei propoziții (teze) în mod strict deductiv. Ea trebuie corelată, mai degrabă, cu limbajul formal, raționamentul pur logic, fiind
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cheia externă trebuie să se regăsească în tabelul în care este definită cheia primară sau pot fi nule. În prezența integrității referențiale, mai întâi trebuie adăugate înregistrările în tabelul sursă, înainte de a putea adăuga o valoare pentru atributul celuilalt tabel pus în relație cu tabelul sursă. În plus, nu se poate șterge o înregistrare din tabelul sursă dacă celălalt tabel (cel legat) conține înregistrări cu care atributul legat referă valoarea de șters. 4.2.2.1. Definirea relațiilor între tabele prin Relationships Mediul
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
limbajul politic și conferindu-i plasticitate și suplețe. Presupunând o formă particulară de inferență, metafora implică efecte și valori comunicative indirect vehiculate, într-o perspectivă pragmatică ce nu poate să neglijeze legăturile contextuale și raporturile cu utilizatorii. Capacitatea de a pune în relație domenii extrem de diverse, de a le apropia sau chiar de a le face să fuzioneze reprezintă principiul funcționalității metaforei, iar aptitudinea de a stabili conexiuni inedite depinde de cunoștințele, de imaginația și, nu în ultimul rând, de intenția locutorului, care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prelungirea ei în sânul dezbaterii postmoderne, deși nu cu titlu dominant în raport cu alte concepte conexe. Cred că precizările ulterioare vor crea un cadru mai aplicat în ceea ce privește apropierea de discursivitatea și retorica postmodernă, pe care le avem cu necesitate în atenție. Pusă în relație nu doar cu alte noțiuni, ci și cu postulate metafizice esențiale, scriitura a dobândit o importanță majoră și a început să ocupe un loc central în discuțiile din interiorul cîmpului literar din 1950, acum constituindu-se într-un concept critic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dublează relațiile discurs intertextualitate sau discurs univers de discurs. Așa cum remarcă Maingueneau, un discurs are sens "doar în interiorul unui univers de alte discursuri de-a lungul căruia își face loc. Pentru a interpreta cel mai mic enunț, trebuie să-l punem în relație cu alte tipuri de enunțuri, să-l comentăm, parodiem, cităm"258. Într-un mod similar, James Paul Gee, care introduce o diferențiere între discursuri (înțelese ca modalități concrete de folosire a limbajului, într-o ocazie particulară) și Discursuri (înțelese ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se autodesemnează atât ca "produs de consum secund", cât și ca o "evidență culturală" (în sensul lecturării ei și după alte criterii, nu doar acelea ale descoperirii referentului, ci ale retoricii sale, ale construcției mesajului, îmbinării cu imaginea etc.). Dacă punem în relație tripartiția genurilor retorice cu discursul de tip publicitar, se observă că acesta este "un amestec subtil de deliberativ și epidictic"363, în sensul în care epidicticul este legat de limbaj, de consolidarea adeziunii la un set de valori, în timp ce deliberativul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perspectivă asupra schimbului simbolic este astfel dublată de perspectiva asupra propriului demers al scriiturii și analizei 416, care îi trădează grija asupra dezvoltării propriei teorii (împotriva celor care ar crede că scrie lipsit de orice strategie...). A doua imagine care pune în relație semiotica și simbolicul este aceea a plăcilor tectonice, care au uneori și puncte de tangență, dar, în general, "cele două categorii ale gândirii sunt ireconciliabile. Ele urmează fiecare propriul său curs, fără a se confunda, cel mult alunecă una peste
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai degrabă îl generalizează în toată sfera sa. În viziunea lui Baudrillard, gândirea radicală "întinde capcane" realității pentru a o aduce spre periferie și pentru a o face să-și recunoasă profunda iluzie de obiectivitate. Acest tip de gândire este pus în relație cu o utilizare radicală a limbajului care, ca și la Saussure, "anagramatizează" conceptele în același mod în care limbajul poetic dispune de cuvinte. Gândirea radicală nu descifrează, așa cum nici gândirea poetică nu arată, ci doar sugerează. Pasiunea pentru domeniul iluziei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
maestrului. I-a reproșat acestuia confuzia dintre subconștient și supraconștient, respectiv interpretarea credinței în Dumnezeu drept o iluzie fără viitor. Diel preia la rându-i limbajul psihanalitic, dar utilizează termenii în cu totul alt sens. De exemplu, perechea ,,refulare-sublimare" este pusă în relație cu două instanțe extra-conștiente (subconștientul și supraconștientul). Ultimei dintre ele îi aparține și simbolul divinității. Cartea cu titlul Divinitatea. Simbolul și semnificația ei a apărut pentru prima dată în România la Editura Institutul European din Iași, abordează simbolistica și mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aparține științei moderne, ci metafizicii tradiționale. Desigur, acest lucru nu o desființeaz]. Dar, pentru c] perspectivele asupra naturii umane asociate ei sunt considerate, în general, „științifice”, este destul de important ca noi s] evalu]m poziția acestor vederi și s] le punem în relație cu întreb]rile noastre despre originea eticii. iv. Fantezii dualiste Aceste întreb]ri au început s] devin] pregnante din momentul când s-a considerat general valabil c] specia noastr] a luat naștere din altele, pe care le numim simplu „animale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ritualul au sprijinit întărirea regalității în cadrul sistemului politic al societăților cu o economie de tip feudal. Conform viziunii lui Le Goff, pentru o mai bună cunoaștere a epocii respective, documentele care vorbesc despre aceste lucruri trebuie interogate din nou și puse în relație cu toate celelalte surse arheologice, literare, economice etc. Mai mult, istoricul clamează aici și o perspectivă comparatistă (deduc după exemplele date că a dorit să spună chiar interdisciplinară) asupra teologiei politice medievale, pe care − citându-i pe P.E. Schramm 5
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
structurilor imaginarului, imaginea se dovedește, datorită acestor trăsături și funcții ale sale, o unitate fundamentală, pentru că actualizează forme fixate în memorie, reconfigurându-le în noi combinații, sau expune diferite proiecții afective ale subiectului (colectiv sau individual). Conceptul de imagine poate fi pus în relație cu aspectele specifice pe care le capătă în concordanță cu anumiți factori (timp, spiritualitate, mentalități, civilizație etc.). Putem vorbi astfel despre o imagine "iconică" (simbolică), predominantă în iconografia ortodoxă, și una "icastică" (mimetică), ce apare în iconografia medievală occidentală începând
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spațiu, în imaginea mitică și în imaginea publică, pentru că acestea, deși construite pe scheme prin definiție rigide, variază fără limite în ce privește conținutul. Singurul lor punct comun, al acestor epifanii multiple din cadrul culturilor, îl reprezintă capacitatea gândirii colective de a le pune în relație pe unele cu altele, indiferent de context, de limbaj sau de "gramatica" folosită. Imaginarul ne apare ca o forță capabilă să unifice și să concilieze, pentru a putea fi reținute de memoria colectivă toate imaginile pe care, în realitatea imediată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modulară, chiar dacă este străbătut, precum un teritoriu, de granița dintre cele trei zone care îl compun (laic, divin, demonic). Fiecăreia îi corespunde un tip de cultură - laică sau religioasă (canonică, gnostică, eretică) -, precum și anumite manifestări specifice, pe care le putem pune în relație cu pivotul central, puterea. Intervine decisiv în organizarea lumii medievale, respectiv în imaginarul colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc inclusiv în textele de lege (spre exemplu, pravilele medievale românești). O lume supusă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de Milescu) în Hresmologhionul său. Este foarte probabil ca legenda "descălecatului", în forma ce o adăpostește Cronica moldo-rusă, să fi căpătat contururile esențiale din timpul lui Ștefan cel Mare, voievodul care a făcut din cultul strămoșilor domnești, cu care-și punea în relație directă propria stăpânire, o chestiune fundamentală. (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 261) Realitatea istorică a începuturilor, memorată prin arhetipuri sacre și prin simbolistica topografică și heraldică, a impus motivul jertfei - implicit, înfruntarea morții și a destinului potrivnic - drept cea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ele se referă la dubla natură a puterii supreme de inspirație bizantină, dar totodată și la postura de conducător al "familiei" creștine. Obiectele investiturii - inelul, cârja voievodală, pocalul, coroana, tronul și sceptrul - și cele ale jurământului - Biblia, crucea și icoanele - puneau în relație foarte strânsă ceremonialul cu instanța religioasă a clericatului; ca instituție de putere, acesta și-a asumat și a exercitat o influență persuasivă fără concurență asupra colectivității și a culturii românești medievale, inclusiv prin implicarea în formele ritualice ale (re)întemeierilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
s-a creat însă o breșă, în urmă cu aproximativ trei decenii, în plafonul filologic "de sticlă", ajuns, incontestabil, la summum-ul performanțelor sale locale, implicit și la epuizarea seturilor sale de argumente. Studiile culturale, ca și studiul mentalităților, au pus în relație textul cu alte forme artistice, în special cu cele ale patrimoniului material și cu imaginea (prin unica ei expresie, de altfel, cea religioasă). Lucrările publicate vin însă, în majoritate, spre secolele XVII-XVIII (așadar, începutul modernizării), iar cele filologico-istorice, interdisciplinare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
opened ' Fereastra s-a deschis', dar nu pentru a descrie relația dintre S și O, ci, într-un context total nepotrivit, cu referire la S (subiectul construcției intranzitive, the window). La Halliday (1967) și la Anderson (1968), termenul ergativ este pus în relație cu structuri medio-pasive englezești: Marry washed the woollens well 'Maria a spălat bine rufele'/The woollens washed well ' Rufele s-au spălat bine', faptul că, în cea de-a doua construcție, O devine S fiind considerat o manifestare a ergativității
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]